trei femei, trei cărți

0

Din cărțile pe care le-am mai citit în vacanță, mă opresc acum asupra a trei dintre ele care au un fir comun, psihologic.

Cea mai răscolitoare dintre ele este Trei femei a Lisei Taddeo, o carte de care am tot auzit și pe care am pus mîna în perioada Crăciunului. Nu e nici roman, nici din categoria psihologie, mai exact sexologie, însă ar putea foarte bine fi ambele și încă mult mai mult decît atît. Lisa Taddeo strînge poveștile (privind sexualitatea) a trei femei, după cum spune și titlul, trei femei extrem de diferite, care au totuși atît de multe lucruri în comun între ele, dar și cu fiecare dintre noi: abisul, abandonul, rușinea, vinovăția, iubirea irațională, sălbaticul, trauma.

O adolescentă atrasă într-o poveste ilegală și imorală de către profesorul ei – povestea clasică de abuz, în care nimeni nu o crede, fiindcă e tînără și provine dintr-un mediu tulbure, în timp ce el e profesorul alb, respectat, șarmant (are ceva din Scandalul lui Backman partea asta) în care cade și se afundă pînă aproape de suicid. O femeie care se supune soțului și fanteziilor lui erotice, ajungînd să ducă o viață sexuală promiscuă, care amenință să o sufoce și să-i confiște sufletul și liniștea. O femeie (violată în tinerețe) pe care soțul nu o mai vede și nu o mai atinge de ani buni, care ajunge adulterină, doar pentru a se mai simți pentru cîteva clipe femeie și a șterge urmele durerii și traumei cu cîteva minute de plăcere. Trei femei, ale căror povești adevărate sunt sondate cu  dibăcie de povestitoare, atît de bine încît pot trece drept ficțiune și care scot la lumină sexualitatea feminină, cu tabu-urile ei, cu traumele ei, cu nevoile ei.

Mi-a plăcut mult, abia am putut-o lăsa din mînă, e o carte pe care și femeile, dar mai ales bărbații ar trebui să o citească, fiindcă știu atît de puține despre sexualitatea feminină, de fapt.

O puteți găsi aici.

 

O a doua carte despre care vreau să vorbesc azi se adresează, de asemenea, în aceeași măsură femeilor și bărbaților. După ce am recomandat cu șase mîini tuturor Femei care iubesc prea mult, eram foarte curioasă să citesc Bărbați care nu pot iubi. Fiindcă, așa cum spune și Steven Carter, co-autorul ei (un bărbat!), sunt pline cabinetele de psihoterapie de femei care iubesc prea mult, dar nu s-a prea auzit de bărbați care să se caute la cap și suflet fiindcă sunt incapabili să iubească. Despre această categorie de bărbați, cei pe care îi numim indisponibili emoțional, este vorba în această carte, și este aproape imposibil să nu recunoști pe cineva cu care ai avut la un moment dat de a face în aceste tipologii. Bărbați care fug după prima întîlnire reușită și care lasă în urmă femei care se întreabă ce e în neregulă cu ele, bărbați care fug după cîteva luni de relație și lasă femei îndurerate și năucite în urmă, care nu înțeleg ce au făcut, cu ce au greșit, bărbați care dezertează atunci cînd relația o ia către ceva serios sau chiar cu puțin timp înainte de nuntă, bărbați care se căsătoresc și apoi își pedepsesc nevestele pentru că ajung să se simtă închiși în cuști. Toți au un lucru în comun: fobia de angajamente de lungă durată, spaima de a nu fi prinși în capcană.

“Mult prea des, femeile se dau peste cap încercînd să devină mai grijulii, mai atrăgătoare, mai empatice și mai generoase. (…) Îți poți vopsi părul în cîte culori vrei, poți face cîte cursuri de perfecționare dorești, îți poți schimba prietenii, profesia, îți poți remodela corpul și mintea într-o mie de feluri – însă problema va rămîne. De ce? Fiindcă ea nu este declanșată de asemenea motive, ci de felul în care el reacționează la ideea de a-și lua un angajament. Iar teama sa declanșată de acest lucru nu va fi sub nicio formă atenuată de asemenea schimbări. Acest lucru este posibil doar dacă înțelegi cît mai clar profunzimea și amploarea fricii pe care o simte bărbatul. Vezi tu, teama lui nu este una care va dispărea cu timpul sau dacă întîlnește dragostea. Fiindcă nu este vorba de bărbați care se tem de dragoste, ci de tot ce reprezintă ea, nu sunt bărbați care se tem de femei, ci de tot ce reprezintă ele. În principiu, acești bărbați se tem de un singur cuvînt, iar acest cuvînt este TOTDEAUNA”.

Printre poveștile bărbaților și femeilor care se luptă cu problema asta, teoriile și sfaturile celor doi psihologi, cartea este un instrument foarte bun de detectare a acestei categorii de bărbați și de conștientizare a gravei probleme cu care se confruntă, pentru a te putea proteja și a înțelege ce poți face să depășești un astfel de episod.

E de găsit aici.

 

A treia carte este tot o carte instrument, de data asta pentru cupluri. Am citit Spațiul dintre noi  încă de cînd era manuscris, căci am fost rugată de Gașpar să scriu pe coperta patru, iar acum am reluat-o, după ce a apărut pe hîrtie. Iată ce am scris pe coperta patru:

Cunosc doar două cupluri care sunt conștiente de spațiul create între cei doi parteneri. Într-unul dintre cazuri, ambii sunt în terapie, în al doilea, ambii sunt terapeuți. Restul oamenilor pe care îi știu trăiesc relații preponderant inconștiente, care merg din inerție sau mai degrabă nu prea merg. Cartea aceasta vorbește despre energia pe care o cream în cuplu, despre acel spațiu invizibil, însă extrem de important dintre noi și despre felul în care ne putem vindeca relația atunci cînd îi acordăm atenția cuvenită. O carte extrem de necesară, așadar, și potrivită pentru nevoile oricărui cuplu, nu doar al celor aflate în declin sau în dificultate. Un ghid teoretic, dar și practic, cu exerciții simplu de făcut, menite să reducă negativitatea dintre parteneri și să creeze un spațiu securizant, în care cei doi să crească și să se vindece.

Sper că v-am convins că e o carte care chiar merită citită, fie și doar de unul dintre parteneri, dacă celălalt nu e dispus sau nu “crede” în psihologie și în psihologi. 😊

O găsiți aici.

 

 

 

 

 

Abonează-te
Notificare pentru
guest

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

0 Comments
Inline Feedbacks
View all comments