Acasă2018-10-13T10:50:44+00:00

mama-mare și ziua de naștere

Cînd am intrat pe poartă, am văzut-o în curte, în spate, punea la uscat o pereche de papuci de casă pe capota vechii Lada a mătușă-mii, un vestigiu din tinerețile mele, ruginită și coaptă ca ea. Tocmai o întrebase pe fie-sa a mare, pe mătușă-mea, cine i-a murdărit papucii de au trebuie spălați și nu reușiseră deloc să se pună de acord că ea îi purtase și numai ea, nu își amintea una ca asta și pace, ei să i se spună cine i-a murdărit papucii și nu altceva. O strig: mamă-mare! Nu aude. O strig din nou. Aș. Zăbovesc la ușă pînă se întoarce, îi flutur mîna, mă agit, se uită prin mine ca printr-un geam, habar nu are că sunt, darămite cine sunt. Are ochii slăbiți, decolorați, zărește tot mai vag de la o zi la alta. Mai tîrziu, o găsesc la poartă, pe bancă, după vechi obiceiul tuturor oamenilor din sat. No, știam că ești aici, că am văzut mașina albă și am zis, asta-i mașina lu Petruța, sigur e mașina ei. Păi te-am strigat și ți-am făcut cu mîna mai devreme, nu m-ai văzut, eram prea departe. Dapoi nu mai văz și nu mai auz, tu [...]

De |31 iulie, 2018|Categorii: bucăți din mine|Etichete: |3 Comentarii

țara mea suspendată & Zuleiha deschide ochii

Cu festivalul, nu am reușit să mai scriu absolut nimic, așa că revin acum cu două recomandări de carte citite înainte de #cartfest5, două cărți care mi-au plăcut foarte tare. Prima este o carte care mi se pare absolut necesar de citit într-o perioadă cum este cea pe care o traversăm. E cartea Ancăi Mizumschi, Țara mea suspendată, o compilație de eseuri literare și de observație psihologică. E genul de carte pe care am citit-o cu admirație și invidie bună pentru felul în care este scrisă (Anca e în primul rînd poetă, optzecistă, iar asta transpare în bucățile literare), și cu la fel de mare admirație și invidie pentru bucățile de analiză. Anca nu e doar poetă ci și psiholog, iar asta face ca aceste eseuri să facă multă lumină la întrebări esențiale pe care ni le punem fiecare dintre noi: de ce alegem așa cum alegem de 29 de ani, de ce o parte din diaspora își neagă românitatea, cum ar trebui să ne privim lucid țara și să ne situăm față de ea etc. Anca locuiește în America de cîțiva ani, iar depărtarea și dorul de țară au făcut-o să își găsească resursele interioare de a se întoarce [...]

De |26 iulie, 2018|Categorii: ce mai văd și mai citesc|Etichete: , |1 Comentariu

am citit Sapiens și m-a pus la locul meu

Mie nu mi-a plăcut istoria la școală. Cînd a învățat fie-mea pentru bac la istorie, mi-am amintit și de ce: era doar o înșiruire anostă de date și evenimente care nu păreau să mă privească și care trebuiau memorate papagalicește. Nimeni, niciodată nu mi-a spus istoria ca pe o poveste la școală. M-am și mirat cînd am dat de primele romane sau filme istorice că istoria poate fi atît de faină. M-am apucat de Sapiens fără să știu la ce să mă aștept și m-a prins de la prima pagină. Atît de tare că după fiecare capitol îi povesteam lui bărbatu-meu, fascinată, de aproape nu mai are nevoie să o citească și el. Ceea ce nu voi face și cu domniile voastre. Am văzut la un moment dat un film care pleca cu imaginile de undeva de pe pămînt, dădea zoom-out, ieșea din galaxie, se ducea hăăăt în univers, pînă unde pămîntul nu mai conta nici măcar ca particulă infinitezimală. Îmi amintesc senzația de călcîi de furnică pe care am avut-o urmărindu-l, cu interesele mele de călcîi de furnică care se crede important. Asta am pățit și citind Sapiens: m-a pus la locul meu rapid. Și tare faină e senzația. [...]

De |6 iulie, 2018|Categorii: ce mai văd și mai citesc, Slider|Etichete: , , |3 Comentarii

paris și încă ceva

Nu am văzut niciodată Parisul. În urmă cu exact zece ani, văru-meu locuia la Paris cu familia și m-a invitat să merg la ei. Pe vremea aia mi-era teamă rău de avioane, așa că am vorbit cu prietena mea să mergem împreună. Ne-am luat bilete de avion cu vreo lună și ceva înainte, am vorbit cu mama să stea cu fetele, urma să stăm cinci zile la Paris, eram foarte bucuroasă. Apoi lucrurile s-au precipitat în viața mea, mi-am schimbat jobul, așa că nu am mai putut pleca în vacanță, nimeni nu te angajează și îți dă concediu imediat după, aveam un post cu răspundere, așa că am renunțat la plecare, era singura alegere posibilă atunci. Prietena mea a plecat singură, a văzut Parisul, eu am stat acasă și am muncit. M-am bucurat din suflet pentru ea. De atunci, am trecut cîteva ori prin Paris, de la un aeroport la altul, dar niciodată nu am și stat. Am zis că îl voi vedea cînd va veni vremea. Nu mi-am imaginat că vremea aia va fi o lansare. Și nici că voi scrie o carte care mă va purta prin atîtea locuri minunate. Joi zbor spre Paris, pentru ca vineri să [...]

