Acasă2018-10-13T10:50:44+00:00

în spatele etichetelor sunt oameni

Aseară, tîrziu, am văzut în inboxul paginii mele următorul mesaj. L-am citit plîngînd. Am stat puțin de vorbă cu omul care mi-a scris, iar la final i-am cerut acceptul pentru a publica, anonim, acest mesaj tulburător. Cred că e important să cunoaștem poveștile și durerile din spatele etichetelor pe care le aplicăm cu atîta generozitate. Spunem sau scriem homosexual fără să ne dăm măcar seama că acela este un om exact ca și noi, cu dureri mai mari poate, fiindcă nu are dreptul să trăiască la vedere. Citiți povestea asta și gîndiți-vă că ar putea fi soțul vostru sau iubitul vostru, fratele vostru, tatăl vostru, prietenul vostru. Așa cum scrie acest bărbat, mulți dintre ei au încercat să se "vindece" și au luat femei (ca mine și ca voi) de soții, au făcut și copii, pentru ca apoi să nu mai reziste în minciună și să plece. Alții nu au avut curaj să plece și trăiesc și azi vieți duble, de rușine și de frică. Toată lumea suferă în astfel de povești, absolut toată lumea.  Pe mine m-a rupt în bucăți povestea acestui om. Acesta este efectul intoleranței și prohibiției dintotdeauna: lucrurile interzise nu încetează să existe brusc, fiindcă nu au [...]

De |11 octombrie, 2018|Categorii: opinii și adevăruri subiective|Etichete: , , |17 Comentarii

ce am citit în vacanță

Dacă tot m-am dus în Italia, mi-am luat și o carte care să-mi vorbească despre Italia: Iubire amară a Elenei Ferrante. Pe misterioasa autoare italiancă o descopeream exact anul trecut pe vremea asta, într-o vacanță în Grecia, cu Tetralogia napolitană, pe care am citit-o pe nerăsuflate. (Am scris despre ea aici.) Iubire amară, cartea ei de debut, explorează aceleași obsesii literare ale Elenei Ferrante: relația de ură-dragoste dintre mamă și fiică, decadentul Napoli, violența domestică, gelozia, destinul femeii italience în anii de după război. Însă, spre deosebire de Tetralogie, Iubire amară îți dă senzația unei povești aproape polițiste, încărcată cu un mister dens, pe care vrei să-l descoperi neapărat. Amalia, mama Deliei, personajul feminin central al romanului, moare înecată, iar fata se întoarce în Napoli, orașul copilăriei ei și al camorei, la înmormîntare. Napoli, de unde fugise cu disperarea celui care vrea să-și uite trecutul. În mod straniu, îngropîndu-și mama, dezgroapă trecutul refulat, amintirile reprimate, și pleacă pe urma lor instinctiv, ca să își înțeleagă destinul. Delia este o femeie ca multe dintre noi: încercînd cu toate puterile să nu devină mama ei, sfîrșește prin a-i semăna înspăimîntător. Eram într-atît de hotărâtă să fiu diferită de ea, încît pierdeam, unul [...]

De |28 septembrie, 2018|Categorii: ce mai văd și mai citesc|Etichete: , , , |4 Comentarii

apără copiii României!

Apără copiii României, ni se urlă de pe bannere uriașe amplasate strategic în toate orașele. Ar fi rizibil, dacă mesajul nu ar fi unul de care copiii României ar avea nevoie în mod real. Doar că nu aperi copiii României dacă votezi da la referendum, asta e doar o altă manipulare grosolană care apelează la una dintre cele mai cumplite frici ale părintelui, frica irațională că odrasla e în mare pericol. Și doar tu îl poți salva dacă faci ce ți se spune. Azi, dușmanul colectiv este homosexualul. Pe bannere stă scris: dacă nu vii la vot, doi bărbați vor putea adopta copilul tău! Observați mîrșăvia: nu două femei, căci familii din două femei, mamă și bunică, mamă și sora ei, mamă și o mătușă, există și azi peste tot (80.000 de copii au unul sau ambii părinți plecați la muncă în străinătate, iar astea sunt doar cifrele oficiale, cele neoficiale sunt mult mai mari). Iar femeia e mamă par excellence, așa că nu înspăimîntă pe nimeni două femei care cresc un copil. Ci doi bărbați! Doi monștri, cum ar veni, care îl vor învăța ei înșiși cum să devină homosexual. Și nu pe orice copil. De exemplu, nu pe [...]

De |26 septembrie, 2018|Categorii: opinii și adevăruri subiective|Etichete: |10 Comentarii

Contemporary Istanbul – o experiență

Trebuie că am ațipit, fiindcă mă trezesc în ciripiri vesele și cîntecele într-o limbă pe care nu o înțeleg deloc. Pe ecranele din avion se derulează un film animat cu personaje Lego care cîntă voios despre regulile de securitate în timpul zborului. Contrariant pentru mine, dar e antrenant, așa că mă uit la el, deși nu înțeleg nicio boabă. Urmăresc și versiunea în engleză, la fel de veselă, apoi adorm la loc. Mă trezește o stewardesă frumoasă, care îmi așază mîncarea în față. Mănînc, deși e o oră imposibilă pentru micul dejun, abia se crapă de ziuă, apoi adorm la loc, foindu-mă și invidiindu-l pe tipul de lîngă care are pernă specială pentru zbor. Mă trezesc abia cînd trenul de aterizare atinge pista. Sunt în Istanbul. Pentru prima oară în viața mea. După debarcare, văd o pancartă mare cu numele meu pe ea. Mereu mi-am dorit să fiu așteptată în aeroport cu o pancartă cu numele meu pe ea. Mă face să mă simt importantă. Tipa care o poartă mă conduce la o mini-mașinuță electrică și mă plimbă cu ea prin tot aeroportul; mă simt ciudat cocoțată pe drăcovenia aia și alunecînd fără zgomot printre oameni care merg pe [...]

