Eu m-am născut și am trăit, precum veșnicia lui Blaga, la sat. O spun dintotdeauna cu responsabilitate și mîndrie: am sînge de țărancă. Sunt țărancă. Străbunicele mele și bunica mea au fost țărănci, au muncit pămîntul. Mama mea, învățătoare, e prima doamnă din familie. Pămîntul l-am muncit și noi, chiar dacă făceam școală. Și mama, și noi, progeniturile.
Un lucru pe care nu cred că l-am mai spus despre mine e că știu să dansez toate dansurile românești. Eram într-a cincea cînd am intrat în ansamblul folcloric al școlii: mai am vie în minte amintirea serbărilor în straie populare unde ne învîrteam pe scenă cu fotele pînă la brîu. Lumea nu se așteaptă de la mine să dansez o sîrbă atît de înflăcărată. La puținele nunți la care am participat (nu în calitate de mireasă, că deși m-am măritat de trei ori, nuntă nu am făcut niciodată), deși nu îmi plac și nu le văd sensul, nu m-am dus să stau pe margine strîmbînd din nas superior, ci am dansat de mi-au luat foc tălpile de fiecare dată. Îmi amintesc nunta unui coleg cameraman, pe Cetate, unde am dansat cu alt coleg, țăran de-al meu, o sîrbă în doi, pînă am rămas fără suflare, uzi din cap pînă în picioare și nu ne-am oprit din ritmul îndrăcit pînă nu s-a oprit și muzica.
Mereu m-am identificat, în copilărie, cu eroinele țărănci din romanele pe care le citeam. Puteam fi lejer și Pădureanca, și Florica, și Mădălina din Ciuleandra. Să port ie, așadar, mi-a venit dintotdeauna natural.
Am cîteva ii acasă: una din zona Moldovei, primită de la o cititoare dragă, cu care m-am îmbrăcat la lansări și la emisiuni, ba chiar și la Guvern, cînd am fost invitată de Dacian Cioloș, alături de alte femei, de 8 Martie. Mi s-a părut o alegere firească. Mai tîrziu, la un tîrg de Crăciun, am întîlnit o doamnă din Țara Făgărașului care cosea niște ii fabuloase. M-a atras mai ales una care nu era terminată, cu fir galben-auriu, așa că i-am comandat una întocmai. Mi-a făcut-o cîteva luni mai tîrziu: nu știam pentru ce o iau, dar s-a nimerit să fie gata tocmai înainte să mă mărit, așa că am purtat-o la cununie, iar de atunci în diferite ocazii, ba chiar și fiică-mea cea mică o poartă, iar cînd își desfăcea părul ei lung peste ea, jurai că ea e Pădureanca. Îmi mai luasem una, veche de un secol, muntenească, pe care am îmbrăcat-o o singură dată, iar apoi i-am dăruit-o Anei Barton, de o Zi a Iei. Și anul trecut, am primit una de borangic subțire, din Bucovina, foarte veche, absolut superbă, pe care cu mare teamă am îmbrăcat-o o singură dată, atît de gingașă este și atît de frică îmi e să nu o stric care cumva.
Cînd cei de la Coresi Shopping Resort au inițiat campania #portcubucurIE și mi-au propus să încercăm niște ii de la Flori de ie în ținute urbane – adică ce fac eu în mod obișnuit, am spus fără ezitare da. Au rezultat niște fotografii foarte frumoase, dar și niște ținute care sper să vă inspire să integrați ia în ținutele voastre de zi cu zi sau chiar de evenimente. Am combinat ia cu jeans, cu pantaloni și fuste de piele, cu blană (artificială, că am fost întrebată 😊), cu pantaloni de stofă, cu ghete, dar și cu botine cu toc.
Dacă vă plac iile pe care le-am purtat în fotografii, puteți cîștiga una – dar și niște informații prețioase despre ia românească și felul cum arată ea în diversele zone geografice și premii legate tot de ie, jucîndu-vă de-a cusutul unei ii digitale și veți intra automat la tragerea la sorți care desemnează cîștigătorul iei, care se face și în decembrie, și în ianuarie. Jocul este aici.
