poză mentală de sus: fîneața strînsă, 4-5 căpițe mai năltuțe, adunate pe pari. un gard de nuiele de-a lungu-i, pe care se întind vișini mici, plini de fructe pîrguite, dulci-acrișoare. un nuc bătrîn și umbros. într-o scobitură de deal, pe o pătură bej, sub frunzele nucului, două trupuri îmbrățișate strîns, aproape spasmodic. deasupra, un cer greu, vătuit, din care cad picături mari, greoaie, de ploaie, se preling pe frunzele si nucile verzi, cad pe fața femeii întinsă pe spate, se amestecă cu lacrimile ei.
click.
(din volumul O să mă știi de undeva)
Dulce -acrisor…
magnifica poza (si cea vizuala)