Acasă2018-10-13T10:50:44+00:00

toamna, în altă viață

A fost o vreme, în cealaltă viață a mea pe care nu o trăiam, ci căreia îi supraviețuiam, cînd toamna număram recăderile. Cînd eram draga tuturor psihiatrilor. Cînd depresia se furișa, odată cu răcoarea zilelor, și se instala în mine ca la ea acasă, fiindcă asta și eram: acasă pentru ea. Cînd zilele care mi se așterneau în față după septembrie îmi păreau sumbre, triste, prăfuite, deja trăite, deja purtate, tocite și peticite. Cînd nu vedeam nicio geană de lumină la orizont. Și dacă ar fi fost, nu eram pregătită să mă uit la ea și să o intrepretez drept ceea ce era. Aș fi considerat-o o amăgire, o Fata Morgana, menită să-mi provoace și mai multă suferință. Ăsta era set-up-ul meu mental, nu puteam altfel. Azi am ieșit pe terasă, am stat în soarele blînd de septembrie cu ochii închiși, cu atenție la corpul meu așa cum experimentasem aseară, cînd am participat la cea mai faină ședință de yoga, pe o terasă-acoperiș la înălțime din centrul orașului, cu luminile apusului căzînd peste noi, cu norii alergînd pe cer așa cum aleargă emoțiile prin noi. Și am stat așa, nemișcată, să mă însoresc. Și cînd m-am gîndit la toamna care [...]

De |4 septembrie, 2018|Categorii: bucăți din mine|11 Comentarii

cărți necesare

Nu citisem pînă acum nici Copilul invizibil, deși o aveam pe listă, nici Cele cinci limbaje ale iubirii, că mi se părea că e prea mainstream. Le-am citit în weekendul acesta pe amîndouă și bine am făcut. Personal, citesc multă psihologie, m-a ajutat pînă acum să și teoretizez și așez bine în cap ceea ce înțelegeam empiric din terapie. De acum încolo voi citi cu toptanul, căci în mai puțin de o lună încep și facultatea de psihologie și școala de formare, sper să reușesc să mai țin pasul cu literatura. Cred că e mare nevoie să citim cărți care să ne aducă mai aproape de noi, să ne ajute să ne înțelegem rănile și comportamentele, să ne ajute să evoluăm. Copilul invizibil mi se pare o carte foarte importantă în acest sens și necesară. O variantă prescurtată și foarte emoționantă am ascultat la #cartfest5, cînd Gașpar Gyorgy, la invitația mea, a ținut o prelegere care ne-a scos pe toți în lacrimi, însă recomand din tot sufletul și cartea, care reușește să explice foarte simplu, clar și din nou emoționant, legătura ruptă din noi cu noi și cum se manifestă ea în relația cu copiii noștri. Gașpar pleacă de la [...]

De |3 septembrie, 2018|Categorii: ce mai văd și mai citesc, Slider|Etichete: , , , |8 Comentarii

ce-am mai citit fain

Las lucrul la ce scriu acum ca să zic două vorbe despre ce am citit în ultima vreme și mi-a plăcut tare, pînă le am proaspete în cap. Practic, după cum se vede și în poze, le-am citit la mare, că de atunci doar am început două cărți, nu am apucat să le și termin fiindcă, vorba lui cumnatu-meu, eu scriu, nu citesc, băi.   Pădurea întunecată, Nicole Krauss. Îmi doream să o citesc încă de cînd citeam Iată-mă, a lui Safran Foer, fostul ei soț. Cele două cărți au fost scrise de cei doi parteneri în timpul rupturii lor, iar pentru mine, ca scriitor în primul rînd, a fost o mare curiozitate să văd ce anume s-a născut și pe partea cealaltă dintr-un eveniment de viață atît de important. Despre Iată-mă am scris aici. Pădurea întunecată, cu un titlu luat din Infernul lui Dante, este o carte excelentă, multipremiată, bestseller în State și lăudată de tipi precum Philip Roth. Povestea urmărește în paralel destinul a doi evrei americani, o romancieră aflată într-o criză a căsniciei și obsedată de hotelul Hilton din Tel Aviv și de Kafka și un avocat celebru, aflat într-o criză existențială, cu care împarte nu [...]

De |27 august, 2018|Categorii: ce mai văd și mai citesc|Etichete: , , |2 Comentarii

Utøya – 22 iulie, vînătoarea de oameni

Am fost aseară să vedem Utøya. Am înghețat vreme de 72 de minute în scaun (primele 18 sunt ușor digerabile, de asta nu spun 90), cu unghiile înfipte în mîna lui bărbatu-meu, cu pulsul mărit, cu tîmplele zvîcnind, cu o furie și o revoltă greu de descris în cuvinte în creier, cu o senzație continuă de rău. Aproape nu m-am putut ridica la final. Dar cînd am ieșit din cinema, mi-am mulțumit că am ales să văd filmul ăsta. Că am putut trăi așa ceva, cu senzații atît de reale, dar din siguranța fotoliului de cinematograf, ca să înțeleg și să apreciez liniștea mea. Norocul meu. Dar și lumea în care trăiesc. 77 de morți, 99 de răniți, 300 traumatizați psihic pe viață. Știam statisticile astea. Le-am auzit la televizor, m-au cutremurat la vremea respectivă atît cît te mai pot cutremura niște cifre după 18 ani de teve în care ai văzut și filmat tot felul de morți din toate pozițiile. Dar nu aveam nici idee cum s-a simțit să fii acolo, un puști, o puștoaică, cîteva sute de copiii, și să participi la o vînătoare de oameni în care tu ești vînatul, captiv pe o insulă de 0.12 km [...]

