ce nu face un terapeut bun

4

Săptămînal primesc cîte un mesaj de la oameni foarte bulversați de ceea ce simt față de psihologul la care au început să meargă. Sînt întrebată dacă e în regulă că se simt judecați, nerespectați, că li se dau sfaturi pe tonuri condescendente, li se spune superior că greșesc, ba chiar sînt bullied – asta a ajuns la mine după ce la un workshop, culmea, pe tema sexualității, o psihologă a spus că a apărut una Petronela Rotar care scrie cărți și expune o scenă oribilă de sex în ultima carte, iar tipa care mi-a scris a întrebat-o dacă a citit cartea, ceea ce doamna psiholog a recunoscut că nu făcuse, iar după o discuție în contradictoriu pornită de la cartea mea și scena necitită, dar adusă în discuție, psihologa a luat-o în rîs și a încercat să o umilească de față cu restul oamenilor prezenți la workshop pe toată durata acelui workshop.
E lumea plină de psihologi care nu au făcut o oră de terapie personală sau au făcut superficial, iar asta se vede în cabinetele lor. Oamenii se duc la ei – unii sînt fix ca pomul lăudat – și îi învestesc cu încredere, nu știu la ce trebuie să se aștepte și chiar dacă simt că nu sînt tratați cum ar trebui, rămîn fiindcă se gîndesc că psihogul e specialistul și cu siguranță știe mai bine. De regulă, dacă simțim că terapeutul nu ne tratează cum trebuie, așa este și e bine să ne ascultăm acel instinct.
Cîteva obiceiuri, atitudini, lucruri care ar trebui să ne ridice semne de întrebare despre faptul că în fața noastră nu stă un terapeut bun, culese de la oameni care îmi scriu:
– Ne vorbește de sus, pufnește și își dă ochii peste cap cînd spunem ceva, oricare ar fi acest lucru pe care îl spunem. Un psihoterapeut bun ne ascultă cu bunăvoință, ne dă impresia că tot ce spunem e important, practică ascultarea activă.
– Ne întrerupe și preia ce spunem, ca și cum știe deja tot ce am avea să îi spunem, grăbit să ne dea soluții. Un terapeut bun, din nou, ascultă, ascultă, ascultă și niciodată nu își întrerupe clientul.
– Ne judecă și explică unde greșim, ne explică adevăruri cu un aer superior, atoatecunoscător. Un terapeut bun nu ne corectează și nu ne spune ce și unde greșim, ci ne ajută să ne dăm seama singuri, cu întrebări potrivite, care să nu ne rănească, ghidîndu-ne cu blîndețe către conștientizare. De altfel, o astfel de abordare nu ajută pe nimeni, sîntem capabili să suportăm adevărul doar atunci cînd ajungem singuri la el, orice altceva doar ne rănește mai tare. O regulă de aur în psihoterapie este să nu dărîmi unui om un mecanism de autoapărare dacă nu ai altceva să îi dai să pună în loc.
– Ne dă sfaturi din poziția celui care le știe pe toate. Un terapeut bun se poziționează egal, cu căldură și respect pentru omul care sîntem, are încredere că în noi sînt toate resursele pentru vindecare și ne ajută cu răbdare să le găsim și accesăm. Și nu prea dă sfaturi, mai degrabă exerciții și teme care să ajute la formarea propriilor conștientizări.
– Folosește ce i-ai spus în alte context, de exemplu într-o ședință în care este chemat un partener, un copil, un părinte și îi atacă pe aceștia cu ceea ce știe de la tine sau folosește poveștile tale pentru a se lăuda pe social-media, la prieteni sau alți clienți, fără să îți fi cerut acordul în prealabil.
– Folosește timpul și banii tăi pentru a povesti despre sine, lăsînd impresia că el e cel care are nevoie de un psiholog. O ședință de terapie trebuie să se concentreze exclusiv pe nevoia clientului. Un terapeut bun folosește autodezvăluirea cu tact, mult bun simț și doar în momentele în care clientul are nevoie, fără a transforma ședința în ceva despre el.
– Lasă de înțeles că vrea să se transforme în prietenul tău, încearcă să te seducă sau se lasă sedus ori îți povestește despre alți clienți care i-au devenit iubiți/iubite, prieteni, în timpul terapiei personale. Relația de terapie unu la unu nu funcționează atunci cînd terapeutul și clientul dezvoltă (sau au deja) o relație personală, un terapeut bun trebuie să poată rămîne neutru pentru a te putea ajuta. Un astfel de terapeut încalcă toate normele etice și deontologice și este el însuși cel care are mare nevoie de terapie.
– Te diagnostichează și etichetează de la primele ședințe, îți previzionează comportamentul și se comportă ca și cum știe totul despre tine după foarte scurt timp, fiindcă e foarte deștept și le-a văzut/știe pe toate.
– Te face să te simți neînțeles, judecat, ridiculizat, criticat. La astfel de semne nu e nevoie să mai stai să vezi dacă va merge sau nu terapia pe banii tăi, fugi și caută pe altcineva, ai avut ghinion și ai dat peste unul dintre mulții neprofesioniști, însă există și o grămadă de profesioniști, trebuie doar să mai cauți.
– Nu respectă timpul tău, deci nici pe tine – răspunde la telefon în timp ce tu ești în mijlocul unei confesiuni sau al unui catharsis, răspunde la mesaje, la interfon șamd. Desigur că pot exista urgențe – și el e om, însă e datoria lui să te anunțe de la început dacă există posibilitatea să fiți întrerupți și să îți ceară permisiunea de a răspunde.
– Îți vorbește în timpul ședințelor despre alți clienți, pe care eventual îi și cunoști sau cu care te întîlnești la ușă sau care sînt persoane publice – cel mai probabil așa face și despre tine cu alții.
– Se poziționează în salvatorul tău, pe o poziție de superioritate – tu ești mic și prost, plin de probleme, iar el Mesia fără de care izbăvirea nu este posibilă.
– Gestionează prost o eventuală criză de-a ta care îl are ca țintă pe el (de cele mai multe ori clienții fac transferuri emoționale pe terapeut și pot ajunge să îi ceară socoteală pentru ce simt, să se certe cu el, să îi reproșeze că îi doare etc.) Un terapeut bun înțelege nevoia clientului și știe că nu este despre el, se poate detașa și te poate conține cu răbdare și compasiune, nu se simte rănit, jignit și se poartă ca un părinte imatur.
– Reacționează prost cînd anunți că ai vrea să renunți la terapie, se poartă de parcă l-ai părăsi, l-ai înșela, l-ai abandona, i-ai lua ceva care i se cuvenea. Un terapeut bun încurajează independența și va permite clientului, chiar dacă știe că nu e în favoarea lui, să întrerupă oricînd terapia, înțelegînd că e un drept al clientului, chiar dacă poate fi și o rezistență.

