fbpx
sâmbătă, 17 noiembrie, 2018

Etichetă: facebook

cum a cucerito

Fiindcă am rîs acasă și pe facebook la leșin, am zis să nu se piardă povestea asta în meandrele feisbucului, așa că o pun și pe blog. Carevasăzică, într-o seară, pe cînd îmi făcusem curaj și am cerut să ne uităm la Amour, iubitul meu primește următorul mesaj. În ilaritatea stîrnită, a fost nevoie să oprim filmul, să citim...

mama-mare și feisburgul

Vede tot mai rău, abia dacă ne mai zărește. Ne întîmpină în picioare, deși picioarele ei betege îi dau cele mai mari bătăi de cap. Prima îi sare de gît aia mică: ce frumoasă și tînără ești, maică!, îi zice, măsurînd-o cu ochii ei bolnavi de sus pînă jos. Urmez eu. De mine rîde, hîtru: tu ești numa’ frumoasă!...

e-donjuanul, o categorisire

Fă, e nasol să fii celebră, a zis o amică prăbușită de rîs. Îi povesteam că nu mai rezist atacurilor amoroase ale diverșilor e-donjuani care au senzația că dacă ai blog, scrii cărți și ești persoană publică – tu și veceurile ecologice, (amice ) – ai ușa larg deschisă la cuceriri. Pe deasupra ești și femeie singură și ai...

onanistul virtual sau the invisible man

Asară am primit o leapșă video. Una umanitară, în care trebuia să donez 2 euro pentru fundația Salvați Copiii cu un sms la 8833, să mă filmez și s-o dau mai departe. Drept care mi-am pus telefonul spart recent în meclă, am donat și am bîguit, vreme de 29 de secunde întregi, care e treaba cu leapșa asta. Și...

cererea în căsătorie

Bună, Petronela. O întrebare simplă: vrei să te căsătorești cu mine? Nu. Întrebarea nu a apărut tam-nesam, din pămînt, din iarbă-verde. Nicidecum. Mai întîi mi-a dăruit o salbă de like-uri lucitoare și un buchet de comentarii, care mai de care mai îmbobocite, mai înflorite, iar unele fanate bine. Și un șirag de perle în mesaje private, care au rămas fără...

Cu ce mă mai distrez eu

Cum fiecare pădure are uscăturile ei, tot așa am și eu așchiile mele în păduricea de cititori. Unele mă gîdilă de mă prăpădesc de rîs, altele mă înțeapă și se cer scoase de urgență afară, cu un obiect ascuțit, dacă s-ar putea. Și, ca să nu mă distrez singură dar și în scop profilactic, m-am gîndit să nu fiu...

viața pre și post facebook

Oare cum era viața înainte de Facebook? Își mai amintește cineva? Cum trăiam fără toate beneficiile lui? De la descoperirea focului și a roții, omenirea nu a mai făcut un pas așa de mare în evoluția sa. Cum existam în lipsa lui? Fără să fi putut etala acareturile, vacanțele, trupurile, chipurile, țoalele, înțelepciunea, pisicile și cățeii, statusul marital, pupicurile...

o conversație

...cu excedata, ironica, ludica și amuzanta de fie-mea a mică. (pe facebook) - Te treziși, tu-ți titirezul tău de copil? Ce ai de gînd cu viața ta? - Oh, să fiu soooperbă. - Asta e tot? - Nu ți se pare suficient? Mai trebuie și altceva? - Bine că ești tu deșteaptă și amuzantă. - OMG, OMG, mi-a spus Petronela Rotar că sunt deșteaptă și...

delete

Adevărul e că am chef să dispar. M-am trezit de dimineață cu senzația asta acută, că aș vrea să dispar. Să șterg tot, blog, cont de facebook, mail, tot, tot. O cunosc foarte bine. Am mai făcut asta. Am mai ucis vreo trei bloguri. Anonime, ce e drept, mult mai puțin citite, dar le-am ucis. Am dat cu un...

facebook cu năbădăi

Înainte vreme era mult mai simplu să te cerți. Vă pizduiați acasă, plecați la serviciu și aia era, nu avea cum escalada conflictul că nu erau nici telefoane mobile cu sms nelimitat, nici internet pe telefon și la serviciu, nici facebook, pînă seara ți se făcea dor și îți trecea, sau măcar aveai timp să chibzuiești în liniște și...

SOCIAL

36,941FaniÎmi place
5,019UrmăritoriUrmărește

POPULARE

autorul lunii ianuarie

plecări și alte avioane

sunt fericită

RECOMANDATE