pădurea inteligentă: soluție pentru defrișările ilegale

    0

     Am crescut cu pădurea lîngă mine. Copil de la țară fiind, locul meu de joacă a fost cîmpul și pădurea. Dacă o luai drept din spatele grădinii, printre uluci, pe cîmp, iar apoi treceai apa cea mică a pîrăiașului care străbătea satul, ajungeai la lacuri și la pădurea de brazi și stejari care străjuia lacurile. O pădure deloc primejdioasă sau înfricoșătoare, plină de luminișuri însorite, de copaci bătrîni, noduroși, de ierburi înalte, ciuperci, ghindă și conuri. Acolo mă ducea, după cîte o ploaie zdravănă, tata, să culegem ciuperci. Se pricepea grozav tata la ciuperci, le știa după denumire și forme, știa să deosebească ciupercile bune de cele otrăvitoare și mai ales știa locurile unde se găseau cele mai delicioase ciuperci din lume, pe care el le denumea cînd piciorul căprioarei, cînd pălăria doamnei, căci așa arătau, ba ca niște picioare de căprioare cînd erau tinere și închise, ba ca niște pălării uriașe, atunci cînd creșteau și se desfăceau. Și azi găsesc că cele mai bune șnițele sînt cele făcute din ciupercile astea, dar ani mulți nu le-am mai simțit gustul dacă tata nu a mai putut să le culeagă.

    Tata a lucrat mulți ani în păduri, cu utilajul lui cu care croia drumuri forestiere. Mă lua uneori cu el și mă urca sus, în buldozer, iar de acolo priveam lama lată și argintie cum mușcă din pămîntul înțelenit și despică drum. Tot el m-a învățat despre copaci, despre animale, despre braconieri și hoții de lemne. Îmi amintesc furia ce-l stăpînea atunci cînd descoperea bucăți de pădure care dispăreau peste noapte. Tata iubea pădurea, tot așa cum o iubesc și eu.

    O zic mereu, eu sînt un om al acestui secol; îmi plac soluțiile inteligente, îmi place știința, îmi place tehnologia. Mi-ar fi plăcut să îi pot povesti tatei despre pădurea inteligentă, sînt sigură că i-ar fi plăcut mult ideea, era un minitehnicus.

    Aici, în apropiere de noi, în Covasna – în păduri în care am stat cu cortul de nenumărate ori în adolescență și tinerețe, există în premieră o astfel de pădure inteligentă. Proiectul este implementat de Vodafone, e conectat la rețeaua Supernet și presupune un sistem de monitorizare și semnalizare în timp real a sunetelor specifice exploatărilor forestiere, ceea ce ajută la combaterea defrișărilor ilegale. Proiectul își propune să protejeze mediul și e un apel la solidaritate pentru apărarea pădurilor din România împotriva defrișărilor ilegale. Soluția de pădure inteligentă implementată de Vodafone are la bază sistemul dezvoltat de start-up-ul non profit Rainforest Connection. Sistemul comunică cu rețeaua Vodafone și constă într-o serie de dispozitive numite „gardieni digitali”, prevăzute cu senzori acustici care captează o gamă variată de sunete din mediul înconjurător. Datele captate sunt trimise, prin internet, către o platformă aflată în cloud, dotată cu Inteligență Artificială. Aplicația analizează în timp real informația primită și, dacă sunt detectate zgomote precum cele de drujbă, de autovehicule etc, care ar putea indica eventuale activități suspecte, trimite tot în timp real alerte către o aplicație instalată pe telefoanele pădurarilor și/sau către un centru de monitorizare zonal sau național. Soluția le permite administratorilor pădurilor să asculte în timp real ce se întâmplă și să intervină prompt în caz de pericol. Dispozitivele sunt instalate în segmentul superior al arborilor, într-un mod neinvaziv, sunt dotate cu panouri solare proprii care le asigură alimentarea cu energie și sunt protejate de intemperii. Un singur dispozitiv are o rază de acoperire de 1Km și poate preveni defrișarea a peste 3Km2 de pădure.

    Vă las și povestea scrisă de Vlad Petreanu și citită de actorul Mihai Călin, o poveste duioasă și faină despre pădure, parte a acestei campanii.

     

    (P)

    Abonează-te
    Notificare pentru
    guest

    Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

    0 Comments
    Inline Feedbacks
    View all comments