fbpx
miercuri, 14 noiembrie, 2018

Etichetă: moarte

flamingi

Terapeuta mea zice:  mai importantă decît ziua în care ne naștem este ziua în care renaștem. Cea în care ne dăm seama de ce ne-am născut. 9 mai 2017. O fixez cu grijă în calendar, doar cu cîteva zile înainte de aniversarea de 40 de ani. La finalul modulului de psihodramă pe tema vulnerabilității, terapeuta mă felicită, am prelucrat admirabil...

vînătoarea de oameni

Luna mai e o lună aglomerată în familia noastră. Iar anul ăsta e an special. Pe 2, tata face 69 de  ani. Pe 7, mama-mare face 90. Apoi, eu - 40. Juma de secol între noi, un flintic, vorba ei. Tot pe 7 e și ziua soacrei. Plus, tot de ziua mea, un an de căsătorie. Numai aniversări importante,...

rugăciune pentru tata

Bunuțule, Știu că atunci cînd eram mică îmi doream să dispară, pur și simplu. Că te rugam să faci ceva, să nu mai fie în preajmă-mi, să se oprească frica, să se oprească violența. Că nu m-ar fi deranjat nici să moară, dacă altă soluție nu ai fi găsit. Îmi amintesc cum te rugam să faci să nu mai fie,...

sindromul Stockholm (II) sau un doliu de aproape patruj de ani

Azi se împlinesc 18 ani de cînd a murit. L-am uitat. În sensul că sunt ani buni de cînd nu mă mai gîndesc acolo. Uneori mi se pare că totul s-a întîmplat într-o altă viață, complet, din care mai răzbat amintiri estompate, blurate. Dar moartea lui violentă, șocul, au rămas adînc înfipte în subconștient. Nu pierzi pe cineva în...

Vița. Victoria.

A fost beteagă rău mama mare. A avut dureri mari, au secat-o de puteri, a slăbit, nu a mai coborât din pat. A venit și preotul din sat, prietenul ei, să o împărtășească. Mi-a zis mama că e tare rău, e schimbată, nu mai poate ajunge nici la baie singură și m-am speriat. Am adormit rugîndu-mă să se facă...

nimicul zilelor

Nu mă pot aduna decît ca să lucrez compulsiv. Am ieșit în stradă zile la rîndul, pînă s-a fîsîit, ca de fiecare dată, mișcarea de protest. Am răcit zdravăn cu ocazia asta, de trei zile sunt praf. Număr, ca și voi, morții. Îmi amintesc, din cînd în cînd, vorba mamii-mari, că Mniezo îi ia la el repede numai pe...

frica

Mă uit la ceas a zecea oară. Fie-mea e în club, i-am dat voie cu greu să meargă cu prietenele. E a treia oară că o las și tot a treia oară cînd nu reușesc nicidecum să îmi stăpînesc neliniștea. Mă frămînt. În cap mi se conturează limpede, iar, acel gînd teribil: dacă i se întîmplă ceva, eu nici...

aproape hepiend sau din contră

Am găsit prin foldere vechi povestea asta de cînd am mai scăpat de la o nenorocire ca prin urechile acului și am rîs mult. Că așa fac eu, rîd prima de mine. Se întîmpla în noiembrie 2010, cînd încă prezentam știri la o televiziune națională, studioul teritorial. Fotografia datează exact din acea perioadă și am mai rîs una bună...

tanatofobii

Am fost dintotdeauna fascinată de frumusețea zgomotoasă a Angelinei. De excentricitățile ei: tinerețea ei tumultuoasă, fiola cu sînge de la gît cînd s-a măritat cu Billy Bob Thornton, copiii înfiați de pe toate continentele, relația cu Jon Voight. Cînd s-a combinat cu Brad Pitt, am răsuflat și eu ușurată că s-a făcut dreptate în lume. În ultima vreme, însă,...

despre ero(r)i și morminte

Zilele astea am ajuns, fortuit, într-un mare cimitir şi am rămas perplexă. Mi-a fost limpede că un nou trend face ravagii printre monumentele funerare şi mi s-a zburlit părul pe ceafă la gîndul că aş putea să mă obosesc sub o asemenea nenorocire, că de odihnit nu poate fi vorba în asemenea circumstanţe. Pasămite aparţinătorii, trecuţi de un fior artistico-mistic,...

SOCIAL

36,907FaniÎmi place
4,968UrmăritoriUrmărește

POPULARE

povești grecești

show must go on

10 aprilie 2015

RECOMANDATE