Știu mulți oameni care, în urma unor astfel de întîlniri cu psihologi lipsiți de profesionalism, nu vor să mai audă de terapie, proiectînd experiența proastă cu un om (sau doi) pe toată breasla. Relația cu psihologul este cel mai important ingredient terapeutic – indiferent de metoda pe care o folosește terapeutul, de diplome și formări, alianța care se formează între el și client este esențială. Dacă nu simțiți că puteți realiza această alianță terapeutică, atunci sînteți în cabinetul nepotrivit, mai trebuie să căutați și nu aveți de ce vă învinovăți, uneori e nevoie de mai multe încercări pentru a găsi omul potrivit în fața căruia să vă deschideți sufletul. Personal, eu recomand doar terapeuți despre care știu sigur că au trecut printr-un proces viguros terapeutic ei înșiși – aceștia nu vor face niciuna dintre greșelile enumerate mai sus, ele fiind de obicei rezultatul unor probleme nerezolvate, contra-transferuri, adică lipsa propriei igiene emoționale.

Abonează-te
Notificare pentru
guest

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

4 Comments
Oldest
Newest Most Voted
Inline Feedbacks
View all comments
Doina
Doina
11 februarie 2020 10:31

Am trecut prin 5 terapeuți înainte sa ajung la ceea ce îmi este ok. La prima la care am fost, pentru ca soțul meu era dependent de etnobotanice, m-a sfătuit sa îl încurajez sa facă analize, și apoi sa ii modific pe calculator rezultatul analizelor, sau sa vorbesc cu medicul de familie sa-o spună ca e foarte grav bolnav. Chestia asta mi-a ridicat primul semn de întrebare. Am renunțat de tot când am simțit ca ma trage de limba referitor la șeful meu de atunci, și cum se poarta cu angajatele, dacă are vreo relație, sau ceva de genul. Asta… Citește mai mult

Tamara Iancu
Tamara Iancu
11 februarie 2020 19:14

În orice meserie sunt profesioniști și „lucrători ” e o problemă care va dăinui pentru că nu există o metodă corectă de a alege „grâul de neghină”. Sunt psiholog și întâlnesc astfel de colegi. Când un beneficiar este lezat putem să îl indrumăm către Colegiul Psihologilor să depună contestație. E o cale de a tempera pornirile de „zei” . Există și varianta de a trimite recenzii pe conturile acelor „specialiști „

Didina Nonu
Didina Nonu
28 mai 2020 00:07

Ești minunata, Petronela Rotar! De fapt, ești ,, minunat” de curajoasa ! Ești frumoasă și mereu inspirata!🤗😍👍