durere

în spatele etichetelor sunt oameni

Aseară, tîrziu, am văzut în inboxul paginii mele următorul mesaj. L-am citit plîngînd. Am stat puțin de vorbă cu omul care mi-a scris, iar la final i-am cerut acceptul pentru a publica, anonim, acest mesaj tulburător. Cred că e important să cunoaștem poveștile și durerile din spatele etichetelor pe care le aplicăm cu atîta generozitate. Spunem sau scriem homosexual fără să ne dăm măcar seama că acela este un om exact ca și noi, cu dureri mai mari poate, fiindcă nu are dreptul să trăiască la vedere. Citiți povestea asta și gîndiți-vă că ar putea fi soțul vostru sau iubitul vostru, fratele vostru, tatăl vostru, prietenul vostru. Așa cum scrie acest bărbat, mulți dintre ei au încercat să se "vindece" și au luat femei (ca mine și ca voi) de soții, au făcut și copii, pentru ca apoi să nu mai reziste în minciună și să plece. Alții nu au avut curaj să plece și trăiesc și azi vieți duble, de rușine și de frică. Toată lumea suferă în astfel de povești, absolut toată lumea.  Pe mine m-a rupt în bucăți povestea acestui om. Acesta este efectul intoleranței și prohibiției dintotdeauna: lucrurile interzise nu încetează să existe brusc, fiindcă nu au [...]

De |2018-10-13T16:21:20+00:0011 octombrie, 2018|Categorii: opinii și adevăruri subiective|Etichete: , , |17 Comentarii

tatuaje

M-a izbit un chef nebun să-mi mai fac un tatuaj. Îmi plac tare tatuajele mișto, cu poveste. Îmi plac femeile tatuate, mi se par sexy. Și știu de ce m-a luat de cap așa tare acum. M-am tatuat mereu în momente importante ale vieții mele: cînd a murit tatăl fie-mii mari, aveam prefixul doi (și foarte un pic mai mult, vorba bigudiului mic). Apoi, în urmă cu trei ani, cînd am intrat într-o altă etapă a vieții mele și am simțit că spinul ăla din omoplat mă cam înțeapă, mi l-am transformat în copac înflorit și mi-am tatuat și încheietura mîinii drepte. Aș fi zis atunci că o să fiu singura moartă pe a cărei mînă va scrie alive, însă între timp am tot primit poze de la cititori care și l-au făcut și ei întocmai, așa că vom fi o mică mulțime de morți pe ale căror mîini va scrie: viu. Nu am făcut legătura între tatuaje și felul în care a cotit viața mea atunci. Era perioada în care am început să scriu asumat, perioada în care viața mi s-a schimbat definitiv, în care am intrat, finalmente, pe drumul pe care mi-l dorisem și la care visasem trei [...]

De |2017-08-14T13:19:10+00:003 martie, 2017|Categorii: opinii și adevăruri subiective|Etichete: , |10 Comentarii

Ou sont les nerfs d’antan?

M-am dus la ședința cu părinții a fie-mii aproape bacalaureate și mi-am amintit rîzînd de un text scris acum mulți ani, prin 2010 cred, fie-mea era încă în gimnaziu. (Ăsta.) L-am recitit și iar m-a izbit ce discutam azi la masă cu o femeie foarte mișto și unul dintre cei mai rezolvați psihic oameni pe care i-am întîlnit: mi-a pierit furia și impetuozitatea de la atîta lucru cu sinele. Am ajuns să empatizez și să privesc cu compasiune și înțelegere toate hoaștele de altă dată, toți nenorociții și nasoii de cîndva, răii, ipocriții, pe toți, frate. Mă uit prin ei ca Neo prin Matrix, văd coduri psihologice extrem de ușor de descifrat, fac clickuri instant și îmi zic: of, sărmanul/sărmana, cîtă durere reprimată e acolo, ce umbre neacceptate dincolo, ce traumă nasoală nerezolvată etc. Și nu mă mai pot supăra pe ei, nu mă mai pot nici enerva ca altădată. Uneori mi se face dor de inconștiența cu care mă puteam face foc și pară, sufla flăcări pe nări și elibera presiune. Sigur, acum nu mai resimt presiunea de altădată, dar tot mi se face dor. Ou sont les nerfs d’antan? Poate ar trebui să schimb și numele blogului, deși [...]

