despre normalitate la om

24

Asta lăsase bigiudiul mic pe ușă când am plecat de acasă. Niște reguli simple, de conviețuire cu ta-su, cât sunt eu plecată. Ca să fie totul clar, să nu aibă vorbe după. Așa mamă, așa fiică, mi-am zis, în timp ce i le citeam omului la telefon râzând, să vină pregătit, cu papucei de casă și tot Dumnezeul, să nu îl arunce stăpâna casei afară în ger în caz că face urme pe parchetul foarte închis la culoare. E umoristic, copilul, a râs tică-su.

Eu cu ta-su, așa dezorganizați cum am fost, am rămas în niște super-relații. Ne înțelegem infinit mai bine de când suntem despărțiți, e prietenul meu cel mai bun și un om extraordinar. De altfel, petrecem împreună mult timp – suntem colegi la serviciu, unde râdem foarte mult, iar sărbătorile, vacanțele și uneori și alte bucăți de timp ni le petrecem cu toții, cum mi s-ar părea normal să facă orice părinți dezorganizați dar normali la cap, de dragul copiilor lor. Așa se face că, după ce m-am recăsătorit, m-am dus cu ambii bărbați, la mama acasă, de exemplu, de Crăciun. Și în multe alte locuri. Ei doi mergeau chiar la fotbal împreună, ca niște oameni sănătoși la minte, care își înțeleg locul și importanța fiecăruia, care nu se suprapun ci se completează.

Sigur, cei din jur, mai ales cei înguști, nu înțeleg cum vine asta. Normal e ca foștii soți să se urască, să se răzbune unii pe alții folosindu-se de copii, să se șantajeze cu ajutorul copiilor, să își facă viața grea, ea să crească copiii și el să nu o ajute, ba chiar să îi facă în ciudă, etc. Nu ca la noi. Când am mers la mare, de exemplu, într-o dimineață pe la 6, am auzit într-un cort străin o cugetare, care a răzbătut limpede în liniștea dimineții, până la cortul unde dormeam cu soțul, dar și până la cortul alăturat unde dormeau copiii cu fostul soț – oare aia mișto, brunetă, cu mulți copii, până la urmă cu care din ăia doi e combinată, că merge peste tot cu amândoi, care dracu’ o fi bărbac-su? M-am abținut cu greu să nu le răspund pe loc, să îi fac pe oameni să înțeleagă, să nu se mai frământe degeaba.

Copiii mulți erau doi ai mei, doi ai actualului (pe vremea aia) plus prietena cea mai bună a bigudiului mic și gagicul bigudiului mare. Acum pe bune: cum să mai înțeleagă sărmanii oameni ceva?

0 0 vote
Article Rating
Articolul anterioroptișpe
Articolul următorsuperlove
Click-ul pe care îl dați e fierăstrăul cu care faceți sternotomia mea. Îmi deschideți pieptul și umblați pe dinăuntru prin mine. Umblați ușor, rogu-vă, că mă doare. Nu atingeți, nu zgămîiați, nu etichetați. Nu parcați pe aortă, nu scuipați. Nu vă urcați încălțați cu cizmele pline de noroi. Mulțumesc.
Abonează-te
Notificare pentru
guest

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

24 Comments
Oldest
Newest Most Voted
Inline Feedbacks
View all comments
VreauUltimulLoc
19 noiembrie 2013 08:47

Mama ce iepureala dracu era la mare. Nu se razleteau?

VreauUltimulLoc
19 noiembrie 2013 09:00

iepureala inseamna cu multi d-aia mici care fug de colo colo, nu altceva…

mihai brad
mihai brad
30 aprilie 2014 18:17
Reply to  petronela

puteai sa i zambesti omului, dupa ce te ai aricit indoielnic
pf!
(acu’ vezi sa nu te aricesti inspre mine, ca eu is numa zambet pe toata moaca si iara iese aiurea)

maria
maria
19 noiembrie 2013 17:23

Daca traia si primul mergeai cu trei?

