De când m-am trezit mamă, mă dau în vânt după ședințele cu părinții.
La început, la grădi, la aia mare nu mă lua nimeni în seamă. Tu… a cui soră ești?!, mă întreba educatoarea, cu o sprânceană ridicată a dispreț, când mă afirmam și eu. Mă enervam, mă băteam cu pumnul în piept că și eu sunt părinte, am și eu ceva de zis, că deși par sora fie-mii, am făcut-o la câțiva ani după majorat și sunt o mamă, tratează-mă ca pe o mamă. Eram minoritate, însă, între toate doamnele acelea, cu prestanță și sacou.
Deunăzi am avut ședința obligatorie de început de an școlar. Cum ăleia mici i-au schimbat învățătoarea, ședința era cu atât mai importantă, că trebuia să ne cunoaștem. Deși mi-era aproape imposibil, am fugit de la serviciu, cu gândul că nu voi putea sta până la capăt.
Am ajuns, alergată. Mereu mi-am zis că ar trebui să țin seamă de evenimentele de genul să mă îmbrac și eu ca o doamnă, dar nu știu cum nu îmi iese niciodată. Așa că tot în shoes-i, vestă, tricou am descins, printre stimabilele și elegantele doamne.
Pentru început ne împarte niște chestionare. pesemne să cunoască mai bine copilul, zice mintea mea în gândul ei.
Ajung la întrebarea 3: din ce fel de familie face parte copilul: (a. normală, b. monoparentală, c. dezorganizată).
Iau foc instant, cu vâlvătăi până la tavan, de parcă ar fi turnat benzină peste mine. Zic: nu vă supărați, poate ne și explicați înțelesurile celor trei tipuri de familie, că mie îmi scapă. Aaa, zice, dar e clar, normală e când sunt ambii părinți, monoparentală, dacă unul din părinți a murit sau e necunoscut, iar dezorganizată, când sunt despărțiți.
Pfooooooooai. Adică, cum ar veni, io sunt dezorganizată. doamna din banca a doua, da, da, doamna director, aia cam dusă cu capul, cu bărbatul alcoolic, de am aflat că o și bate, aia bifează la familie normală, iar eu la dezorganizată. Și astalaltă, din spatele meu, care are 34 de ani și soțul ei 60, care oricum nu este în țară nicio lună pe an, și doamna, tot la normală se bifează. Iar eu, cum zic, la dezorganizată.
În mod normal aș fi făcut un scandal monstru. Le-aș fi explicat comuniștilor ălora că dezorganizate sunt mamele lor. Că nu poți pune etichete și arunca așa cu cuvinte stigmat. Că dezorganizat te duce cu gândul la o mamă prostituată cu amant bețiv și violent, care și-a lăsat copiii la orfelinat. Dar nu aveam timp. și mi s-a făcut și foarte, foarte silă. o silă amestecată cu tristețe. M-am uitat la mine, păi normal că sunt dezorganizată, ce, așa arată o mamă organizată? Uite doamnele, pantofiorul cu toc, verigheta de aur și inelul cu diamant strălucind pe degetul cu unghie falsă, părul tapat, sacoașul de ștofă, gentuța, tot absolut.
Nu am bifat nimic, pentru că nu mă recunoșteam în nimic.
Mă gândesc ca, pentru cazuri de genul, să îmi deschid o afacere, poate or mai fi doamne în situație, și au nevoie. să închiriez soți cu ziua, just for the occasion. să putem bifa la normală, nu la dezorganizată.
Later edit: sigur, afacerea se poate extinde. și anunțul să sune: închiriem soț cu ziua, numai pentru ocazii speciale. Mese in familie, nunți, înmormântări, botezuri, revelion, crăciun, serbarea de sfârșit de an, etc., oriunde e mai bine să ai un soț, ca să nu te faci de rahat.
Astfel descoperim ca e importanta cantitatea, nu calitatea! Adica doi prosti dau mai bine decat un destept. Exact ca la votare…
Dezorganizati e aia de nu duce gunoiul… esti tu toanta.
tu ai facut gramatica cu femeia de servici
voievodul vorbea asa in mod voit, era o licenta, fie-i iertata. 🙂
serviciU!
exact asa am scris. serviciu.
:)) nunu, commentul cu serviciu era pentru femeia de servici(u)!
de vreo doi ani caut vechile scrieri si nu mai stiu pe unde le-am pus. ca de pus, stiu ca le-am pus evident… bine. nu terminasem de citit cand trebuia, si mi s-a facut chef. dar, daca tu continui, nu le mai caut.
sot de inchiriat ai zis?hmmm..pare ..tentant! 🙂 conteaza pe mine 😀
Ăsta ar putea fi un şcenariu de Scurt Metraj, sa înveţe şi proştii/proastele ce înseamnă civilizaţie, bun simţ, demnitate şi multe altele.
Felicitări Petronela, eşti o femeie superbă!
