fbpx
vineri, 14 decembrie, 2018

Privind înăuntru

Am fost un om zdrobit, întors spre moarte, nu înspre viață. La 30 de ani, mă imaginam trăind doar încă cîțiva ani, la fel de zbuciumat cum am trăit mereu. Apoi, murind devreme. Cu un ochi priveam spre moarte, iar cu celălalt spre copiii mei, opintindu-mă să mai trăiesc o vreme, cît să văd fetele suficient de mari ca...

Orbi

Nu știu ce-nseamnă să nu vezi cu ochii, dar știu ce-nseamnă să-ți orbești inima, cu tot sângele ei, să-i dai peste gură instinctului care urlă „Nu!”, să-ți înveți mintea să-ți justifice drumul în jos. Această carte mi-a spart în față o oglindă și m-am văzut bucăți în toate cioburile ei. Pare ciudat, însă eram întreagă...

Sfîrșitul nopții

Nu vreau să adorm, o să stau treaz ca să o pot iubi conștient. Cine iubește nu doarme. Nu trebuie să adorm. Trebuie să fac cumva să opresc timpul ăsta, să-l încetinesc puțin, cîteva minute în plus, cîteva secunde. Știu, știu că e copilăresc să îmi doresc asta, și totuși, de ce nu pot opri senzația că e ultima...

Efectul pervers

(asta nu e poezie, veți spune așa e, aveți perfectă dreptate e țipăt) „Efectul pervers nu este obiect, este o lume, un univers. Este ceea ce toți trăim dar nu putem exprima. Este ceea ce nu se pierde, ci devine. Deși relativ scurtă, cartea este infinită prin conținutul său ideatic. Scriitura Petronelei Rotar uimește...

Alive

„Nu îmi e frică de moarte. Ştiu că într-o zi va suna telefonul că s-a dus mama-mare, care are aproape 90 de ani acum. Că se va duce tata, care, deja jumătate paralizat, e jumătate mort. Că într-o zi va pleca şi mama. Apoi sper să urmez, firesc, eu. Dar dacă nu va fi aşa, ci altfel, ştiu de...

O să mă știi de undeva

„O să mă ştii de undeva e ca o matrioşcă din păpuşi de sticlă, cu care umbli c-un fel de teamă, să nu le scapi şi să se strice, dar apasă fără frică, intră, trage, priveşte-le, studiază-le, citeşte – au trecut prin multe, au rezistat în lumea reală şi au să reziste şi-n varianta lor hîrtioasă. (…) După...
0 ARTICOLE0 COMENTARII
0 ARTICOLE0 COMENTARII
574 ARTICOLE2872 COMENTARII

Click-ul pe care îl dați e fierăstrăul cu care faceți sternotomia mea. Îmi deschideți pieptul și umblați pe dinăuntru prin mine. Umblați ușor, rogu-vă, că mă doare. Nu atingeți, nu zgămîiați, nu etichetați. Nu parcați pe aortă, nu scuipați. Nu vă urcați încălțați cu cizmele pline de noroi. Mulțumesc.

37,957FaniÎmi place
5,471UrmăritoriUrmărește

ABONEAZĂ-TE

Introdu adresa de e-mail pentru a te abona și vei primi notificări când vor fi publicate articole noi.

Alătură-te celor 474 de abonați.


ULTIMELE ARTICOLE

să porți ie cu bucurie

Eu m-am născut și am trăit, precum veșnicia lui Blaga, la sat. O spun dintotdeauna cu responsabilitate și mîndrie: am sînge de țărancă. Sunt țărancă. Străbunicele mele și bunica...

o săptămînă mai tîrziu

feminism/misandrie