De |25 iunie, 2018|Categorii: lansări și alte evenimente|Etichete: , |2 Comentarii

spulberatic

Pe Anca Vieru o știu de cînd am lansat la Brașov, împreună cu Mihail Vakulovski, prima ei carte de proză scurtă, Felii de lămîie. Văzusem că tocmai a scos un roman și mă întrebam ce nume e ăsta, Spulberatic, despre ce ar putea fi vorba într-o carte care se cheamă așa. Apoi Mihail m-a rugat să o lansăm și pe asta, așa că am lăsat ce citeam să citesc romanul Ancăi. Care m-a prins de la primele pagini. L-am citit în două zile, pe unde am apucat, eram foarte curioasă cum duce narațiunea pînă la capăt. Mi-a plăcut foarte mult. S-a scris mult pe tema comunismului, epocii de aur, din toate pozițiile. Într-o vreme, eram sastisită de literatura și cinematografia care părea să nu mai reușească să găsească alt filon de inspirație. Romanul Ancăi, deși se petrece pe jumătate în epoca aia, nu este însă o carte despre epoca de aur. Ci este cartea unui destin neliniștit și a unor mari, îngrozitoare absențe, care își lasă grav amprenta asupra celor din jur. Povestea este țesută din patru perspective, care încearcă să reflecte cît mai obiectiv personajul principal, Tiberiu Vreme, un inginer frămîntatde un trecut pe care nu-l cunoaște, care i-a [...]

De |18 iunie, 2018|Categorii: ce mai văd și mai citesc|Etichete: , |1 Comentariu

ce mi-am dorit de ziua mea. și am primit.

Sunt atît de bucuroasă și vreau să împărtășesc: ieri, fetele au semnat contractul de închiriere și au plătit pînă în octombrie chiria unui apartament micuț, dar curat, într-o zonă destul de îndepărtată de centrul Bucureștiului, dar înverzită și liniștită.  Plus garanție și comision. Banii (8000 de lei toate cele descrise [...]

De |21 mai, 2018|Categorii: bucăți din mine|Etichete: , , |35 Comentarii

blugii rupți. like mother, like daughter(s)

Tonul vocii profesoarei e tot mai răstit, tot mai certăreț. A confiscat ședința din gura și mîinile dirigintei și repetă aceleași lucruri de aproape 35 de minute, de cînd am intrat eu, care am întîrziat. Like mother, like daughter. Ea vrea și încearcă, dar copiii sunt rău crescuți, indisciplinați, lipsiți [...]

De |10 mai, 2018|Categorii: opinii și adevăruri subiective|Etichete: |49 Comentarii

există șanse să nu trăiesc degeaba, totuși

Unul dintre personajele lui Steinbeck spune că ideal ar fi să îți trăiești viața în așa fel încît, atunci cînd mori, să nu se bucure nimeni. Știu mulți oameni care vor ușura niște inimi atunci cînd vor da colțul. Cumva, de ceva vreme încoace, am simțit tot mai acut nevoia [...]

De |25 aprilie, 2018|Categorii: bucăți din mine|Etichete: |1 Comentariu

iepurele și tigaia ducesei de Cambridge

Fotografiile cu ducesa de Cambridge și cel de-al treilea copil, la șapte ore după naștere, deși nu difereau deloc de cele făcute la primii doi, au scos iar vulpile demonii, pardon, iepurii din femeile românce și nu numai. Mi-au trecut pe sub ochi sute de postări și comentarii, care de [...]

De |24 aprilie, 2018|Categorii: opinii și adevăruri subiective|Etichete: , , |15 Comentarii

la răsărit de Eden și niște crai (de Curte Veche)

Steinbeck este unul dintre autorii mei preferați, iar asta înseamnă la mine să citesc tot ce a scris, însă dozat, să-mi ajungă. Din fericire, a scris vreo 27 de cărți, așa că îmi mai rămîn. Straniu pentru mine, însă, deși am citit aproape toate cărțile lui mari deja, nu pot [...]

De |17 aprilie, 2018|Categorii: ce mai văd și mai citesc|Etichete: , |2 Comentarii

Umbra, scurt ghid exemplificat

În scrollul cel de toate zilele, dau peste un meme ultra rasist, cu niște copii mici, în mod evident rromi, pe care scria mare "Te-n p*la mea!" Mai avea niște căsuțe acest meme, cu ten uscat, ten gras etc, pasămite era o glumă. Îi scriu domnișoarei un comentariu:   "- [...]

De |15 martie, 2018|Categorii: opinii și adevăruri subiective|Etichete: , , , |5 Comentarii

variaciones rumanas en Granada

În ultima vreme mi se tot arată întîmplări atît de faine, teribil de faine. Cum sunt invitațiile astea două despre care vreau să povestesc acum aici, în casa asta a mea virtuală, poate interesează pe cineva. Iar dacă nu, nu e bai, or rămîne aici pentru mine cît trăiesc. Și [...]

De |7 martie, 2018|Categorii: lansări și alte evenimente|Etichete: , , |2 Comentarii