de prin cărțile mele

Nu ai fi zis. Ce meserie mai e și asta. Apari la televizor. Așa. Te duci cu o oră înainte de jurnal, nu? Te machiază cineva, te piaptănă altcineva, citești un prompter și mergi acasă, nu? Nu. Te machiezi singură, într-o bucătărie micuță. Uneori, de cinci ori pe zi....

e aer de primăvară și totuși nu e. se făcuse cald înăbușitor în cameră, se moleșiseră lalelele pe perete. și sînul drept se moleșise, copt și leneș.ai deschis ușa înspre un afară umed. presimțeam în stropii mici, pe sticla terasei, anotimpul-cocon care va crește în mine.și o să port...

(acest text face parte din volumul alive)Zilele mele sunt toate tahicardice. Au pulsul mărit, 180 de bătăi pe minut. Mai demult, aveau și activitate cerebrală continuă. Așa mi-a zis medicul, studiind electroencefalograma cu un aer preocupat, nu mai produci unde alfa, ești în beta continuu, creierul tău nu se...

Cele mai frumoase vacanțe ale mele au fost alea în care am fost singură. Singură. Am împachetat și am plecat. Uneori aproape, alteori departe, pînă dincolo de ocean.În urmă cu 8 ani m-am înamorat de Grecia. Bine, mint. Cu 9, cînd un bărbat de care eram nespus de îndrăgostită...

o să mi te amintesc întotdeauna alergînd cu disperare în jos pe străduța aia strîmtă în timp ce eu rulam perpendicular. o să îmi amintesc întotdeauna plînsul care m-a sufocat atunci, gîndul că relația noastră este o stradă un pic mai mare pe care eu rulez cu mașina, prinsă...

Teleșpan, care a tot dat interviuri în ultimele luni, a avut o idee: să mai ia și el cîte unul. Așa că a întocmit un chestionar și eu am fost prima pe care a înghesuit-o să răspundă. Azi l-a publicat pe pagina de facebook a Cimitirului.Mi-a plăcut, așa că...

Bunică-mea avea ochii verzi. Nu i-am moştenit niciuna dintre nepoate. Acum, la bătrîneţe, i s-au decolorat – sunt un albastru deschiiis, deschiiiiis, aşa ca cerul în zilele toride. O cheamă Victoria, dar toţi îi ziceau Viţa – prescurtare rurală la modă pe vremea aia.Era în perioada interbelică.Bunică-mea era ţărancă.Ghiţă stătea...

Mie nu îmi e frică de moarte. De moartea mea. Am stat cu ea în cîrcă, ne știm intim una pe cealaltă. Cît am stat îngropată sub avalanșă, m-am împăcat cu ea. Mi se făcuse liniște de tot, mă încleștasem strîns de ea. Era caldă și liniștită. Deci așa...