De |21 august, 2018|Categorii: ce mai văd și mai citesc|Etichete: , , |2 Comentarii

despre puterea de a greși. și a îți cere iertare

Ieri, din senin, am primit un mesaj pe care nu îl mai aștept de doi ani. Un om pe care îl cunosc de cînd eram mică, cu care am legături de sînge chiar, mi-a scris să își ceară iertare pentru un șir de greșeli pe care le-a făcut față de mine și care mi-au cauzat mari neplăceri. (De fapt, încă plătesc pentru ele.) Sigur că am fost supărată, mîhnită, tristă, toata gama și că nu am avut așteptări să vină ziua în care îmi va cere iertare, fiindcă mi s-a întîmplat extrem de rar ca cineva să își ceară vreodată iertare. Așa că am fost extrem de bucuroasă să primesc mesajul ăsta. Mi-a umplut sufletul. Venea și însoțit de niște explicații care mie mi-au arătat că omul cu pricina e pe drumul căutării de sine, că a început să își pună întrebări și să caute răspunsuri, să facă pace cu sine și cu lumea din jur. Și nu e mai mare bucurie decît să văd astfel de oameni. Am iertat cu toată inima. În ultimii ani, să îmi cer iertare celor cărora le-am greșit, fie că a fost intenționat, fie că nu, pe măsură ce îmi ies în cale, a [...]

De |15 august, 2018|Categorii: opinii și adevăruri subiective, Slider|Etichete: , , |10 Comentarii

țara mea suspendată & Zuleiha deschide ochii

Cu festivalul, nu am reușit să mai scriu absolut nimic, așa că revin acum cu două recomandări de carte citite înainte de #cartfest5, două cărți care mi-au plăcut foarte tare. Prima este o carte care mi se pare absolut necesar de citit într-o perioadă cum este cea pe care o [...]

De |26 iulie, 2018|Categorii: ce mai văd și mai citesc|Etichete: , |1 Comentariu

am citit Sapiens și m-a pus la locul meu

Mie nu mi-a plăcut istoria la școală. Cînd a învățat fie-mea pentru bac la istorie, mi-am amintit și de ce: era doar o înșiruire anostă de date și evenimente care nu păreau să mă privească și care trebuiau memorate papagalicește. Nimeni, niciodată nu mi-a spus istoria ca pe o poveste [...]

De |6 iulie, 2018|Categorii: ce mai văd și mai citesc, Slider|Etichete: , , |3 Comentarii

grădina de sticlă și niște miniaturi

Cît de mult mi-a plăcut Vara în care mama a avut ochii verzi am tot spus în diverse contexte, imediat după ce a apărut. Am tot recomandat-o, iar cînd a început să fie premiată, m-am bucurat din inimă, m-am temut că va fi trecută cu vederea. A meritat cu vîrf [...]

poem cu pisică

În zile ca asta, mi-e limpede că nu voi mai putea scrie nimic bun, niciodată   Spune-mi minte netedă, spune-mi proastă. În zile ca asta, rămîne doar frica umorală, stătută, pestilentă, ca niște mațe de mîță zdrobită de-un zid.   Mi-e atît de frică tot timpul încît mi se topește [...]

De |3 iunie, 2018|Categorii: bucăți din mine|Etichete: , |3 Comentarii

spectacolul Orbi, în regia lui Chris Simion-Mercurian, la C’Art Fest

Știu că am ținut secret pînă acum, dar de acum nu se mai poate, căci în cîteva zile va fi făcut public programul integral al ediției a cincea a C’Art Fest, așa că iată: se pregătește spectacol de teatru după Orbi. Chris Simion- Mercurian pregătește, iar la festival vom avea [...]

De |31 mai, 2018|Categorii: lansări și alte evenimente|Etichete: , , |1 Comentariu

fîșii de rușine

Într-un top realizat de OMS în privința alcoolului consumat pe cap de locuitor, România ocupă locul 5 la nivel mondial, imediat după Rusia. Personal, nu am întîlnit pe nimeni pînă acum care să nu fi avut minimum un alcoolic în familie, bunicul, tata, unchiul, fratele, uneori chiar mama sau bunica. [...]

De |29 mai, 2018|Categorii: ce mai văd și mai citesc|Etichete: , , |1 Comentariu