nemuritorii de rînd & ultimul tren spre Istanbul

0

Cu nebunia lansărilor și conferințelor, am citit mai puțin și am scris și mai puțin, inclusiv despre asta. Dar tot vreau să vă povestesc de aste două cărți citite în ultimele trei săptămîni (foarte puțin, știu), ba chiar dacă am vreme să fac o listă zilele astea cu cărți de citit în perioada sărbătorilor de iarnă, cînd suntem pe liniște și pe timp liber, eu atunci citesc mult de tot și mă uit la filme și seriale, ba chiar și de dăruit, poate vă inspiră ceva.

Nemuritorii de rînd ai Anei Barton este o carte teribil de frumoasă despre iubire, în toate formele ei. Iată o carte de citit la căldură, cînd afară ninge. O carte care cuprinde povești diferite de dragoste, care au fir roșu martorii lor, două ființe supranaturale, Urim și Tumim. Poveștile de iubire apar în epoci complet diferite, în locuri care nu au legătură unul cu celălalt sau, așa cum este istoria Sofiei și lui Hatim, sunt atemporale și ar putea fi absolut oriunde, căci insula din poveste nu are nume și nici coordonate de timp și spațiu. Iubirea apare, uneori cu violență, așa cum se întîmplă și în viață, între oameni tineri, între un tată vitreg și fiica cea tînără, între oameni trecuți bine de vîrsta a treia (acela este și capitolul meu preferat, mărturisesc), între oameni de același sex, uneori, iar în poveștile din carte musai regăsești istorii pe care dacă nu le-ai trăit, cel puțin ai auzit despre ele. Totul, în inconfundabilul stil al Anei Barton, stratificat, dantelat, uneori frust și puțin dur pe alocuri, ca să îmbrace verosimil haina personajelor sale.

Nu întîmplător, Ana este autorul lunii pe libris.ro, așa că găsiți cartea cu reducere de 20% și cu autograful autoarei, o puteți comanda de aici.

A doua carte despre care vreau să vă vorbesc este Ultimul tren spre Istanbul, de Ayșe Kulin, o carte despre iubire, război, holocaust, depresie, tradiții musulmane și chiar psihoterapie, la care admit că nu mă așteptam deloc să apară aici.

Nu mai citisem nimic de autoarea turcă, despre care aflu că este în mare vogă nu doar în Turcia, ci în întreaga lume, dar nu este de mirare, căci stilul ei fluent are darul de a prinde cititorul. Ultimul tren spre Istanbul are în centru povestea de iubire dintre o musulmană și un evreu, renegați de familii și refugiați în Franța, unde sunt prinși din urmă de ura nazistă și nevoiți să se ascundă. Tot pașaportul turcesc este cel care le salvează pielea, și nu doar lor – iar din rînduri răzbate mîndria autoarei față de țara ei care s-a luptat, contra curentului european, pentru scăparea evreilor în mai multe perioade istorice. Povestea are multe ramificații și mai multe personaje: este și o istorie de familie, o familie turcă veche, care deși are idei și idealuri progresiste, nu poate accepta în sînul ei un nemusulman, este și o poveste istorică despre felul în care diplomații turci din Franța, dar și oameni obișnuiți, lucrînd împreună și riscîndu-și viețile, au reușit să facă scăpați evrei turci și nu numai (mi-a amintit cumva de Lista lui Schindler – „cel care salvează o singură viață salvează întreaga lume”), povești conexe de iubire, depresie și vindecare, iertare, durere, dor. O poveste care te ține cu sufletul la gură și pe care am ales-o din lunga listă de cărți care așteaptă să fie citite datorită faptului că mi s-a făcut dor de Istanbul văzîndu-i titlul.

Mărturisesc, în continuare privesc cu uimire și detașare lucidă și dureroasă felul în care homo sapiens reușește să găsească motive să discrimineze pe fratele de specie, pe baze etnice, religioase, de rasă, și să se dezlănțuie împotriva lui furibund. Încă nu pot înțelege pe deplin cu mintea din capul meu cum a fost posibil Holocaustul, iar citind această carte m-a reizbit teroarea, frica, abuzul celui de-al doilea război mondial, îmi pare încă halucinant că sute de milioane de oameni au luat parte la o asemenea oroare care pare complet improbabilă și imposibilă din punct de vedere logic și moral. Și mă uit la lumea de azi și văd că nici azi nimic de acest fel nu e improbabil și imposibil și îmi dau seama că chiar suntem cea mai rea și dăunătoare specie de pe pămînt. Cartea asta îndulcește pastila asta îngrozitor de amară prin speranța și lumina, made in Turkey, pe care le aduce.

O găsiți cu reducere de 30% aici.

Lasă un mesaj

avatar

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

  Abonează-te  
Notificare pentru