intimități de prin cărți

0

În ultima vreme am citit random cărți mai ușoare și mai grele, mai mult în zona de psihologie, din diverse motive, ba pe una am scris pentru coperta patru, ba am fost curioasă, ba am avut nevoie să citesc atunci, fiindcă așa am simțit. Iată-le.

 

Intimitate zbuciumată, dr. Janet G. Woitiz era o carte pe lista mea de musai, fiindcă e o carte despre adulți care provin din familii disfuncționale. Dap, e evident de ce voiam să o citesc. E o carte care readuce pe tapet tiparele în care trăiesc cei care au crescut cu părinți neglijenți, dependenți, violenți, abuzivi, indisponibili emoțional, cum alegem să iubim cînd devenim adulți, ce este o relație sănătoasă, despre problemele de natură sexuală ale celor care nu au învățat acasă iubirea și siguranța emoțională. Dacă ești un astfel de adult, fost copil crescut într-o familie care nu ți-a oferit protecție și iubire necondiționată, lupți toată viața cu tiparele disfuncționale. Recazi, lupți, o iei de la capăt. Și trebuie mereu să fii în contact conștient cu tine. Nu poți citi prea multe cărți despre asta și nu poți lucra prea mult pe aceste pattern-uri, nu există prea mult în cazul acesta. Așadar, dacă ești un astfel de fost copil, iată încă o carte care te va întoarce spre tine și te va ajuta.

O găsiți aici.

 

Cînd m-a rugat Gașpar Gyorgy să citesc cartea lui John Gottman, Căsnicia, pe roate sau pe butuci, nu am știut la ce să mă aștept. A fost o carte care m-a surprins plăcut. Iată ce am scris pe coperta patru, în urma lecturii Am parcurs cu nerăbdare și bucurie această carte, ce mi-a oferit o perspectivă nouă și foarte bine documentată asupra relațiilor de cuplu, dar și răspunsuri la întrebări importante. Citind-o, am avut senzația că se derulează în față mea, cu încetinitorul, discuții și conflicte din propria mea viață – pe care am avut posibilitatea să le privesc acum că observator și să le înțeleg aprofundat. Mai mult, exercițiile practice și chestionarele din carte sunt un instrument excelent de întoarcere către sine și de evaluare a situației în care te afli, putând avea rolul unei alarme puternice sau, dimpotrivă, rol de confirmare că te afli pe drumul cel bun în relația ta de cuplu. Este o carte necesară pentru toate familiile, așa că sper să ajungă în mâinile cât mai multor femei și bărbați, că să ii ajute să își evalueze și vindece relația. 

Și am vorbit serios. Știu atîtea cupluri care țin gunoiul bine ascuns sub covorul persan sau care funcționează inerțial, e atîta nevoie să fim conștienți de locul în care ne aflăm, de alegerile pe care le facem și de consecințele lor, încît chiar sper că această carte va fi citită de multă lume.

 

O găsiți aici.

Și dacă tot suntem la cuplu, am citit ultimul roman al Ioanei Chicet-Macoveiciuc, Semn că te am, despre care am înțeles inițial că are ca temă violența domestică, plecînd cumva de la povestea femeii omorîte la grădiniță de soțul ei anul trecut, însă am descoperit că este mai degrabă o carte despre cuplu, divorț, alegeri. Despre felul în care doi oameni se pot îndepărta ireversibil, despre schimbările pe care le aduc copiii în relațiile de cuplu, despre durerea cu care te căpătuiești și de care nu mai scapi niciodată cînd crești într-o familie în care abuzul și violența culminează cu o crimă, dar și despre alegeri conștiente. E o lectură ușoară, dar care îți poate da de gîndit.

O găsiți aici.

Pe Hedi Hoka am cunoscut-o la conferința de la Baia Mare, unde a fost vorbitor înaintea mea. Mi-a plăcut mult atitudinea și energia ei, nu o știam dinainte și nu citisem nimic din ce a scris. Am primit cartea ei Iubesc să fiu femeie și am început-o într-o doară, dar m-a prins, fiindcă se citește repede și e foarte haioasă pe alocuri, dar și plină de idei faine și exerciții care mi-ar fi prins bine în urmă cu mulți ani, cînd eram o femeie care nu se plăcea, care nu știa cine e, o nevoiașă psihic, cum ne place nouă să spunem în familie. Mi-a plăcut mai ales felul absolut natural și deschis în care vorbește despre sex, masturbare, libido – subiecte pe care cu greu le abordăm chiar și între prietene vechi. Mi-a plăcut mult și tonul cărții: plin de umor, pe alocuri mustrător, dar într-un fel foarte bine dozat, alteori cinic, mereu sincer și la obiect. Cred că poate fi o carte foarte folositoare femeilor care vor mai mult de la ele, dar nu știu de unde să înceapă, dar și celor aflate deja pe drumul conștienței de sine.

O găsiți aici.

Articolul anteriorstill counting: 42
Articolul următorbărbați care plîng
Click-ul pe care îl dați e fierăstrăul cu care faceți sternotomia mea. Îmi deschideți pieptul și umblați pe dinăuntru prin mine. Umblați ușor, rogu-vă, că mă doare. Nu atingeți, nu zgămîiați, nu etichetați. Nu parcați pe aortă, nu scuipați. Nu vă urcați încălțați cu cizmele pline de noroi. Mulțumesc.

Lasă un mesaj

avatar

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

  Abonează-te  
Notificare pentru