prima zi de școală

15

Am fost întrebată de cei de la Bookaholic cum a fost prima mea zi de școală. Iată ce am răspuns:

Din copilărie nu am prea multe amintiri – acesta a fost mecanismul de apărare al creierului meu, să taie fără prea mult discernămînt hălci întregi de memorie. Măcelărie a făcut. Așa se face că nu îmi amintesc nici dacă mă pici cu ceară, vorba bunei, prima zi de școală din viața mea, unde mama mi-era și învățătoare. Am sunat-o să o întreb dacă mi s-a petrecut ceva memorabil. A zis să scriu că era o zi frumoasă de septembrie și eu eram emoționată. No shit!

În schimb am imaginea limpede a primei zile de școală de liceu.

Era o zi pe atît de clară pe cît eram eu de tulbure. Locuiam într-un sat de lîngă Brașov, făceam naveta zilnic cu rata plină de muncitori și țigani și duceam cu mine în curtea școlii stigma de a fi o țărancă printre orășeni. Îmi părea că sunt cea mai prost îmbrăcată, urîțică și prostuță fată din întreg careul. Nu era nimic de capul meu. Ai mei erau niște oameni simpli, nici săraci dar cu siguranță nici avuți, aveam coșuri și haine din Turcia, niște pantofi de care îmi era rușine în picioare și niciun cunoscut în liceu. Nici măcar nu știam să fumez, ca să mă remarc în vreun fel. Și, pe deasupra, veniseră părinții cu mine. Eram singura fată pe care părinții o aduseseră la liceu, de mînuță.

Am stat într-un colț timorată, anulată, rugîndu-mă să se termine odată tot circul și/ sau să dispară ai mei. Apoi l-am văzut. Era chiar el, băiatul de care mă îndrăgostisem fulgerător în ziua examenului de admitere. Bălai, dezinvolt, frumos să-ți pierzi mințile și să le mai găsești după un an, doar pentru a le rătăci pentru altul. Cînd ne-au mînat spre clasă, m-am amestecat în cireadă, nu care cumva să mă vadă și să mă disprețuiască. M-am temut degeaba. Liceul meu era un liceu de fete, cu băieți puțini și vînați. Iar eu eram atît de insignifiantă încît nu m-a observat niciodată în anul în care l-am iubit fierbinte și platonic, de la geamul coridorului de la etajul trei. I-am atras atenția mult mai tîrziu, cînd a dat peste mine din greșeală pe scări și, atunci cînd și-a cerut scuze și mi-a spus că îi pare rău că m-a speriat, eu am răspuns, stupid: nu mă speriu, treabă care i-a declanșat un hohot de rîs necontrolat și malițios. Cum ai zis, nu mă speriu?, a întrebat hohotind. Dar ce, ești de la țară?

Avea dreptate, eram de la țară. O proastă care, deși știa cum să spună corect, a scăpat o nerozie pe care nu avea să o mai uite apoi, niciodată. Am plecat capul, înmormîntată de rușine și așa am rămas, mi-e teamă că toată viața.

 

Cum a fost prima zi de școală a altor scriitori contemporani, printre care și a lui Teleșpan, minoritarul, citiți aici, click.

Abonează-te
Notificare pentru
guest

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

15 Comments
Oldest
Newest Most Voted
Inline Feedbacks
View all comments
Raj
Raj
27 septembrie 2014 14:09

Io nam fost timorat ca dv., dna Petronela, ci chiar vesel. Mam urcat pe scoala, ca sa ma dau dement, toata scoala ma privea, corpu didactic era inspaimantat, inv. a trimis repede dupa taica, ca stateam la 2 pasi, a venit taica si ia zis invatatoarei sa nu tzape la mine, ca sa nu ma arunc in cap, ma luat taica cu dulcegarii, a zis sa cobor ca sami dea bombo, am coborat si mia tras o scatoalca dupa care ma pupat ca am scapat teafar. La prima serbare am zis 1 poezie dar la 1/2 din poiezie miam pipait… Citește mai mult

Raj
Raj
27 septembrie 2014 14:15

Invatatoarea era o evreica spre pensie. Iam zis „tanti”, a zis ca tanti e ma-ta, adica maica, apoi iam zis „tovarasa” , a zis ca tovarasa e ma-ta, adica tot maica. A zis sai zic „” doamna”. Iam zis doamna si mia zambit. Tinea mult la mine, ca taica ii dadea mere, pere, ca aveam livada, iar de Pastele evreiesc ii dadea 1 oae, pe care o sacrifica rabinul orasului, dupa 1 ritual al lor. Rabinu, canta, mormaia ceva si-i lua gatu.

Raj
Raj
27 septembrie 2014 14:16

Am opservat io ca sunteti inmormantata de rusine, dna Petronela. Tre sa aveti m-ai mult curagiu. Datii reacu pa aia de va necajesc…

Raj
Raj
27 septembrie 2014 14:18

Alde fratemiu al mare, in prima zi de scoala a cazut in cacat…

Raj
Raj
27 septembrie 2014 14:19

Io am terminat liceul cu 6,33. Mai dadea taica cate 1 porc , 1 oae, ca sa nu ma lase tampitii aia corijent…

Marga
Marga
29 septembrie 2014 12:12

Looool,haios rau Raj :):):)

tudose daniel
27 iulie 2015 19:10

citit tăt

L.
L.
25 ianuarie 2017 10:45

Multumesc pentru ca ai scris despre acel ‘nu ma speriu’. Cred ca toti avem amintirile proprii ale unor momente stupide, penibile, inexplicabile, si care, desi aparent lipsite de importanta, continua sa ne urmareasca multi, multi ani.

MM
11 septembrie 2017 12:57

Offf! Acuma ca citesc asta îmi amintesc ca nu îmi amintesc nimic. 😞 Foarte puțin din clasele I-IV. Idem dupa…

Catalina Savin
Catalina Savin
11 septembrie 2017 18:02

Draga Petronela, uite si cum a fost prima zi de scoala a copilului meu, azi: http://www.cugetliber.ro/stiri-cultura-educatie-situatie-incredibila-la-coala-nr-16-din-constanta-copii-cu-flori-intr-o-clasa-fara-invatatoare-329927?utm_source=cugetliber&utm_medium=site&utm_content=stiri-recente-sticky&utm_campaign=Impact_stiri_recente Imbracat frumos, luat florile de rigoare, mari emotii sa vedem invatatoarea cu nr 4 din 4 ani de scoala. La scoala, surpriza: nimeni nu a preluat copiii, nimeni nu era in clasa sa ii intampine. Stateau toti in banci muti, desi de obicei sunt foarte vocali, cu florile pe banci, in asteptare si ele. Onorata conducere a scolii a dat un mare IGNORE acestor pui de oameni. Ni s-a comunicat prin laboranta ca poate avem noroc maine sa vina cineva. Asaaa…ca si cum pana… Citește mai mult

O admiratoare
O admiratoare
19 martie 2018 15:06

ce-mi place de tine cu Raj! curaj! 😀

eu niciodata nu am stat bine cu memoria, asa ca toata perioada de copilarie+adolescenta e in mare pare ca si inexistenta, nu prea-i vad relevanta. dar nici nu pot sa zic ca am fost un copil tare nefericit…..asa, putintel.