urci cu cablul. sus, pilotul desfășoară aripa. e albă, cu inserții bleau. o panglică portocalie flutură încet- arată direcția vîntului. nu îți bate inima mai tare, deși e prima oară. nu îți tremură genunchii. o sinapsă se închide, ca o floare carnivoră. dedesubt, orașul se întinde leneș.ar fi păcat,...

ascultă versurile. pipăie fiecare cuvînt. să fi rămas doar poezie și ar fi fost de-ajunsauzi-i rîsul de șampanie. vezi orhideele-lavandă care o îmbracă. și simte aerul ud de sunet.privește-o dispărînd.alteori simt că aș putea să mă îmbrac în cuvinte. să nu port nimic altceva. să mă înfășor în poeme...

Aveam 16 ani cînd l-am cunoscut. Era cel mai mișto tip de la noi din liceu. Venise din Germania, asculta muzici deștepte și îi bubuia capul de inteligent și cool ce era. Voia să se facă regizor. De la el am aflat, toată gașca, despre Tarantino, și Jarmusch, și...

Sigur că m-a durut, toate tatuajele dor. Dar durerea purifică. Mici scrijelituri sub piele, mirosul de tuș în dermă, bîzîitul regulat al aparatului, pișcătura. Sunt întîmplări prinse în alea cinci litere, ale mele, mie, reflexiv și subiectiv. Aproape incredibil și cu totul neverosimil, ca un titlu de tabloid din...

nicio iubire care te mistuie nu trece de tot. te calcinează. rămâne arsura, ca de țigară stinsă direct pe dermă. dai cu fond de ten. în timp, se estompează. dar locul arsurii rămâne.suntem arși pe interior. arsuri mari, arsuri mici.o carte pe care o citești, un loc, un om,...

scriam în 2008:„eram doar o mana de oameni. acum 9 ani. vama era o intindere nesfarsita de nisipuri virgine, pe care doar cateva corturi se indurasera sa se aseze. o buda improvizata, terasa de stuf de la ovidiu si restaurantul lu’ mitocanu, neterminat. si noi, goi si fericiti ca...