Etichetă: poem

Fiica mea mare (studentă la Arte, nu la Litere) e unul dintre cei mai deștepți și talentați oameni pe care îi cunosc. Adineauri mi-a trimis poemul ăsta, iar mie...

În zile ca asta,mi-e limpede că nu voi mai putea scrie nimic bun, niciodată Spune-mi minte netedă, spune-mi proastă.În zile ca asta, rămîne doar fricaumorală, stătută, pestilentă, ca niște mațe...

aș vrea să te întîlnesc într-un oraș în care plouă mereupe străzi pustii și udecu felinare jumătate stinse și trotuare și ferestre murdare aș vrea să te iubesc într-un oraș...

e timpe timp berechettimp să frînezi înainte de zebrătimp să albeștitimp să mai faci încă o școalăși încă o școalăși măcar un doctorattimp pentru plimbarea de searăpentru somnul de...

e minunat să te bată soarele în cap cînd te preumbli pe stradăsă iei în față, neprotejat, toate razele lui UVe minunat să inspiri gazele de eșapamenttehnologia e minunată,...

nu mai fi egoistă, mi-ai spus,frumusețea asta a ta trebuie împărtășitănu o poți ține doar pentru tine, nu simți?și cu un singur gest mi-ai dat foc hainelorele ardeau sfîrîit,...

acum știu cum se simt norii la 3000 de metri unde e frig și departe și casele se văd mici ca niște cutiuțe de chibrituri iar dealurile ca niște machete verzi ca...

mai dă-mi două șanse și o brumă de zile să îți demonstrez că oamenii se pot schimba în cîteva oreoamenii nu se schimbă, îți zic. paradigmele, doar. mai dă-mi un...