Tocmai am ieșit de la film. De la Secretul fericirii, debutul în lung metraj al regizorului Vlad Zamfirescu. Sunt așa de entuziasmată, că m-am oprit la prima cafenea să vă povestesc și vouă, nu de alta, dar iar am văzut filmul singură în sală. Mă rog, chiar înainte să înceapă a mai intrat un domn, care a rîs copios în fața mea, cu izbucniri în hohote nestăpînite uneori. Și e tare păcat.
Fiindcă este exact genul de film pe care-l revendică spectatorul român de multă vreme: fără mult adusa în discuție ciorbă, fără nimic românesc care să îți sară în ochi, fără cadre lungi și muzică suferindă, un film care te ține alert și te și întoarce spre tine. Genul de film care ar fi putut fi la fel de bine turnat în Roma, în New York, în Praga sau în Londra. Fiindcă tratează probleme de relație, care evoluează gradual, probleme care pot fi ale oricărui cuplu – oricăror cupluri, că sunt două în discuție – din lumea asta. Și ar putea fi și ale tale, dacă te străduiești puțin.
Mie mi-a adus aminte de Perfetti Sconociuti al lui Paolo Genovese, cu care are în comun ideea de prietenie și dezvăluirea, dar și tensiunea care crește și jocul sincerității. E foarte bine scris, cu replici pe care sigur le ții minte multă vreme după ce ieși din sală, plin de ironie, are mult umor, umor negru, o doză sănătoasă de dramă, un parcurs neașteptat și un final deschis.
Foarte bun jocul celor doi actori principali, Vlad Zamfirescu și Theo Marton, foarte bun sunetul, lucru rar pentru filmele românești, foarte mișto imaginea. Nu vă pot povesti absolut nimic despre el fără să fie spoiler, or eu vreau să vă duceți să-l vedeți, sigur o să ziceți sărumîna după. E foarte fain de observat și mecanismele psihologice excelent puse în scenă. Rulează acum în cinematografele din toată țara, mergeți și vedeți-l. Atîta batem apa în piuă cu mîndria de a fi român și anul centenar, fiți români și susțineți cinematografia românească, mai ales că filmul ăsta nu e ceea ce v-ați obișnuit să vedeți cînd ziceți film românesc.
Al doilea film pe care l-am văzut și mi-a plăcut, de data asta la cinematecă, este Charleston al lui Andrei Crețulescu. Povestea unui proaspăt văduv (Șerban Pavlu), a cărui nevastă a murit într-un accident de mașină și care se trezește în plină perioadă de negare a doliului cu presupusul amant al nevestei moarte la ușă (Radu Iacoban), care vrea să sufere împreună cu el. Filmul are momente absolut superbe, un dialog savuros și cea mai faină coloană sonoră pe care am auzit-o la un film românesc. Și nu numai. Dacă aveți idee cum fac să o pot asculta, dacă există pe undeva de cumpărat, ajutați o doamnă în etate. E un film mai pretențios decît Secretul fericirii, admit, se vede și după premii.
Mergeți și vedeți-l, să vă convingeți. Mergeți și vedeți filme românești mișto în general. Faceți-vă mîna cu ele, nu de alta, dar urmează filmul după romanul meu. Și a zis producătorul că pînă apare ORBI trebuie să vă zic de cîte ori scriu despre un film românesc că urmează ORBI, că nu aș vrea să-l văd singură în sală cum am fost adineauri:
Și fiindcă tot am zis de Genovese mai sus, neapărat de văzut The place, ultimul lui film, care tratează într-un mod foarte contemporan mitul lui Faust. Excelent film.
Am văzut piesa de teatru la Godot „Secretul fericirii”, ştiu ideea, mi-a plăcut foarte tare piesa şi abia aştept sã văd şi filmul! De celălalt nu ştiam, merci de recomandare! 🙂
Charleston – l-am vazut in vara, are personaje bine scrise si jucate, diferite si totodata foarte bine calibrate. Muzica excelenta – eu am cautat si gasit in timpul filmului (sfantul Shazam!): Dengue Fever – Thanks-a-Lot (este piesa indiana din intermezzo-ul acela nebun, de la mijlocul filmului); Pretties for You – Let the River Run si Get Well Soon – Your Endless Dream.
Pe celalalt ma duc sa il vad, Vlad Zamfirescu e bun.
https://www.youtube.com/watch?v=D6rGax5WT_o&list=PLYb8MOZlfUMNrtJ1wlTfo-wNbPr2ejkvH
sau mai in detaliu:
https://www.imdb.com/title/tt7128066/soundtrack?ref_=tt_trv_snd
intotdeauna pe imdb este trecut si soundtrackul filmului. N’am vazut filmul insa, inca, m’a intrigat cand ati spus cat e de tare 🙂
wow, ce de comori! danke! pana acum vazut doar The place. pana la Orbi promit sa ma revansez. 😀
am vizionat acum Perfetti sconosciuti, mi-a foarte placut