o afacere de familie

1

De cînd m-am trezit mamă, mă dau în vînt după ședințele cu părinții.

La început, la grădi, la aia mare nu mă lua nimeni în seamă. Tu… a cui soră ești?!, mă întreba educatoarea, cu o sprînceană ridicată a dispreț, cînd mă afirmam și eu. Mă enervam, mă băteam cu pumnul în piept că și eu sunt părinte, am și eu ceva de zis, că deși par sora fie-mii, am făcut-o la cîțiva ani după majorat și sunt o mamă, tratează-mă ca pe o mamă. Eram minoritate, însă, între toate doamnele acelea, cu prestanță și sacou.

În urmă cu ceva ani, pe cînd fie-mea era încă la primară, am avut ședința obligatorie de început de an școlar. I se schimbase învățătoarea, prin urmare ședința era cu atît mai importantă, că trebuia să ne cunoaștem. Deși mi-era aproape imposibil, am fugit de la serviciu, cu gîndul că nu voi putea sta pînă la capăt.

Am ajuns, alergată. Mereu mi-am zis că ar trebui să țin seamă de evenimentele de genul acesta unde să mă îmbrac și eu ca o doamnă, dar nu știu cum nu îmi iese niciodată. Așa că tot în teniși, vestă și tricou am descins, printre stimabilele și elegantele doamne.

Pentru început, învățătoarea ne împarte niște chestionare. Pesemne să cunoască mai bine copilul, zice mintea mea în gîndul ei. Ajung la întrebarea 3: din ce fel de familie face parte copilul: (a. normala, b. monoparentala, c. dezorganizată).

Iau foc instant, cu vîlvătăi pînă la tavan, de parcă ar fi turnat benzină peste mine. Zic: nu vă supărați, poate ne și explicați înțelesurile celor trei tipuri de familie, că mie îmi scapă. Aaa, zice, dar e clar, normală e cînd sunt ambii părinți, monoparentală, dacă unul din părinți a murit sau e necunoscut, iar dezorganizată, cînd sunt despărțiți.

Pfooooooooai. Adică, cum ar veni, io sunt dezorganizată. Doamna din banca a doua, da, da, doamna director, aia cam dusă cu capul, cu bărbatul alcoolic, aia bifează la familie normală, iar eu la dezorganizată. Și astalaltă, din spatele meu, care are 34 de ani și soțul ei 60, care oricum nu este în țară nicio lună pe an, și doamna, tot la normală se bifează. Iar eu, cum zic, la dezorganizată.

În mod normal aș fi făcut un scandal monstru. Le-aș fi explicat comuniștilor ălora că dezorganizate sunt mamele lor. Că nu poți pune etichete și arunca așa cu cuvinte stigmat. Că dezorganizat te duce cu gîndul la o mamă prostituată cu amant bețiv și violent, care și-a lăsat copiii la orfelinat. Dar nu aveam timp. Și mi s-a făcut și foarte, foarte silă. O silă amestecată cu tristețe. M-am uitat la mine, păi normal că sunt dezorganizată, ce, așa arată o mamă organizată? Uite doamnele, pantofiorul cu toc, verigheta de aur și inelul cu diamant strălucind pe degetul cu unghie falsă, părul tapat, sacoașul de ștofă, gentuța, tot absolut.

Nu am bifat nimic, pentru că nu mă recunoșteam în nimic.

Mă gîndesc ca, pentru cazuri de genul, să îmi deschid o afacere, poate or mai fi doamne în situație, și au nevoie. Să închiriez soți cu ziua, pentru ocazie. Să bifăm la normală, nu la dezorganizată. Ulterior, afacerea se poate extinde. Anunțul ar putea suna așa: închiriem soț cu ziua, numai pentru ocazii speciale. Mese in familie, nunți, înmormîntări, botezuri, revelion, Crăciun, serbarea de sfîrșit de an, etc., oriunde e mai bine să ai un soț, decît să nu ai, ca să nu te faci de dulcele ăla turcesc.

Articolul precedent(a fi) mamă
Articolul următorstîlceli și nostalgii
Click-ul pe care îl dați e fierăstrăul cu care faceți sternotomia mea. Îmi deschideți pieptul și umblați pe dinăuntru prin mine. Umblați ușor, rogu-vă, că mă doare. Nu atingeți, nu zgămîiați, nu etichetați. Nu parcați pe aortă, nu scuipați. Nu vă urcați încălțați cu cizmele pline de noroi. Mulțumesc.

1 COMENTARIU

  1. :)) te-am recitit cu placere si nu am putut sa nu rad dulce-amar, iar

    de-am fi toate asa de dezorganizate ca tine! :))

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.