sărituri

18

Trag tare de mine azi. Sunt în formă. Era și timpul, îmi zic, să nu îmi mai pierd răsuflarea, să nu mai simt înțepăturile în splină. Așa se întîmplă mereu cînd fac cîte o pauză de la antrenamente, îmi ia minimum o lună să îmi revin.

Trag tare de mine și mă uit drept înainte, în oglindă. Ridic piciorul încălțat cu gheata grea la 45 de grade, țin piciorul întins perfect, îmi place să îmi văd tot corpul încordat, drept, executînd corect mișcările. Sunt înnebunită după sport. Nu îmi amintesc să fi avut perioade mai lungi în viața mea fără să mă mișc organizat. Am făcut de toate. Cel mai mult îmi place să alerg prin pădure, aștept să se încălzească, să îmi reiau turele de dimineață cu urcare pe Tâmpa, pe potecile înverzite și înciripite. Nimic nu se compară cu senzația aia de alergare printre muguri și păsări, cu cer albastru deasupra, cu zgomotul orașului de dedesubt ecranat de susurul pădurii. Pînă atunci, însă, ghetele astea care mă aruncă în sus la fiecare apăsare își fac treaba perfect.

Sar pe un picior, pe celălalt îl ridic la piept, mîinile sus, inversez mișcarea pe celălalt picior, simt mușchiul cum se încălzește și doare, trag să gîdil bicepsul femural, să simt croitorul, trag și mă doare, transpir și mă gîndesc că cu transpirație se ține tonusul. Și că zveltețea întinerește, de asta mă confundă oamenii cu o domnișoară, fiindcă sunt încă zveltă, iar zveltețea e un atribut al tinereții, măritatele se îngrașă, își pierd contururile, devin corpolente, doar fac copii, nu, cum zice mama-mare, tu nu arăți a femeie, ești prea slabă, arăți a copilă, iar cînd luam tratamentul ăla și pusesem cîteva kile se minuna și se bucura de cîte ori mă vedea, vai ce bine arăți, mamă, te-ai îngrășat, ai pus și tu pe tine, așa arăți și tu a boreasă, iar mie îmi venea să mă dau cu capul de soba de teracotă din camera ei.

Sărim tare, mă încăpățînez să țin tempoul, să nu las mai moale, deși aș lăsa, dar știu că pe mine mă fur. E greu, inima bate tare, pulsul sare de 160, respir adînc, aș slăbi puțin cadența, simt tensiune în pulpe și gambe, în mîinile pe care ne obligă să le ținem continuu sus, încordate. Da, dar cît îmi place să le văd suple, cu tricepsul și bicepsul tari, așa că sufăr, îndur, tac și execut. Cînd nu ridic piciorul suficient de sus, instructoarea vine și îmi arată cu palma pînă unde, rîdem amîndouă, eu cu fața roșie și udă, și trag de mine. În jurul meu, începătoarele stacojii de efort, au abandonat, stau pe margini, celelalte nu se lasă. Le admir pe toate. Știu oameni care disprețuiesc sportul, îl asociază superficialității, m-au mirat mereu judecățile astea de valoare. Îmi zîmbesc în oglindă. Îmi place de mine în secunda asta, peste alte trei nu o să îmi mai placă, dar acum, amestecată printre atîtea trupuri și chipuri obosite și asudate, mă prind că nu sunt așa de urîtă cum m-am simțit azi toată ziua, iritată și sastisită de mine cum am fost.

E mișto sportul ăsta cu ghete. E greu, dar mișto. Eliberează endorfine căcălău. Cînd eram în sevraj fiindcă îmi scosesem anxioliticele, umblam cu un văl pe ochi și cu amețeală în cap toată ziua și toate senzațiile alea de vertij dispăreau după primele zece minute de sărit. Plecam zîmbind și limpezită la minte. Și îți dă și o rezistență fantastică. În vara aia, după o perioadă în care făceam zilnic kangoo, puteam alerga cîte ture de stadion aveam chef. Fostul meu soț, maratonist, genul care urcă Transfăgărășanul în alergare și care privea mereu disprețuitor eforturile mele, a început să mă privească altfel cînd m-am dus cu el pe stadion sau pe Tâmpa și am alergat cot la cot pînă s-a plictisit să încerce să mă facă să obosesc.