Gigi
Gigi
25 septembrie 2014 06:41
Reply to  petronela

„… care îşi înţeleg locul şi importanţa fiecăruia, care nu se suprapun ci se completează.” Să înțeleg că actualul îl completează pe fostul? Și amândoi pe primul? Nu este normal să se urască foștii cu actualul, dar nici să se iubească, completând nevoile și necesitățile dumneavoastră. Sau poate sunt cumva depășit de vremuri… 🙂

Alma
Alma
28 martie 2015 22:41
Reply to  petronela

E prima data cand comentez. Pana acum nu am comentat pentru ca mi-a plăcut ce văd si am enjoyed, atât. Acum nu reușesc sa ma abțin pentru ca iar l-am observat pe Gigel. Voiam sa știu daca e celebrul, vajnicul cavaler protector al soției sale, bineînțeles. Acum cu tot circul asta național, am făcut greșeala sa-i calc teritoriile (soției) si m-am îngrozit, am fugit de-am mâncat pământul. Trebuia sa mănânc urgent niște lămâie. In scurta mea călătorie, însă, n-am avut cum sa nu-l observ pe D’Ardagnan de România – Gigel. Daca este el, este incredibil dom’ne, soția este mult, mult,… Citește mai mult

tudy tud
tudy tud
23 noiembrie 2013 14:07
Reply to  maria

Tu ori eşti proastă rău, ori ai 12 ani/ori eşti hater-iţă, ori n-ai înţeles nimic!
Scuză-mi libertatea de exprimare 🙂

tudy tud
tudy tud
23 noiembrie 2013 14:18
Reply to  maria

*

maria
maria
19 noiembrie 2013 18:52

Ai dreptate,sa nu intru in amanunte…. o zi minunata la fel iti doresc.

tudy tud
tudy tud
23 noiembrie 2013 14:17

Titlul poveştii spune tot, scrisoare este absolut geniala, iar imaginile la mare întotdeauna îmi creează fericire. Două familii fericite, „dezorganizate”, dar într-o organizare perfectă.
Felicitări încă o data Petronela!

val
val
9 decembrie 2013 15:35

Titlul e bun: normalitatea la Om ! Nu toti cei bipezi si cu puterinta de a comunica nu sunt neaparat Umani. Normalitatea pana la urma tine de fiecare! Continua ! Suna bine ce publici pe blog!

mihai brad
mihai brad
30 aprilie 2014 18:21

ndeci e normal dragul meu de actualul fostei mele. si de uluitorul lor balai
la naiba… ma simteam aparte

A
A
21 septembrie 2014 14:16

Ata era de fotografiat! :))) Te si vad cu intregul clan! Bine, mie mi se pare foarte normal sa fie asa, ca doar toti pe planeta vrem sa fim fericiti… Iar de intrebarea asta am avut si eu parte, direct, nu asa, pe ocolite. Pt ca eram o gasca de 4, (3 baieti si eu) s-a intamplat la o petrecere sa ma intrebe o fata mai confuza, asa: „Bai, dar tu cu care esti?!” Faza la care am ras si i-am chemat si pe ceilalti sa ii explicam fetii ca intre barbati si femei chiar poate exista prietenie… Si sa-si… Citește mai mult

constantin constantinescu
constantin constantinescu
21 septembrie 2014 23:14

Sa zic si eu ceva? O poveste adevarata: A doua sotie a mea a fost sotia avocatului care m-a ajutat sa scap de prima, tanara, frumoasa, si mi- a daruit singurul copil. Prima sotie s-a sinucis, dupa 20 de ani de cand m-a inselat, la greu. Avocatul nu s-a trezit din betie de noapte si nu a ajuns la proces, la Curtea Suprema! A luat ea si copilul si casa si tot. Nevasta avocatului m-a placut, ca sunt bun cald si brunet cu barba. Avocatul o iubea pe alta, dar avea 2 copii cu cea care urma sa imi devina… Citește mai mult

Ana
Ana
22 septembrie 2014 08:07

Ce film ar iesi din asta! 🙂

Ana
Ana
22 septembrie 2014 08:09

Decat doi parinti „organizati” care se injura sau altoiesc de fata cu copiii, mai bine „dezorganizati” ca voi…Daca voi si copiii sunteti fericiti, e tot ce conteaza!

Ana
Ana
22 septembrie 2014 08:11

La punctul 5…..evitarea discutiilor fara rost…greu, greu, greu….Ii urez succes tatalui…urmeaza o saptamana grea…:)

Mihaela
Mihaela
28 februarie 2015 19:28

Mama mea si sotia tatalui meu ies la masa si cafea atunci cand au timp. Asa ca pentru mine e normalitate. Ambele familii se inteleg si se vad, chiar daca ai mei au divortat de 22 de ani.

O admiratoare
O admiratoare
24 februarie 2018 00:14

am ras cu lacrimi. esti adorabila!

…cum sa mai inteleaga sarmanii oameni ceva? :))