ce am citit și citesc vara asta

0

Am tot promis aici, după luni de citit doar cursuri și cărți de specialitate, că revin cu listele mele de lectură. Așadar, iată laolaltă ce am reușit să citesc în vacanță, ce am prin valize în drumurile ce urmează plus încă vreo două cărți pe wishlist, abia comandate azi, să vă inspire în alegerile de vacanță și de vară în ceea ce privește lectura. Ca de obicei, e eclectică lista mea:

În vacanță am terminat , o carte ca un duș rece, absolut necesar. Știți teoria mea, că trebuie să ne scoatem capul din nisip (sau mai corect și franc din propriile anusuri) și să privim lumea în jur exact așa cum e, indiferent că ne place sau nu. Iar cartea asta e dărîmătoare. Te poartă în mahalalele (orașul de jos) din Mumbai și te așază în viețile unor oameni de acolo. Cîștigătoare de Pullitzer, cartea e scrisă ca un roman, deși e non-ficțiune – iar asta o face cu atât mai dărîmătoare. E aproape insuportabilă atîta sărăcie și mizerie.  În lupta pentru supraviețuire sau pentru a scăpa de sărăcie, oamenii devin neoameni, iar dramele lor mărunte, viețile lor mărunte nu înseamnă nimic pentru nimeni. Poate doar pentru femeia care le-a documentat și scris. Katherine Boo, căsătorită cu un indian, a documentat mai bine de 4 ani poveștile oamenilor de acolo, trăind printre ei, filmînd, intervievînd, urmărind la cald istoriile petrecute acolo, în Annawadi, mahalaua de lîngă aeroportul din Mumbai.

O carte la finalul căreia ești mai trist, dar mai recunoscător.

O găsiți

Enorm de mulți adulți trăiesc cu o rană de abandon nevindecată – iată o carte care clarifică și ajută: . Las și aici cîteva citate:

Să nu ne amăgim, ceea ce terorizează copilul mai mult decît pedeapsa este retragerea iubirii. Și, dacă nu este iubit, copilul ar putea la fel de bine fi abandonat. Cel puțin așa resimte el acest lucru.

 Este greu de descris o structură “abandonică”.  În toate cazurile predomină un sentiment de nesiguranță permanent. Angoasa de abandon este proporțională cu nevoia sa afectivă exagerată. Așteptări ce țin de domeniul fanteziei, care nu vor putea fi decît înșelate. De fapt, realitatea este frustrantă, iar personalitatea abandonică nu a putut să-și construiască un eu suficient de structurat pentru a-i face față. Are despre ea însăși o noțiune vagă și n-a integrat valori personale. Și este sarcina celuilalt să-i dea încredere, oferindu-i exact ce așteaptă. Trăiește un sentiment de devalorizare continuu, pe care încearcă s-l compenseze fie cerșind iubirea de care are nevoie, fie printr-o izolare totală. Deseori, se subapreciază și îl supraapreciază pe celălalt, care trebuie să o revigoreze. Se plasează sistematic într-o poziție infantilă și se supune celuilalt pentru a obține iubirea pe care o așteaptă. Cel cu sindromul de teamă de abandon trăiește în exterior, în privirea celuilalt și, astfel, este incapabil să interiorizeze relația și se află într-o permanentă nevoie de dovezi constante pentru a se simți în siguranță.

Donald Woods Winnicott vorbește despre “mamă suficient de bună”, în sensul că ea poate să fie suficient de prezentă și suficient de absentă. Copilul are posibilitatea, cînd mama este prezentă, să se proiecteze în ea ca susbtitut al lipsei sale de structură și să se construiască cînd ea este absentă. Excesul de prezență nu-i permite copilului să se construiască, excesul de absență îi înlătură orice ajutor pe care să se poată sprijini. Aceste excese din prima perioadă sinteze cele care nu ne permit să depășim o structură cu teamă de abandon precoce.

