Eu nu obișnuiesc să gătesc sau mănînc de Paști, am mai zis. Niște ouă roșii și ceva cozonac de la mama, o felie-două, lîngă verdețurile apărute la piață. Paștile mi-au plăcut dintotdeauna, cu tihna lor, cu primăvara lor. Mă bucur de tihna asta și citesc, mă uit la copacii înfloriți, alerg dacă e vreme, stau cu mine. Iată și ceva din prada mea de anul ăsta. Nu îngrașă, nu e nevoie de Colebil, nici de spitalizare după:
Am acest obicei prost de a fugi de cărțile prea lăudate. Zic prost cu inima îndoită, totuși, fiindcă au fost și dăți cînd m-am dus cu sacul la cartea lăudată și era așa de prost scrisă că am abandonat-o după primele douăzeci de pagini. Nu a fost și cazul romanului Acolo unde cîntă racii, însă. Ba dimpotrivă, într-una din nopțile trecute m-am culcat la 2.30 fiindcă nu eram dispusă să o las pînă nu o termin. Și o începusem abia în urmă cu două-trei zile, iar ea are totuși 443 de pagini.
Mi-a plăcut romanul de debut al naturalistei Delia Owens – o pasiune care răzbate din paginile cărții ăsteia precum ceața din mlaștina despre care vorbește. Mi-a plăcut mult personajul Kya, e genul de personaj la care te surprinzi gîndindu-te peste zi și pe care nu îl uiți ușor. Kya, Fata Mlaștinilor, un Mowgli feminin, sălbăticită, supraviețuitoare, dîrză și foarte singură. Părăsită în mijlocul mlaștinii, la mila mareelor, de fiecare membru al familiei pe rînd, analfabetă, săracă, fără un suflet căruia să îi aparțină deși are doar cîțiva ani, dar iremediabil îndrăgostită de natură, ascunzîndu-se de oameni și trăind ca un mic animal sălbatic, Kya este aidoma mlaștinii pe care o iubește.
“Balta nu e o mocirlă. Balta e un spaţiu al luminii, unde iarba creşte din apă, iar apa curge către cer. Pârâiaşe leneşe hălăduiesc în voie, purtînd cu ele către mare globul soarelui, iar păsările cu picioaroange se înalţă cu neaşteptată graţie – de parcă n-ar fi alcătuite pentru zbor – în zarva asurzitoare a gîştelor albe.(…) Poate că era un meleag aspru, însă mustea a viață. Viață de toate soiurile – crabi de nisip agitându-și frenetic picioarele, raci ce navigau prin mâl, pești, creveți, stridii, căprioare grase și gâște durdulii ce umpleau uscatul și apă.
”Dacă cineva înțelegea singurătatea, atunci aceea era luna. Întoarsă la ciclurile previzibile ale mormolocilor și la baletul licuricilor, Kya se adțnci și mai mult în lumea sălbăticiei, cea lipsită de cuvinte. Natura părea singura piatră pe care apele n-o puteau purta la vale.”
Cartea urmărește, pe două planuri temporale, povestea Kyei, de la momentul în care e părăsită mai întîi de mamă, iar mai apoi de toată familia, pînă la finalul vieții ei, iar autoarea întrețese încă de la început o misterioasă moarte a cărei cheie o primești abia la final. Însă nu e un roman polițist sau mistery (deși în SUA a fost marketat ca atare) așa cum nu este un roman de dragoste – poate un roman de dragoste pentru natură. Este mai degrabă o carte e lipsei de iubire, a singurătății lucii, a supraviețuirii în interiorul unui destin nemilos, implacabil, dar și a dîrzeniei. Abia aștept să apară filmul, mai ales că o va avea în rolul Kyei pe Daisy Edgar-Jones, pe care dacă nu ați văzut-o în Normal people, musai să o vedeți.
Cartea se poate lua de aici.
Și pentru că vreau să rămînă aici, pe blog, la secțiunea cronici și recomandări de carte și film, o să scriu două vorbe și despre alte două cărți apărute zilele astea la noi. Prima, la care țin enorm, este O chestiune de viață și de moarte, scrisă în tandem de Irvin Yalom și soția sa, Marilyn Yalom, în perioada cînd cea din urmă se stingea, carte pe care am avut onoarea să o ajut să vină pe lume și în limba română, împreună cu Vifor Rotar, tatăl fiicei mele mici. E o carte tulburătoare, despre moarte, înfruntarea ei cu o nespusă demnitate și eleganță așa cum o face Marilyn (să mori la timp, spune ea, parafrazînd un mare filosof), dar și o carte despre o imensă și extrem de longevivă dragoste.