Mă gîndesc la toate astea în timp ce fac abdomene. Cu picioarele cu ghetele grele în aer. Fac abdomene crispată, trag, icnesc și simt cum broboane de transpirație îmi alunecă pe sub tricou, am părul ud, sunt lac de apă. Îmi place că mă doare și că asud. Mîine o să îmi simt vag, toți mușchii lucrați azi, pe sub piele. Și asta îmi place. Și să pun mîna și să simt coapsele tari. Am mai spus, doar, sunt o femeie frivolă și vanitoasă și mi-am propus să fiu superbă și la 50-60 de ani.

Abonează-te
Notificare pentru
guest

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

18 Comments
Oldest
Newest Most Voted
Inline Feedbacks
View all comments
Laura Muresanu
Laura Muresanu
26 februarie 2014 10:14

as always, your biggest fan.
ca sa scriu cuvintele astea de admiratie si incurajare m-am oprit putin din antrenamentul reluat astazi. facusem o pauza de „revenire in simtiri” si am vrut sa vad ce ai mai scos nou. surprise! 🙂
ma primesti in clubul femeilor fruvole si vanitoase?

Laura Muresanu
Laura Muresanu
26 februarie 2014 10:16

…sunt asa frivola ca nici cuvantul nu l-am scris cum trebuie, absorbita cum sunt de mine me and I!

Laura Muresanu
Laura Muresanu
26 februarie 2014 11:38
Reply to  Petronela

ba da, doar ca ma miorlaiam si eu un pic, sa ma bag in seama 🙂

Mara
Mara
26 februarie 2014 10:23

Am facut si eu o vreme kangoo (si ne-am si intersectat la sala respectiva intr-o zi;te stiam din vedere de la tv) si zau ca ii duc dorul.M-am delasat, spre rusinea mea si tot trag de mine sa incep din nou.Mi-e groaza doar de primele 3 sedinte, ca la ce conditie fizica am acum stiu sigur ca ma asteapta un chin :)).
Oricum, motivationala postarea.Mi-ai dat un imbold! 🙂

Laura
Laura
26 februarie 2014 10:52

Am incercat cam tot ce se putea incerca in materie de fitness si aerobic, exceptand kangoo jumps…Dar m-ai facut sa imi doresc sa ma duc macar o data, sa vad cum e! 🙂

Andreea
Andreea
26 februarie 2014 11:31

pe bune ca m-ai facut sa merg la sala. ce bine ca mai scrii, nu imi imaginam ca asa ar trebui sa simt la sala. La mine e invers: transpiratie-yuk, durere-iar?Nu intelegeam sala si rostul. m-ai inspirat. thanx

diana
26 februarie 2014 11:37

mi s-a facut dor de kangoo; scap eu de martisoare si ma intorc 🙂

din cate sporturi am incercat ghetele astea si inotul au cel mai mare efect la mine; efecte vizibile in timp relativ scurt

si da, in clubul frivolelor si vanitoaselor si eu; imi place si mie sa mi se spuna „domnisoara” si sa dea in balbaiala cand le spun ca sunt maritata de niste ani buni, iar apoi vine intrebarea logica urmatoare cati ani am si pot spune cu mandrie 36

doina
doina
3 martie 2014 11:24

N-am indraznit kangoo. Dar nu ma las. Cum mi-o fi norocul. Mi-s cam coapta pentru asta dar chiar vreau sa sar ca o capra. M-am incalzit cu zumba si pillates, urmeaza kangoo. Sper sa mai apuc sa-ti comentez si dupa.

Andreea
Andreea
7 martie 2014 09:03

Aseara te-am descoperit! N-am apucat, caci cea mica vrea toata atentia. Azi, nu m-am putut abtine, si astazi, la cafea, m-am napustit in blog! F frumos! Legat de acest articol, cum facem cu timpul? Mi-as dori si eu sa ajung la sala, insa abia daca reusesc acasa, de 3 ori pe saptamana sa-mi fac exercitiile! 🙁

Marian Shultz
Marian Shultz
20 octombrie 2014 13:28

arati super Petronela!

Denisa
20 octombrie 2014 14:53

Si mie imi este dor sa fac sport….
Bravo ca te tii de treaba.
Apropo, arati bine si esti foarte draguta.

O admiratoare
O admiratoare
10 martie 2018 18:02

esti faina si molipsitoare rau. multam!