hoinăreli (după 25 de ani)

6

Nu e ca și cum nu mai merg deloc acolo. Merg. Mă sui în mașină, parchez în fața porții, intru în curte. Nu mă plimb pe jos decît foarte rar, pînă în Sospatak, spre livadă. Habar nu am cum mai arată satul în care am crescut.

După 25 de ani, încalec bicicleta sor-mii și-l văd. Străzile mi-au rămas mici. Mi le aminteam ulițe largi, cu case și curți uriașe. Totul e și nu e la locul lui. După un sfert de secol. Cîte o casă nerenovată. Gîrla, care îngheța iarna și unde patinam cu copiii din sat, cu podețul de lemn pe care mi-era frică să calc, să nu scap între stinghii. Case renovate. Roz, cu orhidee la ferestre. Verzi, cu porți mari pe care scrie atenție cîine rău. Casa de pe strada laterală, aproape de gîrlă, cu castan la poartă și bancă, atît de ferite în colțul lor pitoresc și linistit, unde un bătrîn doarme și acum. Același bătrîn, pesemne. Strada morii, aia cu valea, acum plină de liliac, și un ponei care paște priponit în luncă. Două case noi în capăt, ferma cu cîine alb și lenes, care nu mă latră nici cînd fur liliac alb și lila deschis pînă umplu coșul bicicletei. Toate babele unguroaice pe care le salut și care habar nu au cine sunt. Nenea Gheza care mă recunoaște și ma întreabă cu accent Petronelo? Și eu zic rîzînd, igen geza baci, eni voghioc. Drumul pe cîmp, prin locuri despre care nu îmi aduc aminte, căci nu cred să ma fi încumetat vreodată atît de departe.

și pot spune fără să mă înșel cît de galbene au fost cîmpurile după cît de albe de puf de păpădie sunt acum. Sub vîntul cald neverosimil de început de mai. Opresc bicicleta și suflu unul. Cerul e plin de păsări și nori oiță.

Un corb mare cît o găina. Coțofene gureșe. Guguștiuci și vrăbii. Și peste toate, cucul, stăruitor, în aerul galben.

Articolul anteriorbiciclete
Articolul următorxxxl
Click-ul pe care îl dați e fierăstrăul cu care faceți sternotomia mea. Îmi deschideți pieptul și umblați pe dinăuntru prin mine. Umblați ușor, rogu-vă, că mă doare. Nu atingeți, nu zgămîiați, nu etichetați. Nu parcați pe aortă, nu scuipați. Nu vă urcați încălțați cu cizmele pline de noroi. Mulțumesc.

6
Lasă un mesaj

avatar
4 Discuții
2 Răspunsuri la discuții
0 Urmăritori
 
Comentariul cu cele mai multe reacții
Cele mai fierbinți discuții

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

  Abonează-te  
cele mai noi cele mai vechi cu cele mai multe voturi
Notificare pentru
Robert Lazar
Utilizator

Unde-i asta, Petro? 🙂 Îmi pare cunoscută zona.

corina niculescu
Utilizator
corina niculescu

Am plans dupa ce am citit articolul tau! Nu credeam sa ma doara asa tare dorul de tara. Mi-am petrecut toate vacantele la tara la bunici, din pacate de 4 ani nu am mai fost. Oricum acum au mai ramas doar amintiri. Sper din toata inima si copiilor mei sa li se ofere sansa de a petrece o adevarata vacanta la bunici asa cum am trait eu! Xoxo

Gabriela
Utilizator
Gabriela

Si lacurile? Lacul unde ne-a prins furtuna aceea?

O admiratoare
Utilizator
O admiratoare

prea frumos, prea ca la tara! 😀