școala la orice vîrstă

    8

    În 2018 mă înscriam, la 41 de ani, din nou la facultate. La psihologie, marea mea pasiune din ultima decadă a vieții. Ba pentru că mi se părea că timpul nu mai are chiar așa multă răbdare cu mine și nu-mi mai permit să o lălăi, mă înscriam și la o a doua școală, formarea în psihoterapie prin metoda psihodramei, o formare de patru ani cu prezență săptămînală. Mă temeam atunci că nu o să mai pot învăța pentru examene fiindcă nu mai am creierul din tinerețe, că va fi greu, epuizant, că efortul intelectual e prea mare, aveam îndoieli, oare ce îmi mai trebuie mie, nu e ca și cum nu am suficiente meserii, oare o să pot? Ușor nu a fost să duc două școli în paralel, mai ales că nu mi-am pus viața pe pauză doar pentru a studia, ci am continuat să trăiesc, muncesc, călătoresc, să am o familie, să dezvolt proiecte personale. Însă nici pe departe nu a fost atît de greu pe cît mi-am imaginat. Creierul e o unealtă fantastică, trebuie doar rodat, iar studiul la aceste vîrste, se știe, îi face doar bine. M-am pomenit că a lua examene (și cu note mari) la vîrsta asta nu e deloc atît de complicat pe cît mi-am imaginat, că rețin ușor ceea ce mă interesează, că nu mai pun presiune inutilă pe mine acolo unde știu că nu e cazul, că e o mare plăcere și izvor de dopamină fiecare succes școlar.

    În 2021 sînt absolventă de psihologie, mai am un an de formare și proaspăt admisă și la un master de psihologie clinică și intervenție în psihologie. Mai urmează doi ani de studiu intens, dintre care următorul tot la două școli în paralel, că doar știu cum e și pot  Pe lîngă asta, urmez și alte cursuri și formări, unele mai scurte, altele de durată medie sau lungă, fiindcă cred cu tărie că în profesia asta studiul nu se termină absolut niciodată.

    Ce m-a ajutat pe mine în perioada asta a fost să-mi dozez eforturile bine, să am grijă de mine, dar și suportul familiei, care a știut să mă lase în pace și să mă susțină atunci cînd scriam licența sau dădeam examene. Și un internet bun, pe care nu l-am avut totdeauna. Asta și pentru că, în perioada pandemică, mai bine de un an și ceva am făcut școală online. 4 luni jumătate din acest an l-am petrecut în Africa, unde internetul e cum era la noi în anii 2000 și tare m-a chinuit, uneori umblam zeci de kilometri pentru a găsi un loc cu net bun pentru a intra la ore. Ce bun ar fi fost netul de acasă!

     

    Vodafone desfășoară o campanie de susținere a celor ca mine și ca tine, care decid să se (re)apuce de studiu la vîrsta mijlocie. Fiindcă ceea ce ai nevoie ca student la a doua tinerețe este să te înțeleagă familia că ți-ai luat un proiect serios pe cap și un net bun – mai ales că pandemia nu e încă la final. Te încurajez să-mi povestești aici, în comentarii pe blog sau pe Facebook povestea ta, iar Vodafone va alege cîteva dintre aceste povești și le va susține prin intermediul tehnologiei necesare continuării studiilor tale.

    (P)

     

     

    Articolul anteriorliberă?
    Articolul următorce am citit și citesc vara asta
    Click-ul pe care îl dați e fierăstrăul cu care faceți sternotomia mea. Îmi deschideți pieptul și umblați pe dinăuntru prin mine. Umblați ușor, rogu-vă, că mă doare. Nu atingeți, nu zgămîiați, nu etichetați. Nu parcați pe aortă, nu scuipați. Nu vă urcați încălțați cu cizmele pline de noroi. Mulțumesc.
    Abonează-te
    Notificare pentru
    guest

    Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

    8 Comments
    Oldest
    Newest Most Voted
    Inline Feedbacks
    View all comments
    Chitu Horia
    Chitu Horia
    27 iulie 2021 15:42

    Nu știu dacă mă încadrez la vârsta dar totuși aș vrea să-mi las povestea aici. În urmă cu 5 ani, tatăl meu a murit de cancer la pancreas la doar 3 luni de la diagnostic. La doar 6 luni de la deces, viața mi-a arătat cât de nepregătit sunt pentru ea. Am fost dat afară de la job, eram plin de datorii, iar perspectiva pe care ar fi trebuit să o am, a lipsit cu desăvârșire. A trebuit să mă mut la bunica mea. Singurul sprijin al meu în acea perioada au fost cărțile, deși au fost câțiva prieteni care… Citește mai mult