 O

e cartea care mă fascinează în prezent, sigur o să vă bombardez cu citate, nu am avut eu vreme zilele astea să stau să scriu din ea, dar curînd o să am. 😀 Matthew Walker este cercetător în domeniul somnului și unul dintre oamenii care nu doar s-au întrebat noi de ce dormim, ci s-a încăpățînat să găsească și răspunsurile, care sînt mindblowing. Mie mi se pare o carte care ar trebui să fie citită de absolut toată lumea, e așa de important somnul și e așa de important să înțelegem ce au descoperit neurocercetătorii despre somn încît asta ne poate salva viața. Fără nicio exagerare. Dacă ai tulburări de somn, dacă nu ai tulburări de somn, dacă vrei să înțelegi cum poți trăi mai bine, mai sănătos, să ai o memorie mai bună, ce face, ce este și ce nu este melatonina, cum apare somnul și o mulțime de lucruri extrem, dar extrem de interesante și care îți pot îmbunătăți viața sau chiar să ți-o salveze, cartea asta e pentru tine. Îmi mulțumești după.

E

Următoarea carte pe lista mea e Alegerea, dr Edith Eva Eger, o carte despre care am auzit atît de multe lucruri bune din partea unor oameni în care am încredere încît abia aștept să o citesc. Povestea de viață a unei supraviețuitoare a Holocaustului devenită psihoterapeut, o poveste plină de adevăr, durere, dar și lumină și iertare. Cum ziceam, abia aștept!

Luată de aici.

Cît aur ascund aceste coline – C Pham Zhang, roman nominalizat la Man Booker Prize  o carte pe care am văzut-o prima oară în lista preferatelor lui Barack Obama în 2020, acum tradusă și la noi, o carte despre care am auzit, de asemenea, numai lucruri extraordinare, deci musai de citit.

Luată de aici.

 

Despre Ioșca lui Fulaș s-a tot spus că e printre cele mai bune romane scrise la noi în ultimii ani. Eu am citit tot ce a scris Fulaș, nu aveam cum rata și acest roman, așa că e pe loc fruntaș între cărțile ce așteaptă la citit în perioada asta. Știu sigur că îl pot recomanda în avans, are să-mi placă mult, deja știu.

Poate fi comandat de aici, cu autograf, iată, și cu o mică reducere.

 

Mai am apoi două cărți care cercetează și vorbesc despre același subiect: legătura dintre traumă – creier- psihic și corp, o temă extrem de importantă care mă interesează atît din perspectivă profesională, cît și personală. Și ar trebui să ne cam intereseze pe toți, căci ele sînt interconectate. Scrise de psihoterapeuți cu zeci de ani de experiență, într-un limbaj absolut accesibil, cu studii de caz care exemplifică teora, cu instrumente care ajută să identifici propriile probleme.

Corpul nu uită, Myriam Brousse, Valerie Peronnet (de aici) și Corpul nu uită niciodată (The body keeps the score în original), una dintre cele mai bune cărți pe tema asta (de aici, va fi disponibilă de joi.)

Și mai am pe listă The boy who was raised as a dog, primită cadou de la o cititoare recent, nu cred că a fost tradusă și la noi.

Ziceam că mi-am și comandat două cărți noi, mai ales că azi încă mai e campanie de reducere de vară cu 20 la sută pe libris.ro, prima este Ultima vară în oraș, Gianfranco Calligarich  și a doua  – Noapte credincioasă și virtuoasă, Louise Gluck, laureata Nobelului 2020.

Să aveți o vară plină de lecturi mișto!

Articolul anteriorșcoala la orice vîrstă
Articolul următorcîne cîniește
Click-ul pe care îl dați e fierăstrăul cu care faceți sternotomia mea. Îmi deschideți pieptul și umblați pe dinăuntru prin mine. Umblați ușor, rogu-vă, că mă doare. Nu atingeți, nu zgămîiați, nu etichetați. Nu parcați pe aortă, nu scuipați. Nu vă urcați încălțați cu cizmele pline de noroi. Mulțumesc.
Abonează-te
Notificare pentru
guest

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

0 Comments
Inline Feedbacks
View all comments