Serile astea mă prind pe terasă, cuibărită în șezlong. Răcoarea asta caldă și cumplit de calmă. Sub mine orașul scânteiază tăcut, iar deasupra cerul, ca un onix imens, negru, cu luciri reci. Din pădure se scurge un fior întunecat și aproape lugubru dacă nu ar fi atât de familiar,...

Eu, după ce mă întorc din vacanțe, intru în depresie. Depresie adevărată, din aia de manual. Casa, oricît de mare, devine claustrofobică. Privirea, obișnuită să hălăduiască pînă departe, hăt, se izbește năucă de ziduri și munți. Rămîn agățată în locul pe care l-am părăsit. Acu' sufletul meu stă într-un...

poză mentală de sus: fîneața strînsă, 4-5 căpițe mai năltuțe, adunate pe pari. un gard de nuiele de-a lungu-i, pe care se întind vișini mici, plini de fructe pîrguite, dulci-acrișoare. un nuc bătrîn și umbros. într-o scobitură de deal, pe o pătură bej, sub frunzele nucului, două trupuri îmbrățișate...

sălbăticirea e o formă de supraviețuire, îți spui. sălbăticirea e bună, deci. metamorfoza aceasta te avantajează, nu-i așa, ai fi putut să te trezești gîndac într-o dimineață, ce scîrbos și să te ucidă cu un singur puf de baygon, nu din răutate ci din neglijență, dar tu te-ai trezit...

m-am trezit, ca de obicei, cu puțin înainte de patru. așa se întîmplă în fiecare noapte, nici nu mă mai uit la ceas, e inutil, mereu e patru fără cîteva minute, parca aș avea un ceasornic iritant în cap, care nu poate fi pus pe snooze. era prea cald...

Nu e ca și cum nu mai merg deloc acolo. Merg. Mă sui în mașină, parchez în fața porții, intru în curte. Nu mă plimb pe jos decît foarte rar, pînă în Sospatak, spre livadă. Habar nu am cum mai arată satul în care am crescut.După 25 de ani,...