Îți mulțumesc că mă citești. Poți susține petronelarotar.ro, făcând o donație aici
cîteva zile mai tîrziu
De cînd a apărut cartea cea nouă, sunt încontinuu întrebată: deci, cum merge?, ce spune lumea?, ce reacții ai?Am astfel de reacții: Și mai sunt unele, foarte viscerale, foarte personale, fiindcă am construit în cartea asta niște tipologii în care știam că se va regăsi foarte multă lume. Pe alea le păstrez...
Privind înăuntru
Am fost un om zdrobit, întors spre moarte, nu înspre viață. La 30 de ani, mă imaginam trăind doar încă cîțiva ani, la fel de zbuciumat cum am trăit mereu. Apoi, murind devreme. Cu un ochi priveam spre moarte, iar cu celălalt spre copiii mei, opintindu-mă să mai trăiesc o vreme, cît să văd fetele suficient de mari ca...
Orbi
Nu știu ce-nseamnă să nu vezi cu ochii, dar știu ce-nseamnă să-ți orbești inima, cu tot sângele ei, să-i dai peste gură instinctului care urlă „Nu!”, să-ți înveți mintea să-ți justifice drumul în jos. Această carte mi-a spart în față o oglindă și m-am văzut bucăți în toate cioburile ei. Pare ciudat, însă eram întreagă în fiecare ascuțitură. Pentru...
Sfîrșitul nopții
Nu vreau să adorm, o să stau treaz ca să o pot iubi conștient. Cine iubește nu doarme. Nu trebuie să adorm. Trebuie să fac cumva să opresc timpul ăsta, să-l încetinesc puțin, cîteva minute în plus, cîteva secunde. Știu, știu că e copilăresc să îmi doresc asta, și totuși, de ce nu pot opri senzația că e ultima...
Efectul pervers
(asta nu e poezie, veți spune
așa e, aveți perfectă dreptate
e țipăt)„Efectul pervers nu este obiect, este o lume, un univers. Este ceea ce toți trăim dar nu putem exprima. Este ceea ce nu se pierde, ci devine. Deși relativ scurtă, cartea este infinită prin conținutul său ideatic. Scriitura Petronelei Rotar uimește prin sinceritate, prin frumusețe și expresivitate, dar și prin neprihănitul adevăr...
Alive
„Nu îmi e frică de moarte. Ştiu că într-o zi va suna telefonul că s-a dus mama-mare, care are aproape 90 de ani acum. Că se va duce tata, care, deja jumătate paralizat, e jumătate mort. Că într-o zi va pleca şi mama. Apoi sper să urmez, firesc, eu. Dar dacă nu va fi aşa, ci altfel, ştiu de...
O să mă știi de undeva
„O să mă ştii de undeva e ca o matrioşcă din păpuşi de sticlă, cu care umbli c-un fel de teamă, să nu le scapi şi să se strice, dar apasă fără frică, intră, trage, priveşte-le, studiază-le, citeşte – au trecut prin multe, au rezistat în lumea reală şi au să reziste şi-n varianta lor hîrtioasă. (…) După ce-o să...