”M-am îndrăgostit de ea acum șaptezeci și trei de ani și tocmai am sărbătorit cea de-a șaizeci și cincea aniversare a nunții noastre. Știu că este neobișnuit să adori pe cineva atât de mult și atât de mult timp. Dar, chiar acum, ori de câte ori ea intră în cameră, mă înseninez. Totul mă încântă la ea: grația ei, frumusețea și înțelepciunea ei.”
“Relația noastră nu a fost întotdeauna liniștită: am avut divergențele noastre, certurile noastre, dar am fost mereu deschiși și sinceri unul cu celălalt și întotdeauna, dar întotdeauna, am pus relația noastră pe primul loc. Ne-am petrecut aproape întreaga viață împreună, dar acum diagonisticul ei de mielom multiplu mă obligă să mă gândesc la viață fără ea”
“Astăzi nu sufăr excesiv de anxietatea de moarte, mai precis de anxietatea cu privire la propria moarte. Adevărata mea angoasă se naște din ideea de a o pierde pe Marilyn pentru totdeauna. Uneori, pentru o clipă, mă străbate resentimentul că ea are privilegiul de a muri înaintea mea. Pare mult mai ușor așa. Sunt în permanență alături de ea. O țin de mână când adormim. Am grijă de ea în toate modurile posibile. Când voi fi în fața morții, Marilyn nu va mai fi să vegheze asupra mea, mereu disponibilă, mereu lângă mine. Nu va fi nimeni care să mă țină de mână.”
”Nu pot suporta gândul morții tale. Nu mă pot împăca cu gândul de a trăi într-o lume fără tine.”
E o carte foarte emoționantă, care are ca idee centrală faptul că “doliul este prețul pe care îl plătim pentru curajul de a fi iubit pe cineva”.
O puteți comanda de aici.
A treia carte despre care scriu azi, proaspăt ieșită și ea de la tipar, e cel mai recent roman al Ralucăi Feher, o carte pe care am citit-o în manuscris și pentru care am scris cîteva rînduri pentru coperta patru. Pe Raluca o recomand cu patru mîini, am scris aici despre romanul Să nu rîzi, pe care cred că ar trebui să îl citim toți cei din generația noastră împreună cu mamele noastre. Te iubesc, dar nu pe tine e o carte la fel de dură și dureroasă, însă de data asta tratează (lucru evident din titlu) relațiile amoroase toxice, disfuncționale ale Marei, o femeie în care e aproape imposibil să nu te regăsești. În ea sau în vreunul din celelalte personaje. Așa cum ziceam și în textul de pe coperta patru, nimeni nu scapă și nimeni nu e bine în lumea din cărțile Ralucăi. Toți sînt iremediabil stricați și degrabă săritori să strice pe ceilalți. Dependenți, narcisiști, lipsiți de empatie, toxici, depresivi, anxioși, dărîmați pe interior, într-o eternă fugă de ei înșiși – bărbații și femeile din cartea asta sînt oglinzi ale oamenilor reali care sîntem sau de care sîntem înconjurați, dezbrăcați de măști sociale și filtre care augumentează realitatea.
“Mara, personajul din cartea fetei care voia să scrie o poveste de dragoste, este un om care a învățat atât de bine să‐și ignore cocoașa de dinăuntru, încât a ajuns să creadă că nu există.
Care e superputerea ta, Mara?
Să mă mint.
Și să mă cred.
Superputerea mea este să fiu propriul meu kriptonit (haide, nu‐mi spuneți că nu știți că Superman era vlăguit, devenea nevolnic în apropierea acestei pietre verzi), în prezența eului meu adevărat să înlemnesc între uși, ca o mașinuță rămasă fără baterie.”
“Tinder este o aplicație despre care citise într‐o revistă de hipsteri, oamenii intră pe Tinder atunci când sunt jigniți de neutronii de atom de căcat de tigru, oamenii își pun o poză frumoasă cu ei, mint în privința numelui și a vârstei, spun că le plac poezia și răsăritul și apoi, ca la târgul de vite, se plimbă printre exponatele mincinoase, trag cu degetu‘ la stânga când nu le place ce văd sau la dreapta când le place și, dacă omul din poza trasă pe dreapta se lasă și el păcălit de minciunile tale, aplicația te anunță că it is a match, gata, iubiți‐vă, fecundați‐vă, împerecheați‐vă, că, de fapt, despre asta e vorba, nu?
Nu.
Eu vreau să fiu salvată.
Iisus e pe Tinder?
Fiul Domnului ar putea să ajute păcătoasele care nu vor decât să fie iubite. Nici ele nu știu pentru ce, în ge‐ neral nu‐ți pui problema că nu există motive să fii iubit. Nu?
Iisus, 1,78, 80 de kilograme, îmi plac lectura și mersul pe apă. Ofer salvare. (…)
Încordează‐ți stomacul, pumnul o să vină degrabă în plex.”
Cartea poate fi luată de aici.
Super recomandarile, big like 😀
Interesante titluri