fbpx
vineri, 16 noiembrie, 2018

Etichetă: iubire

greul și ușorul

Prima oară am plecat singură undeva acum 11 ani. Împinsă de terapeuta mea de atunci (ce bine ar fi fost dacă aș fi știut să și rămîn în terapie...). Aproape obligată. Trebuie să petreci timp cu tine, îmi zicea, să fii bine tu cu tine, să înveți să te bucuri de singurătate. Îmi părea odios ce îmi zicea, singurătatea...

one year later. forty years later.

Anul trecut am decis să-mi împart ziua cu tine. Nu mi-a fost ușor, știi doar, oropsita de mine, neiubita de mine, lipsita de respect de sine​ de mine credea că doar atunci are dreptul de a se simți importantă: de ziua ei. Mi-am dat seama de curînd de lucrul ăsta, de ce țineam eu cu dinții de ziua mia,...

ce se întîmplă în iubire

Pe Alain de Botton îl iubesc de la Eseuri de îndrăgostit, pe care am recitit-o de curînd, că nu mi-a ajuns citirea. Și de cînd am purtat o conversație extra amabilă pe email, mi s-a părut un om tare fain. Duminică am stat în pat și am citit încontinuu, cu scurte intermezzo-uri de reflecție și îndoire a paginilor, să pot...

dimineți cu Nora

Ne luăm micul dejun împreună, Nora Iuga și cu mine. Nu am mai văzut-o niciodată pînă acum și mă miră și fascinează vitalitatea și feminitatea ei. Îmi spune că are 86 de ani cu cochetăria cu care spun eu că am aproape 40, cu conștiența faptului că nu arată, că nu se vede, că nu se simte. Poartă niște...

serendipity

A urcat în ultimul autobuz din seara aia cu căștile în urechi, neatentă, și s-a trîntit pe primul loc, fără să îl observe pe rockerul blond de pe celălalt scaun. Și-a scuturat părul lung, vopsit ombre, la fel de neglijent precum urcase. - Mulțumesc, a auzit înșurubîndu-se reproșul de pe scaunul învecinat. Abia atunci a catadicsit să-l privească pe tînărul de...

„aș vrea să scriu despre noi, dar suntem fericiți”

Nu a fost o lună, a fost doar o zi. De miere. La mare, acolo de unde aparțin eu cu adevărat. Între două nunți, una tradițională, a fratelui tău și a noastră, religioasă, departe, cu peripeții, divorțuri bisericești și dezlegări de la șapte mitropoliți, care te-au făcut să exclami: pe tine trebuie să te dezlege mitropolitul Parisului la propriu...

biciclete stricate

https://youtu.be/0YroQxUyg6k (cînd plouă, nu-mi trebuie umbrelă. nu cîtă vreme în lume există Tom) ascultă: înflorește precoce liliacul. ascultă pianul. picăturile de ploaie pe parbriz. hîrșitul ștergătoarelor - ăla din dreapta nu mai șterge bine. ascultă: am trăit pînă acum la suprafața vieții. am zgîriat puțin, așa cum se taie pe mîini adolescenții. să doară, să sîngereze, dar doar puțin, cît să-mi mute atenția...

sfîrșitul nopții (fantezia pentru tastatură în alt minor, la patru mîini)

- Nu îmi ajunge nimic din ce am ca să te simt, să îți simt căldura, textura, mirosul pielii, să te iau cu mine, să mi te impregnez, iubito... Ei îi scapă un suspin. El continuă să o mîngîie, încet, minuțios. Zace moale, cu chipul destins, de după sex. Ochii închiși, cu genele ca niște umbre viorii. Niciodată nu e...

postblue (I break the back of love for you)

https://youtu.be/6vlm4JsBsPE (a se da play piesei și ploii înainte) Mai rămînea un rest de aşteptare prin buzunarul de la piept, pe stînga. O noapte şi-un drum. Cînd a trecut noaptea, a mai fost doar drumul. Puncte cardinale diferite, aceeaşi destinaţie. Un drum interminabil, aşa cum sunt toate drumurile către o primă întîmplare. It's in the water, baby. (It's between you and me) Îmi amintesc....

a doua toamnă

Nu-mi mai aduc aminte de cînd plouă. Doar cerul coborît pînă la pleoape, vînăt și greu. Foarte puțin Mozart în mașina murdară. Niște pastile - glucoză cu magneziu, cît să nu cad din picioare. Cea mai tristă carte din lume, pe noptiera mea. (Firește că sunt meteosensibilă.) Și drumurile noaptea tîrziu, spre casă, prea obosită, prea încercănată, palpitînd. De data asta sfîrșitul...

SOCIAL

36,932FaniÎmi place
5,006UrmăritoriUrmărește

POPULARE

răspundem cititorilor

o epistolă netrimisă

ploaie și păsare

RECOMANDATE