    Claudia Dan
    Claudia Dan
    27 iulie 2021 15:50

    Am 42 de ani şi două fete mititele (4 şi 11 ani). Tocmai am terminat anul II de facultate. Prima. Curaj tu mi-ai dat. Şi cred că îmi voi face un obicei din a-ţi mulţumi la fiecare început de iulie 🙂. Cum e? Nu-i uşor. Pandemia ne-a solicitat la maximum pe toţi. La un moment dat aveam într-o cameră clasa a IV-a online, în alta grădiniţa online şi pe colţul mesei din bucătărie facultate online. Am gătit copiilor cu cursurile în ureche, am făcut prezentări la seminarii cu (cel puţin) un copil în braţe. Am intrat la cursuri pe date… Citește mai mult

    Anca Sfâriac
    Anca Sfâriac
    27 iulie 2021 16:25

    Prefer să scriu aici, blogul e un loc mai intim. Și eu sunt la 40 plus. Viața mi-a dăruit experiențe vaste și cinci copii, pe care am decis să îi cresc singură, de o vreme. Sunt profesoară și am cochetat tot timpul cu formarea continuă. Uneori doar am cochetat, alteori am și făcut-o, și lumea limbii române pe care o predau la gimnaziu a devenit mirifică. Pentru că o mare parte din timpul și dăruirea mea au mers spre copii, gradele didactice au rămas în spate, începute de trei ori. Drept pentru care, iau taurul serios de coarne și anul… Citește mai mult

    Daniela Mitici
    Daniela Mitici
    27 iulie 2021 17:55

    Tocmai am facut 50 si am terminat anul I master, Psihopedagogia scolii incluzive, Universitatea Bucuresti. Prima facultate am terminat-o acum 27 de ani, Litere. Saptamana aceasta sper sa aflu ca devin boboc si la licenta, Psihologie. Am luat-o putin invers, master si apoi licenta. Doar studiul te tine in forma.

    Rodica Lazăr
    Rodica Lazăr
    28 iulie 2021 00:07

    După ce mi-am întemeiat familie in alt oraș și ne-am mărit familia cu două minuni, cu bune și cu mai grele parcă m-am trezit într-o dimineață cu niște flash-uri. Deodată am realizat că am de șters și rescris in AND pentru că destule am luat și am dat din ce nu ar fi trebuit. M-am trezit că vreau să – mi cresc copiii liberi și din tot ce îmi venea din instinct era infirmat de societatea in care ne „învârtim” iar momentele in care păreau a fi normale, de fapt erau cât se poate de traumatizante… Când energia îmi ajungea… Citește mai mult

    Mariana C.
    Mariana C.
    28 iulie 2021 02:07

    Toată viața am tot învățat! Ce mi-a rămas de la mama care a plecat devreme, a fost -„dacă nu te naști bogat singura șansă ți-e învățătura”. Fiindcă n-am știut/n-am putut, să fac alegeri potrivite, viața a ales în locul meu. M-a întârzâiat vreo 20 de ani pe drumuri întortocheate și întunecate dar am ieșit la lumină, la 35 de ani, singură în chirie cu 3 copii și dorința de a învăța. Și am făcut curs după curs, cu îndârjire, apoi în 2003 facultatea de management la zi, iar în 2007 când am terminat, singura mea dorință a fost să realizez… Citește mai mult

    Mihaela Sudor
    Mihaela Sudor
    28 iulie 2021 20:17

    Nu știu dacă mă incadrez, dar m-am gândit că poate, cineva, va citi povestea mea și își va zice că se poate. Sunt multe de zis, dar pe scurt: m-am căsătorit la 18 ani, cu omul nepotrivit, fiind abuzata fizic și psihic.După 8 ani de „căsnicie” și 4 copii, am plecat. Se umpluse paharul, cred, nu știu de ce tocmai atunci am plecat. Cu 7 lei in buzunar, copiii de mână și actele noastre. Astăzi, acum, mă pregătesc să dau sesiunea a 2 a la bacalaureat, pentru că nu l-am luat din prima. Nu mă las. Între serviciu, copiii și… Citește mai mult

    Monica
    Monica
    29 iulie 2021 13:08

    Imi place ca ai abordat acest subiect. Ma gandesc de foarte mult timp sa urmez niste cursuri sau sa fac o scoala intr-un domeniu cu totul nou insa nu stiu inca ce mi se potriveste. Am plecat din tara cand aveam 31 ani si de atunci am avut joburi care nu mi-au oferit vreo satisfactie si nici nu m-au stimulat intelectual. Obiectivul meu principal a fost sa invat noua limba dar iata ca la 45 de ani realizez ca imi doresc mai mult. In tara am facut facultatea de ASE cu specializarea tranzactii internationale, care nu mi-a oferit cine stie… Citește mai mult