cărți necesare

10

Nu citisem pînă acum nici Copilul invizibil, deși o aveam pe listă, nici Cele cinci limbaje ale iubirii, că mi se părea că e prea mainstream. Le-am citit în weekendul acesta pe amîndouă și bine am făcut.

Personal, citesc multă psihologie, m-a ajutat pînă acum să și teoretizez și așez bine în cap ceea ce înțelegeam empiric din terapie. De acum încolo voi citi cu toptanul, căci în mai puțin de o lună încep și facultatea de psihologie și școala de formare, sper să reușesc să mai țin pasul cu literatura. Cred că e mare nevoie să citim cărți care să ne aducă mai aproape de noi, să ne ajute să ne înțelegem rănile și comportamentele, să ne ajute să evoluăm.

Copilul invizibil mi se pare o carte foarte importantă în acest sens și necesară. O variantă prescurtată și foarte emoționantă am ascultat la #cartfest5, cînd Gașpar Gyorgy, la invitația mea, a ținut o prelegere care ne-a scos pe toți în lacrimi, însă recomand din tot sufletul și cartea, care reușește să explice foarte simplu, clar și din nou emoționant, legătura ruptă din noi cu noi și cum se manifestă ea în relația cu copiii noștri. Gașpar pleacă de la două idei foarte dragi mie, pe care le repet de cîțiva ani, că dacă pe noi nu ne iubim destul să ne vindecăm, să o facem pentru copiii noștri, să devenim conștienți că altfel nu putem crește copii sănătoși emoțional și cea de-a doua: educarea copiilor înseamnă creșterea părinților. Pare o carte de parenting, sigur că și este, dar este mai ales o carte care vorbește despre fiecare dintre noi într-un fel care nu are cum să nu te atingă. Și care vine și cu soluții și exerciții practice, pe care le poți face acasă, fără ajutorul unui terapeut. Mi-aș fi dorit tare mult să fi avut un astfel de instrument la îndemînă cînd am devenit mamă și m-am întristat citind că eu nu am știut lucrurile astea la timp. Aș fi putut fi o mamă mai conștientă, mai bună. Și am fost recunoscătoare că le-am aflat și mai tîrziu, aș fi putut rămîne un părinte orb la nevoile reale ale copiilor, orbit de propriile nevoi neîmplinite în copilărie.

O găsiți aici, cu reducere mărișoară.

 

Cele cinci limbaje ale iubirii a lui Gary Chapman este o carte scrisă pentru publicul american, însă după ce treci de formă, îți dai seama că livrează informații valoroase, dacă te interesează bunăstarea cuplului în care ești. Un lucru important este că nu te duce în discuții tehnice despre mecanismele psihologice care stau în spatele fiecărui limbaj, ci oferă doar partea practică, vîrful unor studii și observații îndelungate. Și îți oferă un instrument prin care să răspunzi mai bine încercărilor din cuplu. Te provoacă să descoperi care este limbajul tău primar de iubire, felul în care oferi și aștepți afecțiunea, dar și pe cel al partenerului tău. Posibil să ai suprize și să descoperi că ai încercat să îl iubești într-o limbă pe care nu o cunoaște, deci nici nu o recunoaște. Și că, schimbînd macazul și ținînd cont de nevoile lui reale și de limbajul cunoscut lui/ei, lucrurile se schimbă pentru voi. Și cartea asta îți sugerează exerciții practice pe care le poți face acasă, în intimitatea căminului. Probabil că metodele de aici nu funcționează acolo unde e mult abuz, multă toxicitate (deși un capitol este rezervat și acestui subiect), însă posibil să funcționeze la cuplurile care se confruntă cu problemele obișnuite și inerente oricărei relații.

O găsiți aici, tot redusă.

 

Dacă tot suntem la cuplu, vă mai propun o carte citită de mine în ultimul an: Revoluția Iubirii, scrisă tot de Gașpar Gyorgy, o carte grozavă și un instrument excelent pentru cei care vor să crească și să se vindece împreună, lăsînd obsesia puterii la o parte.

Revoluția iubirii e de găsit aici.

Pntru mine, plivirea emoțională este la fel de importantă sau poate chiar mai importantă decît educația formală. În lipsa ei, cultura nu este decît o spoială care poate ascunde comportamente toxice, abuzive, detestabile. Prefer un om bun unui om deștept oricînd. Zău, e mult mai ușor să fii deștept, deștepți sunt toți proștii, vorba lui Radu Vancu, decît să îți iasă să fii un om bun. Iar pentru asta e nevoie de plivire continuă.

Abonează-te
Notificare pentru
guest

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

10 Comments
Oldest
Newest Most Voted
Inline Feedbacks
View all comments
Miha
Miha
3 septembrie 2018 11:36

Să ştii că la una ca asta chiar m-am aşteptat din partea ta. Mă întrebam oare cât mai durează până se apucă Petro de studiat psihologie pe bune. Sunt foarte bucuroasă pentru tine! Revenind la cărți, eu recomand tare şi „Părinți toxici” de Susan Forward şi „Drama copilului dotat” de Alice Miller.

Iulia
Iulia
3 septembrie 2018 20:21

Eu ca tine vreau sa fiu cand ma fac mare. 🙂

oana
oana
4 septembrie 2018 15:25

Cum reusesti sa citesti 2 carti in weekend>? vreau secretul! Multumesc!

O admiratoare.
O admiratoare.
6 septembrie 2018 00:56

🙂

mamica cu tatuaj
14 septembrie 2018 13:59

După ce citit articolul, mi-am comandat „Copilul invizibil” și acum, că bebe doarme dus, m-am apucat de citit. Chiar aveam nevoie de o așa carte. Simt că o să-mi fie de folos. Îți mulțumesc pentru recomandare. 🙂

trackback

[…] Despre alte cărți necesare, tot de psihologie, am mai scris aici.  […]

trackback
9 octombrie 2021 16:48

[…] petronelarotar.ro/carti-necesare/ […]