De |2018-10-13T18:29:26+00:0026 februarie, 2017|Categorii: opinii și adevăruri subiective|Etichete: , , |15 Comentarii

despre cea mai dureroasă rană

„Cînd eram mică, eram foarte credincioasă. Mă rugam la Dumnezeu mult. Mă întorceam de la școală și mă rugam la el să o facă pe mama să nu mă mai bată. Să fie bine. Să îmi arate puțină iubire. În ziua în care m-am rugat cel mai tare, a ajuns acasă și m-a bătut cel mai tare. Pe fiecare exercițiu greșit. Fiecare greșeluță. Mă lua la bătaie dintr-o cameră în alta, eu fugeam și ea venea după mine. După bătaie, m-am dus în baie să plîng. Era așa de furioasă că fata ei nu e perfectă și nu a luat numai 10 că a uitat și să îmi dea să mănînc. Cu picioarele roșii stăteam și plîngeam de foame și de durere. Și mă rugam, dar mai întîi îl certasem pe Dumnezeu, dar după mă rugam iar, ca a doua zi să fie altfel.” Cunosc două femei, mamă și fiică, mama cu cîțiva ani mai în vîrstă decît mine, fiica de-o seamă cu fie-mea mică. Copila a primit de curînd diagnostic de depresie gravă și anxietate generalizată, după mai multe tentative de suicid. Un copil frumos, bun, sensibil, genul ăla de fată pe care o iubești de cum o vezi. [...]

De |2017-10-11T23:52:30+00:0024 noiembrie, 2016|Categorii: opinii și adevăruri subiective|Etichete: , , |27 Comentarii

construcții

te naști și imediat începi să construiești pui durere peste durere peste durere peste durere faci un zgîrie-inimă care pleacă din călcîiul drept și te-nțeapă în valva mitrală pui frică peste frică peste frică faci un zgîrie-creier care pleacă din călcîiul stîng, urcă în neocortex și te-nțeapă în sistemul limbic pui mecanism de apărare peste mecanism de apărare zid peste zid platoșă peste scut faci un Alcatraz cu un singur prizonier.   tu.

De |2018-10-13T19:14:55+00:003 octombrie, 2016|Categorii: bucăți din mine|Etichete: , |9 Comentarii

3 septembrie 2015

E cald. Prea cald. Sufocant. Azi-noapte, venind spre casă, bordul mașinii arăta 29 de grade. Brașov, 2 septembrie, 29 de grade noaptea. This world is mad. Pe terasă bătea puțin vîntul, mai risipea aerul înăbușitor. Am scris puțin la roman. În ultima vreme fac asta zilnic, mi-e clar că nu pot scrie cartea asta decît așa cum sunt acum, în starea asta. Dacă ar fi să aleg între a-mi fi bine și imposibil să o termin sau rău ca să o dau gata, probabil că aș alege conștient a doua variantă. This woman is mad. Tot așa cum în ultima vreme par să beau - moderat, dar totuși zilnic, alcool. M-am surprins bînd șampanie la prînz, în loc de prînz, sau după-amiaza, în loc de cină. Asta cînd am avut cu cine. Cidru beau on regular bases, la fel și vin. Singură. Apoi va veni frigul. 12 grade săptămîna viitoare și asta mă deprimă și mai grav. Tot déjà vu-ul / déjà connu –ul fiecărei toamne însingurate, cu zilele vineții, ploioase, cu serile în fața unei cărți sau laptopului, cu nopțile cu picioare reci și goale. Aproape ca o alegere (in)conștientă. Curînd de tot nu o să mai pot dormi [...]

De |2017-08-14T15:59:08+00:004 septembrie, 2015|Categorii: bucăți din mine|Etichete: , |32 Comentarii