aproape patru

m-am trezit, ca de obicei, cu puțin înainte de patru. așa se întîmplă în fiecare noapte, nici nu mă mai uit la ceas, e inutil, mereu e patru fără cîteva minute, parca aș avea un ceasornic iritant în cap, care nu poate fi pus pe snooze. era prea cald în cameră, o căldură leșinătoare care mi se strecoară în toate ungherele trupului și mă moleșește. am ieșit pe terasă în noaptea reavănă. sub mine, orașul e beznă, pădurea tăcută – păsările dorm ca în grădina lui Ion, doar bufnițele își înșurubează capetele în corpuri.

vizavi, o singură fereastră luminată. la etajul zece. un bărbat își ține capul în mîini la masa din bucătărie, cum îl privesc plonjat, din întunericul care mă ascunde acolo sus. se ridică, umblă cu pași de cocostîrc în jurul mesei, se așază la loc, își frămîntă mîinile. un om singur, a cărui poveste nu o știu, înăuntrul singurei ferestre luminate într-o bucată de oraș la 4 dimineața, cînd e noapte încă și restul oamenilor dorm în paturi calde, căptușiți în vise vătuite. nu știe că îl privesc și poate că, undeva, altundeva, cineva, altcineva mă privește pe mine, singură în noapte, cum stau cuibărită pe un șezlong oranj și trag pe nas aerul jilav și privesc un alt om singur în noapte, într-o bucătărie, la o masă, prin singura fereastră luminată și larg deschisă din partea asta de oraș, către care mă simt atrasă ineluctabil, ca un fluture de noapte. uitîndu-se la doar jumătate de pădure, jumătate de cer și jumătate de oraș.

e aproape patru și eu nu cred că există suflete pereche, tot așa cum nu există șosete care să stea împerecheate multă vreme. mă uit la toate construcțiile astea la vale de mine ca niște cutii de chibrituri, în care dorm oameni minusculi, toate sufletele astea singure, liliputane, îngrămădite, atît de multe și de înghesuite și totuși atît de singure fiecare, înlăuntrul destinului său. le-aș aduna pe toate, le-aș redepozita, pe o platformă online, poate, tot ne petrecem existențele online, pe wwwpunctsufletegratispunctcom, de exemplu. să își poată alege oricine, să fie la discreție, toate mărimile, toate culorile, cu termen de garanție pe viață, purtate, obosite, prăfuite, neglijate, rănite, nou-nouțe sau recent lipite la loc. cu instrucțiuni de folosire la fiecare categorie și sfaturi de păstrare în condiții optime. nu lăsați pe jos, nu mîzgăliți cu markerul, nu loviți, nu împroșcați cu noroi, nu hăituiți, nu batjocoriți, nu înșelați, nu dispăreți, vă rugăm. nu vindeți, nu subînchiriați.

(acest text face parte din volumul O să mă știi de undeva, apărut la editura Herg Benet îm 2014. cartea poate fi comandată de aici. )