fbpx
luni, 19 noiembrie, 2018

Etichetă: poem

poem cu pisică

În zile ca asta, mi-e limpede că nu voi mai putea scrie nimic bun, niciodată   Spune-mi minte netedă, spune-mi proastă. În zile ca asta, rămîne doar frica umorală, stătută, pestilentă, ca niște mațe de mîță zdrobită de-un zid.   Mi-e atît de frică tot timpul încît mi se topește carnea pe oase Iar oasele devin moi, gelatinoase. Spune-mi păpușă de cîrpă. Mi-e atît de frică tot timpul încît...

toamna

aș vrea să te întîlnesc într-un oraș în care plouă mereu pe străzi pustii și ude cu felinare jumătate stinse și trotuare și ferestre murdare   aș vrea să te iubesc într-un oraș în care nu mai locuiește nimeni în care toți oamenii au murit subit fără păreri de rău   te-aș mîngîia pe tejghele de alimentara părăsite printre vitrine sparte și conserve de pește ți-aș arăta ploaia deasă...

celălalt timp

e timp e timp berechet timp să frînezi înainte de zebră timp să albești timp să mai faci încă o școală și încă o școală și măcar un doctorat timp pentru plimbarea de seară pentru somnul de frumusețe pentru zacusca și gemul de iarnă pentru încă două poeme și două singurătăți cel puțin   e timp berechet să sărăcești sau să strîngi bani în conturi bancare cu care să plătești facturi și să îți iei cărți...

a doua vară

e minunat să te bată soarele în cap cînd te preumbli pe stradă să iei în față, neprotejat, toate razele lui UV e minunat să inspiri gazele de eșapament tehnologia e minunată, progresul, evoluția sunt minunate picioarele groase ale femeilor tinere hainele lor mult prea strîmte obrajii lor îmbujorați, limbile lor asudate, gata să se împletească, să se împerecheze e minunat începutul de vară cu mercur...

vara

nu mai fi egoistă, mi-ai spus, frumusețea asta a ta trebuie împărtășită nu o poți ține doar pentru tine, nu simți? și cu un singur gest mi-ai dat foc hainelor ele ardeau sfîrîit, sutienul de dantelă neagră mi se răsucea în foc am întins mîna să-l salvez dintre limbile ascuțile ale flăcărilor m-ai oprit let it go, sînii tăi sunt mai frumoși liberi, mi-ai spus și m-ai...

14 (paisprezece)

acum știu cum se simt norii la 3000 de metri unde e frig și departe și casele se văd mici ca niște cutiuțe de chibrituri iar dealurile ca niște machete verzi ca pomișori din ipsos drumuri prăfuit-albe șerpuiesc alene azi am fost un nor. un nor cu vertij și goluri în stomac, cu mîinile tremurînd să apuce ceva să își restabilească echilibrul azi am fost un nor...

mai dă-mi un anotimp, un an, un timp

mai dă-mi două șanse și o brumă de zile să îți demonstrez că oamenii se pot schimba în cîteva ore oamenii nu se schimbă, îți zic. paradigmele, doar. mai dă-mi un anotimp, un an, un timp, timpul lucrează mereu în favoarea mea, lucrurile se vor așeza, vei vedea. pentru mine nu se așază niciodată, îți zic iar tu nu ai citit Nichita, îl confunzi...

casa cu flori

conduc spre casă. pe locul din dreapta stă o orhidee în ghiveci. nu i-am pus centura. iar mașina bipăie, bip-bip. e o orhidee frumoasă și cuminte, cu flori pe tijă perfect deschise, delicate și mov. am cumpărat-o cu ultimii bani. las' că nu o să murim de foame. ne-a fost și mai rău. în zilele cînd mai mult plîng decît zîmbesc îmi...

hani,

e aer de primăvară și totuși nu e. se făcuse cald înăbușitor în cameră, se moleșiseră lalelele pe perete. și sînul drept se moleșise, copt și leneș. ai deschis ușa înspre un afară umed. presimțeam în stropii mici, pe sticla terasei, anotimpul-cocon care va crește în mine. și o să port rochii albe, lungi și învolburate peste pielea țigănoasă. unghii vineții,...

SOCIAL

36,963FaniÎmi place
5,053UrmăritoriUrmărește

POPULARE

adulții

singură

a treia iarnă

RECOMANDATE