listă de vacanță

De pe Facebook-ul meu se vede ca și cum toată lumea ori e deja în vacanță, ori se pregătește să (în grupurile de mame e mare agitație), așa că zic să nu cumva să plecați fără să luați ceva de citit la voi, să vă plictisiți naibii pe plajă. Vorbește doar invidia din mine, că eu am examene încă hăt, plus exemenele fetelor, așa că voi mergeți liniștiți, bronzați-vă, nu vă bateți capul.

Așa că pusei laolaltă niște cărți mișto de citit vara asta, plecînd de la o discuție despre mult iubitul Boris Vian, care e pentru mine scriitor fetiș (nu degeaba apar referințe despre el într-o mulțime de texte de-ale mele). Despre Vian aș putea vorbi ore întregi, așa de tare îmi place, am citit tot ce a scris și am recitit. Ba voi reciti în continuare, chiar vara asta, că unele lecturi au avut loc prin tinerețe, le-am mai uitat, iar Vian nu e de uitat, parol.

Așadar, dacă nu ați dat pînă acum de el, începeți cu Spuma zilelor, prima carte de pe lista pe care v-o propun pentru vacanță, o carte de dragoste atît de frumoasă încît lui Vian i-a rămas renumele de autorul celei mai sfîșietoare povești de dragoste din literatură. O găsiți aici. 

Cartea care mi-a plăcut mie mai tare decît Spuma zilelor este Smulgătorul de inimi, însă din păcate tirajul a fost de mult epuizat și nu a fost reeditată, dar dacă o găsiți pe undeva, să o citiți. Iar după ce ați citit-o și pe asta, încumetați-vă să citiți  (dacă o găsiți pe undeva) și Voi scuipa pe mormintele voastre scrisă și publicată de Vian în urma unui pariu cu un editor francez, carte interzisă din cauza „propagandei erotice” (clar trebuie să o recitesc) și apoi ecranizată în Franța. Ca într-un scenariu absurd de-al lui, ironia a făcut ca Vian să moară, în timp ce ar fi înjurat, zice legenda, chiar la premiera fimului făcut după cartea sa, în sala de cinema.

Vara merge neapărat și niște Salinger, da, ăla cu Lanul de secară, sper că ați citit Catcher in the rye, vai! Vă propun cele Nouă povestiri (se găsesc aici), mie mi-a plăcut teribil, la fel cum mi-a plăcut și Franny și Zoey.

Și un Kundera mi se pare foarte potrivit de luat în bagaje. Iarăși sper că ați citit magnifica Insuprtabila ușurătate a ființei, (dacă nu, citiți-o!) sau Viața e în altă parte, și vă recomand o carte mai recentă și foarte mișto, ca șprițul de vară, așa, Iubiri caraghioase. O găsiți redusă, aici.

Dacă sunteți pe suferință din amor sau dimpotrivă, proaspăt îndrăgostiți, și nu ați citit Eseuri de îndrăgostit a lui Alain de Botton, atunci ăsta e momentul potrivit, parol. Amorul este disecat de Alain de Botton în feluri menite să aline și să smulgă hohote de rîs pînă și de la cea mai ruptă inimă posibil. Se poate comanda de aici.

Și, dacă tot vorbim de el și cumva nu ați apucat să citiți Ce se întîmplă în iubire, am scris aici despre, musai și neapărat.

Pentru fanii (cum sunt eu) scrisului Elenei Ferrante, numai ce a apărut Frantumaglia, viața și scrisul meu, cartea în care se pare că răspunde curiozității cititorilor ei, își justifică alegerea de a rămîne anonimă și face un autoportret intim al scriitoarei și femeii care este. Eu una abia aștept să termin sesiunea și să o citesc. O găsiți aici.

Pe propria mea listă mai sunt nou-apărutele la tîrgul unde nu am ajuns deloc:

Serotonină, a lui Michel Houellebecq, despre care am auzit ba că e cea mai bună carte a lui, la egal cu Platforma (sper că ați citit Platforma și Particulele elementare!), ba că e cea mai proastă, așa că abia aștept să o citesc cu capul meu. Luată de aici. 

Mo Yan, Un lup atârnă în cais cu capul în jos, fiindcă nu am citit nimic din ce a apărut la noi și am auzit numai de bine, așa că voi citi vara asta. Am luat-o de aici.

Și, din același motiv, am pus pe lista mea Antonio Lobo Antunes, Până ce pietrele vor deveni mai ușoare ca apa.

Din pricini lesne de înțeles, îmi trebuie neapărat și Kafka, Vizuina, proză postumă, mai ales că e și redusă acum, fiindcă Kafka e Kafka și sunt îndrăgostită de el din liceu. Luat de aici, la reducere. 

Așa, și dacă tot a fost reeditată cu ocazia apariției filmului, citiți Apropierea lui Marin Malaicu Hondrari, o poezie de roman, după care Tudor Giurgiu a făcut o poezie de film. Găsiți cartea în ambele variante, aici varianta reeditată, iar aici pe cea veche, la un preț rizibil, citiți-o pe oricare, numai citiți-o, e foarte frumoasă. Și mergeți la film: din 14 iunie, adică de vineri, intră în cinematografe Parking, ecranizarea după romanul lui Marin. Eu l-am văzut în premieră la Tiff și mi-a plăcut foarte mult, filmul are exact atmosfera pe care o așteptam, umorul și poezia lui Marin, dar și o mulțime de stări și momente noi, care depășesc universul romanului și intră mai degrabă în biografia scriitorului Marin Malaicu Hondrari. Mihai Smarandache face un rol superb, convingător – a învățat spaniola în luna dinaintea filmărilor, a mărturisit -, iar Belen Cuesta este minunată, cum o știm. Cred că este un film despre dragoste și singurătate (sau poate însingurare?), Un zbor al femeii deasupra bărbatului mai degrabă decît un Immigrant song, deși este și asta. Mergeți, repet, și vedeți filmul în cinematografe, o să vă placă, nu e cu sorbit de ciorbă garantat, nici măcar nu e în limba română.

Amu, eu zic că aveți de unde alege, să nu plecați, doamne ferește, cu mîna goală prin văcănțuri și să rămîneți necitiți la cărți și nevăzuți la filme, care nu se face la oameni culți și educați cum ne aflăm noi însuși.