De |24 septembrie, 2018|Categorii: lansări și alte evenimente, Slider|Etichete: , , , , |4 Comentarii

de ce NU merg la referendum

Am zis că aștept să mă întorc din vacanță să scriu despre asta, însă cumva mi se tot învîrtește în cap, așa că scriu acum, să mă eliberez. Sunt oameni care cred că trebuie să ieșim la vot la referendum ca să votăm invers decît homofobii, convinși fiind că va exista și o întrebare de genul: sunteți de acord ca și persoanele care au altă orientare sexuală (apropo, aici, în Italia unde mă aflu vremelnic, am auzit la radio la un concurs cum oamenii erau întrebați ce vîrstă, sex și orientare sexuală au ca și cum ar fi cel mai firesc lucru din lume) să aibă dreptul de a se căsători civil? Ei bine, nu va exista o astfel de întrebare, referendumul este organizat în urma demersului CpF care încearcă să introducă în constituție taman opusul, de spaimă că ne vom occidentaliza vreodată atît de tare încît vom ajunge să le permitem acestor oameni să se căsătorească civil. Un demers perfect inutil, căci actuala legislație deja specifică foarte clar cine se poate căsători: un bărbat și o femeie. Așadar, dacă ieșim la vot, ieșim doar să răspundem la întrebările puse de Cpf, inutile, homofobe, imorale și false, nu la cea [...]

De |14 septembrie, 2018|Categorii: opinii și adevăruri subiective|32 Comentarii

în spatele etichetelor sunt oameni

Aseară, tîrziu, am văzut în inboxul paginii mele următorul mesaj. L-am citit plîngînd. Am stat puțin de vorbă cu omul care mi-a scris, iar la final i-am cerut acceptul pentru a publica, anonim, acest mesaj tulburător. Cred că e important să cunoaștem poveștile și durerile din spatele etichetelor pe care [...]

De |11 octombrie, 2018|Categorii: opinii și adevăruri subiective|Etichete: , , |17 Comentarii

ce am citit în vacanță

Dacă tot m-am dus în Italia, mi-am luat și o carte care să-mi vorbească despre Italia: Iubire amară a Elenei Ferrante. Pe misterioasa autoare italiancă o descopeream exact anul trecut pe vremea asta, într-o vacanță în Grecia, cu Tetralogia napolitană, pe care am citit-o pe nerăsuflate. (Am scris despre ea [...]

De |28 septembrie, 2018|Categorii: ce mai văd și mai citesc|Etichete: , , , |4 Comentarii

Contemporary Istanbul – o experiență

Trebuie că am ațipit, fiindcă mă trezesc în ciripiri vesele și cîntecele într-o limbă pe care nu o înțeleg deloc. Pe ecranele din avion se derulează un film animat cu personaje Lego care cîntă voios despre regulile de securitate în timpul zborului. Contrariant pentru mine, dar e antrenant, așa [...]

De |24 septembrie, 2018|Categorii: lansări și alte evenimente, Slider|Etichete: , , , , |4 Comentarii

cărți necesare

Nu citisem pînă acum nici Copilul invizibil, deși o aveam pe listă, nici Cele cinci limbaje ale iubirii, că mi se părea că e prea mainstream. Le-am citit în weekendul acesta pe amîndouă și bine am făcut. Personal, citesc multă psihologie, m-a ajutat pînă acum să și teoretizez și așez [...]

De |3 septembrie, 2018|Categorii: ce mai văd și mai citesc, Slider|Etichete: , , , |8 Comentarii

Utøya – 22 iulie, vînătoarea de oameni

Am fost aseară să vedem Utøya. Am înghețat vreme de 72 de minute în scaun (primele 18 sunt ușor digerabile, de asta nu spun 90), cu unghiile înfipte în mîna lui bărbatu-meu, cu pulsul mărit, cu tîmplele zvîcnind, cu o furie și o revoltă greu de descris în cuvinte în [...]

De |21 august, 2018|Categorii: ce mai văd și mai citesc|Etichete: , , |2 Comentarii

despre puterea de a greși. și a îți cere iertare

Ieri, din senin, am primit un mesaj pe care nu îl mai aștept de doi ani. Un om pe care îl cunosc de cînd eram mică, cu care am legături de sînge chiar, mi-a scris să își ceară iertare pentru un șir de greșeli pe care le-a făcut față de [...]

De |15 august, 2018|Categorii: opinii și adevăruri subiective, Slider|Etichete: , , |10 Comentarii