arheologia iubirii

0

 

Se iubeau oamenii preistoricii, iar dacă da, cum? Dar anticii? Ce blesteme și ce descîntece foloseau egiptenii cînd voiau să-l constrîngă erotic pe cel/cea iubită? Care erau obiceiurile amoroase ale eroilor antici sau ale zeităților? 45.000 de ani de povești de iubire, de la omul preistoric pînă la cel modern al zilelor noastre, tratate din perspectivă arheologică, examinînd cadavre, vase, pereți, înscrisuri, totul cu mult talent și umor – asta reușește Cătălin Pavel în Arheologia iubirii.

De la celebrele schelete îmbrățișate pînă la Freud, autorul recuperează istoria vieții private, amoroase (și uneori chiar pornografice a omenirii), în moduri surprinzătoare pe alocuri. Știință, ficțiune, umor, erudiție – toate se împletesc pentru a creiona un tablou cît se poate de generos al felului în care sapiens s-a raportat la iubire și sex de-a lungul zecilor de mii de ani. E important să ne înțelegem istoria privată și în felul acesta, e important să înțelegem de unde venim și cum am ajuns aici, fiindcă sapiens, spun tot mai des psihologii, este o făptură care trăiește pentru a iubi și a fi iubit. Iar pentru a ilustra teza asta voi folosi drept exemplu cazul cel puțin înduioșător al lui Théon, care, amorezat peste poate de numita Euphemia invocă și amenință toți zeii posibili, din toate culturile cunoscute lui, pentru a o face să consimță la amoarea lui. „Ce pare să vrea Théon este… o căsătorie, urmată imediat de o sarcină dusă la bun sfîrșit, cu aleasa inimii sale – pe care, cum reiese limpede din text, a forțat-o prin magie să i se dea lui de bună voie în mod sălbatic”, e doar unul dintre comentariile autorului care m-au făcut să rîd cu lacrimi. Din păcate, nu aflăm cum evoluează în defavor romanțul lor.

Iată și un savuros detaliu cultural din Pompei (se vede treaba că dacă ai bafta să fii îngropat de erupția unui vulcan, cu textele tale de perete de budă cu tot, primești o a doua șansă, spune Cătălin Pavel despre inscripțiile găsite acolo), în caz că aveați senzația că scrisul de porcărele și vulgaritatea prin locuri publice ar fi ceva propriu omului nou:

”Uneori s-ar zice că vulgaritatea pompeienilor devine o formă de delir pe jumătate obsesiv-compulsiv, pe jumătate ludic. O inscripție care nedumerește nițel este următoarea: ”Cel ce scrie asta e îndrăgostit; cel ce citește asta e futut în cur; cine ascultă e excitat; trecătorul să o ia pe la spate” (”amat qui scribit, pedicatul qui legit, qui opscultat prurit, pathicus est qui praeterit”). Sub graffito, altcineva care s-a regăsit, vrând-nevrând, într-una din categorii a adăugat o coda: ”iar cine a scris o suge” (”et qui scripsit fellat”), desăvârșind astfel distribuția democratică a invectivei.”  De altfel, capitolul al optulea, „Hic bene futuit. Graffiti erotice la Pompei” abundă în astfel de savuroase detalii culturale.

Aflăm din cartea asta, uneori printre hohote nestăpînite de rîs, că neanderthalianul a făcut amor, poate chiar din cel romantic, cu sapiens, că nu doar gospodina modernă e cicălitoare și răzbunătoare, ci că așa erau și femeile din Egipt, că eroii și zeii greci aveau comportamente erotice dintre cele mai reprobabile sau că cel mai celebru cuplu al lumii, Adam și Eva „ar trebui declarați sfinții patroni ai stângăciei sexuale, proprie adolescenților (eh! parcă numai lor…)”, ce a văzut prima femeie arheolog, Gertrude Bell, în vizita ei la București la finalul secolului XIX, dar și o mulțime de alte lucruri fascinante despre vestigii aheologice celebre sau mai puțin celebre, din perspectivă amoroasă, desigur.

E o carte care mi-a plăcut foarte mult, o carte foarte plăcut surprinzător de nemisogină (nu îmi amintesc cînd am citit ceva scris de un bărbat cu atît de multă considerație pentru femei și desconsiderație pentru misoginism, chapeau bas, Cătălin Pavel!), la sfîrșitul căreia nu ești doar mai bine-dispus, ci și oleacă mai deștept. Și eu iubesc cărțile care îmi dau senzația asta, că m-au ajutat să fiu măcar oleacă mai neproastă.

Eu am citit-o de ceva vreme, însă cum se epuizase din librării, am păstrat recenzia pentru a nu vă povesti despre și a vă îndemna să citiți o carte care nu mai există, mi s-ar fi părut un act prea crud. Dar iată că un nou tiraj a apărut și e de găsit din nou aici, cu reducere. 

 

 

 

Lasă un mesaj

avatar

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

  Abonează-te  
Notificare pentru