Şi o scriitoare extraordinară, e a 3-a poveste pe care o citesc, şi după ce am încremenit la propriu la cea cu marea învoburată şi era aproape sa plâng după cea cu avalanşa, am râs copios la asta cu grădiniţa.
multumesc. ma inclin.
Eu, in calitate de familie 4-parentalala (adica ambii fosti soti cu parteneri noi), la urmatoarea sedinta ma duceam la bratul unui malac genul halterofil-sofer de camion-tatuat model Alcatraz imbracat in vesta de piele ci tinte si ziceam ” buna ziua doamna invatatoare, el e tatal Andreei s-a intors ieri din Guantanamo si vrea sa ii explicati despre organizare”
hahaha. nu ar fi rau sa preluam modelul. 🙂
:))
Femeie draga, iarta-ma ca-ti spun asta asa de familiar, nu ma stii, nu te stiu, dar nu-mi pot lua ochii din blogul asta din secunda in care am dat accidental peste el.
Esti atat de desteapta ca nu pot masura cantitatea.
Sa-ti traiasca bigudiurile si sa fie sanatoase, am sa citesc din umbra, desi uneori e atat de trist… atat de trist…
sunt pe dracu! :)) mulţumesc tare de tot, să fie toată lumea sănătoasă, aşa aş vrea. Ai dreptate, uneori e trist. Vorba ungurului, viaţa e greu şi frumos, dar mai întîi greu. La mine a fost foarte mult greu dar acum e frumos. Poate că de asta scriu, să arăt că se poate. Că poţi fi ok după orice sfîşiere. Sper să mă creadă cât mai mulţi şi să găsească puterea pe care o au în ei. Îţi fac o mărturisire, să nu mai spui la nimeni: e şi mai trist decât atît, şi mai greu. O să scriu despre… Citește mai mult
Imi place muuuult de tine si de felul in care scrii. In ultima vreme, ma regasesc de multe ori, in povestile tale. Am si eu, doua fetite (3 si 5 ani) si sunt in plin divort. Sufar enorm si mi se pare ca viata e nedrept sa fie asa de trista si de nedreapta, cu unii dintre noi. Sunt perfect de acord cu tine: nimic nu va mai fi la fel, dupa ce ma voi desparti de barbatul vietii mele si voi ramane singura, cu doi copii mici. Va fi cumplit de greu si parca imi vine sa zic: imi… Citește mai mult
:)))) si iar :))))
😀 Orice incercare de a te inregimenta e apriori sortita esecului 😀 😀 😀 …mai stiu eu unul ;)…avem viata grea …nu-i usor sa fi oaia, pardon lebada neagra…dar e misto, “Pour les connaisseurs” 😉
1- de ce nu-ti orientezi odraslele catre domeniul privat ?
2- acolo poti face ce doresti cu gura -am inteles din ce spui ca o ai cam sloboda si nesatula!
3- nu ti-ai mai pierde timpul tau pretios-ca oricum nu te ocupi cu nimic!-cu ‘ale scolii de stat ”
4- ai deveni cea mai implinita creatura de pe pamant, ga-ran-tat(dar nu de…) !
Vezi cate solutii ?Si doar ai „crapat” gurita ta pretioasa…
Cenzurarea acestui comment ar induce si ideea de …lasitate ?!
eu nu cenzurez nimic, fiecare îşi asumă că ceea ce scrie spune mai mult despre el decît despre cel pe care îl insultă. 🙂 nu am să îţi răspund pe acelaşi ton, poţi să mă jigneşti oricît, tot numai gînduri bune vei primi de la mine. să ai o zi frumoasă.
PS- de acolo din Germania de unde scrii, s-o fi văzînd altfel sistemul de stat, totuşi. altfel, primesc lectii despre lasitate si curaj de la oameni care isi asuma identitatea, nu scriu anonim. 🙂
mentalitate comunista si mai era treaba cu sa completam unde lucreaza parintii ca sa stie si doamna pe ce finante se poate baza in caz de fondul clasei, siuatii de corigente, 1, 8 martie etc.
dar cea mica nu era totusi mai mare? acum citesc ca i-a fost schimbata invatatoarea, deci nu e mai mare de 10 anisori? hm.
păi atunci era în generală când am scris textul ăsta. acum e la gimnaziu. are 13 ani.
esti minunata! ai un stil aparte. mi-ai aplificat starea de bine …care de altfel nu ma ocoleste niciodata. am ras cu lacrimi…sa te loveasca succesul mai mult de cat poti duce ca ai un real talent si asa sa ne bucuri si sa ne incanti in toata nemurirea ta. 🙂
haha, pseudonemurirea, că mi-am consumat hăhăăă din ea! mulţumesc mult!
esti savuroasa 😀
si pe mine ma irita tot felul de etichete din astea idioate lipite de idioti
si cand te gandesti ca astea vin de la cei care, chipurile, ar trebui sa te educe…
la asa profesori, ce pretentii sa mai avem de la copii?
da’ oricum, in pofida profesorilor de genul, cei din generatia tanara in majoritatea sa par a fi mai deschisi la minte, mai frumosi, mai liberi in cap…si bravo lor!