Ploua tare afară, se auzea ropot pe terasă, de jur împrejur intrau pe ferestrele mari ale casei tonurile de gri ale norilor grei. Eu făceam curățenie, că asta știu eu să fac cînd sunt anxioasă. Unii beau, alții se droghează, alții aleargă la maratoane, se masturbează, mănîncă, fumează, totul în exces, fiindcă fiecare își gestionează cum poate mai bine anxietatea. Eu fac curat. Aspir, frec mobila, budele, dau cu mopul. Mă calmează. Cînd totul e aranjat și sclipitor în jur am senzația că sunt într-un soi de control și că e ordine în viața mea. Tot e bine că știu chestia asta și nu o fac inconștient, așa cum fac cei mai mulți din categoriile de mai sus. E ceva, vreau să zic, să fii conștient de compulsiile tale, ce anume le generează și tot tacîmul. Măcar nu crezi că e ok, măcar ai o șansă să le mai vindeci.
Mă gîndeam la cum au crescut fetele și mă flituie la tot pasul, abia îmi zisese a mică că ea nu mai are nevoie de mine, se duce la tac-su. La cum fac atacuri de panică cînd rămîn singură, că nu mai deosebește creierul reptilian plecările temporare de alea definitive, așa de tare l-au marcat. Ești o fraieră, îmi ziceam. Mi-a bipăit telefonul. Am lăsat mopul și am deschis mesajul. Era de la un om pe care nu îl știu foarte bine, dar cu care mă intersectez des. O femeie pe care o admir.
Petronela, am tot vrut să îți spun că dacă te afli în vreun impas – de orice fel, chiar și financiar – aici sunt. Îți zic pe șleau că altfel nu mă pricep.
Mi-au țîșnit lacrimile instant. E primul mesaj de felul ăsta, spus în felul ăsta, nu numai de cînd am rămas fără job, ci cumva dintotdeauna. Fiindcă eu ies mereu singură din impasuri. Eu sunt un om puternic, pe care nimeni nu simte nevoia să-l ajute fiindcă toți știu că e un om puternic și se ajută singur. Nu știu dacă am ajuns un om puternic care se ajută singur în toate situațiile fiindcă am fost prea demnă ca să cer ajutor sau pentru că nu am avut încotro, oamenii deja nu se mai ofereau să mă ajute, iar dacă o făceau, eu refuzam imediat, de rușine.
Fiindcă nu, eu chiar nu m-am bazat niciodată decît pe mine însămi. A fost mai safe așa, pentru mine și copiii mei. Uite, ceilalți mor, pleacă, se îmbolnăvesc, iar dacă te lași în seama altcuiva riști să te prăbușești în gol cînd se întîmplă asta. Iar eu nu mi-am permis luxul ăsta, niciodată. Nici măcar să o las mai moale, să mă relaxez, nu mi-am permis. Aș fi putut, pentru o vreme scurtă, să fac asta, dar mi-aș fi pierdut antrenamentul și mi-ar fi fost, după, mult mai greu. Dar presupun că mi-a lipsit măcar ideea că aș avea la cine apela în caz de avarie gravă. Tocmai de asta, pe locul întîi în lista celor mai frumoase lucruri care mi-au fost spuse vreodată nu se află vreun te iubesc, te ador, ești viața mea, ci un mesaj primit de la bărbatul nesăbuit în care-mi spunea: mă ocup eu. Acel mă ocup eu este cea mai mișto chestie care mi-a fost zisă vreodată fiindcă, toată viața, m-am ocupat eu de tot și nimeni nu s-a oferit pe bune, dezinteresat, să rezolve ceva în locul meu. Iar asta e o chestie pe care o simți – dezinteresul, adică. Păsarea, în forma ei aia pură, nealterată, de iubire de aproape.
Și am stat așa și am plîns puțin, în ritm cu ploaia, fericită că uneori poți păți. Și că mai sunt oameni păsători pe bune în lume.
Am scris, am sters; am scris, am sters; si iar, si iar! Habar nu am cum se face; nu am increderea nici macar unui comentariu scris corect. Inclus e si asta.
Si am ajuns la concluzia ca e suficient sa stiu sa citesc. Acum, chiar apreciez asta la mine. Scrisul tau e prea bun si-l citesc asa cum as bea un pahar cu apa rece cand sunt insetata – cu pofta! Don`t you ever stop !
