click

2

poză mentală de sus: fîneața strînsă, 4-5 căpițe mai năltuțe, adunate pe pari. un gard de nuiele de-a lungu-i, pe care se întind vișini mici, plini de fructe pîrguite, dulci-acrișoare. un nuc bătrîn și umbros. într-o scobitură de deal, pe o pătură bej, sub frunzele nucului, două trupuri îmbrățișate strîns, aproape spasmodic. deasupra, un cer greu, vătuit, din care cad picături mari, greoaie, de ploaie, se preling pe frunzele si nucile verzi, cad pe fața femeii întinsă pe spate, se amestecă cu lacrimile ei.

click.

 

(din volumul O să mă știi de undeva)

Articolul anteriorașa. și?
Articolul următordisonanțe
Click-ul pe care îl dați e fierăstrăul cu care faceți sternotomia mea. Îmi deschideți pieptul și umblați pe dinăuntru prin mine. Umblați ușor, rogu-vă, că mă doare. Nu atingeți, nu zgămîiați, nu etichetați. Nu parcați pe aortă, nu scuipați. Nu vă urcați încălțați cu cizmele pline de noroi. Mulțumesc.
Abonează-te
Notificare pentru
guest

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

2 Comments
Oldest
Newest Most Voted
Inline Feedbacks
View all comments
Madalina
Madalina
22 martie 2014 11:20

Dulce -acrisor…

O admiratoare
O admiratoare
22 februarie 2018 01:43

magnifica poza (si cea vizuala)