Buna ! Ai dreptate ! Ea scrie mai bine ! Astept/Sper si eu un/o „pasator” ! Cata dreptate are Petronela !
Ileana….. era o constatare. Nu era nevoie de „rautaciosenii” 🙂
eu vă mulțumesc amîndurora. sincer.
Si eu. Tot amandurora! MUUUULT 🙂
… cel mai important e sa ne aducem aminte sa fim si noi pasatori.
mie îmi place să cred că sunt.
Petronela, sunt in Delta, la Vulturu si ma gandeam la tine. Si iti doresc sa-ti fie frumos si bine.
Vulturu. pupă-i ciocu și din partea mea 🙂
Cu cat drag o sa-l pup… Pana Joi o sa fie pupat si raspupat! Si Vulturu te pupa:-):-):-)
Acum vreo două săptămâni mă gândeam să-ți zic să scrii mai mult despre parenting. Mă pune ușor în dificultate replica fetei mici. :)))) Glumesc. You’re doing a great job.
și pe mine, să știi. :))
Chiar daca nu scriem toti care te citim sa stii ca ne pasa.
In timp ce citeam acest post ma gandeam ca asteptam sa scrii si despre tihna casei si despre puii tai. Ai timpul de a vorbi si despre asta.
Stiu fazele de fara job, fara scop, ce ti-ai dori si ce vei face. Doar zambeste !
Nu stiu de ce dar simt ca urmatoarea ta carte va fi scrisa in engleza.
Vorba Iolandei, dupa scris, sters, las totusi comentariul bun, rau ca nu ma pot aduna sa ordonez toate ideile.
îmi pare rău dacă am fost înțeleasă greșit, nu asta am vrut să spun. nu urecheam pe nimeni, eram doar impresionată de un gest, din păcate rar, în viața mea, unde eu mereu ajut și niciodată nu mi se oferă ajutorul. nu are legătură cu cititorii mei, nici măcar cu prietenii mei, ci cu mine și ce am impus, de-a lungul timpului, prin felul în care am trăit. cît despre cărți în engleză, limba română e limba în care scriu eu, nu voi scrie în engleză niciodată. a, că se poate să îmi traduc sau să-mi fie tradus scrisul, aia… Citește mai mult
🙂 Bine atunci !
Tu niciodata nu poti raspunde de politete cu da,da,bla,bla? Mereu esti in garda si incordata ca un arc.
Raj, unde esti, te rog? Pupa fata ca am suparat-o si n-a fost in intentia mea.
Poti sa iti inchipui ca vin spasita cu un buchet de flori de camp si imi cer iertare si iti spun si LMA pentru peste cateva zile? Unde-i emoticonul ala care-si da ochii peste cap?
Să vezi acum ce de mesaje cu oferte primeşti, de toate tipurile. Va trebui să-ți angajezi o secretară să le gestioneze că altfel adio linişte şi odihnă şi timp să scrii la roman 😉 Eu sunt convinsă că nu ai nevoie de ajutor financiar şi material mai mult decât ai nevoie de sprijin emoţional şi sentimental, pentru că vrem nu vrem, o vorbă bună, o mână aflată lângă noi atunci când simțim nevoia, un mesaj venit de nicăieri, pot aduce acele lacrimi de fericire astfel încât să uităm de toate grijile si supărările noastre. Felicitări celei care a făcut asta,… Citește mai mult
Ce text lacrimogen! Vai, vai, nu se poate din partea unei doamne cu o filosofie machistă, ca dvs! Probabil doar din cauza ploii. Sunteți meteo-sensibilă? Trece ea și furtuna. Vremuri bune!
:))) iertare, nu m-am putut abține.
Imi dau seama cititind ce scrii ca alti oameni, chiar si tu, nu au avut parte de lucruri profund umane mult timp sau prea putin, si cand li se intampla e adevarata mi-nu-ne. . .Iti doresc sa ai in preajma ta doar oameni buni, dezinteresati, optimisti si iubitori de viata frumoasa.Meriti si tu, toata fericirea si bucuria oamenilor cu adevarat OAMENI.
mulțumesc.