Am fost o mare consumatoare de basme în viața mea. Pe unele le-am citit, altele mi-au fost servite, iar eu le-am înghițit pe nemestecate. Cînd eram mică, eram leșinată după povești. Am citit toată colecția de povești nemuritoare și le-aș reciti pe toate, cu aceeași bucurie. De curînd mi-a picat în mîini o colecție de povești culese prin 1890 de G. Dem. Teodorescu. Nu mai citisem basme de cînd erau bigudiurile mici, iar cartea asta mi-a atras atenția că avea povești vechi, din cele care nu apar în cărțile pentru copii. Le-am citit pe toate minunîndu-mă de limbajul fermecător, dar și cu ochiul adultului căscat de uimire. Ce de-a sexul, băi, băiatule, mi-am zis! Ce amor, ce transgendăreală, ce desfătări, dezmierdări, fericiri și rîsuri în poveștile românești!
De la Eurovision încoace, am văzut-o pe Conchita mai des decît pe mama, de am ajuns să știu pe de rost toate glumele cu femeia cu barbă și femeia-bărbat, de cît a stat lumea și s-a minunat de o așa arătare. De ce ne-om fi minunînd, oare? Cînd la 1890, după moașa Maria Boiu, cum se arată în carte, Dem. Teodorescu scria povestea Ion Făt-Frumos. Care era o fată. O mîndră fată de crai, care pleacă să se pună în slujba împăratului, dar nu oricum, ci dîndu-se drept băiat. Unde fata travestită în Făt-Frumos, cu mustăcioară și bărbuță, cum altfel, de ar fi fost geloasă Conchita de deghizare, împlinește multe treburi vitejești, ba chiar îi aduce împăratului la curte pe însăși Ileana Cosînzeana, după multe încercări. Fetii ăsteia de crai, pasămite, nu îi plăceau sanguliile, pietrele sau lucrurile femeiești, nu, ei îi plăceau platoșele, săbiile și caii de luptă. Și unde nu mi ți-o schimbă Sfînta Vineri din fată în ficior, de o ia pe Ileana Cosînzeana de nevastă! Poftim travesti și schimbare de sex la 1800! Citiți povestea asta copiilor voștri, explicați-le de ce umbla fata în băiat și de ce s-a măritat cu altă fată și tot așa, de ce a schimbat-o Sfînta în băiat. Și apoi arătați-le-o pe Conchita, ca să ilustrați această frumoasă poveste românească.
O altă poveste pe care n-am înțeles-o sigur în cheia potrivită cînd eram mică este Fata din Dafin. În care autorul popular, cules și rescris de Dem. Teodorescu, ilustrează magistral un triunghi amoros după cum urmează: fiul de împărat, logodit cu o fată de împărat, firește, pleacă la vînătoare și se oprește într-un luminiș, își așază cortul și se duce la vînat. În cea poieniță locuiau însă 3 zîne măiestre, în niște case de sticlă ce se întorceau după soare. Pînă să apară frumosul fiu de împărat, zînele nu ieșiseră din casă, dar cum de l-au văzut au simțit așa, ca o mîncărime în măiastră și au fugit la cortul lui. Ce căutau niște zîne sfioase și binecrescute în cortul ficiorului de împărat, să îmi spuneți domniile voastre. Primele două, mai treacă, meargă, îi răstoarnă doar sarea în mîncare, de o fac potroacă, dar celei mai mici dintre zîne îi fură și un sărut ficiorul buclucaș, așa că nu mai e primită în casa din dafin. Ce credeți că face măiastra? Ei bine, citez: După tînguiri și lacrămi nesfîrșite fu nevoită să se-ntoarcă iarăși la cortul feciorului de împărat. Cîte fericiri și cîte dezmierdări nu gustară! Și cu ce dor se iubeau unul pe altul! (Fata din dafin) Dar. După ce a dat fiul de împărat cu măiastra de toți pereții cortului împărătesc, ce a făcut el? Evident că a plecat înapoi la viitoarea soție, care îl aștepta cu nunta, iar măiastra a rămas plîngîndu-și amarul și virginitatea în pădure. Pînă aici, nu zic, ar fi o morală pentru fetițele care o citesc, nu vă încurcați cu bărbați (aproape) însurați, că veți plînge cu lacrimi amare, vă fericesc oleacă și apoi pleacă la nevastă! Însă povestitorul nu o lasă pe măiastră cu lacrimile înnodate în barbă ci o trimite la nuntă, să o strice, deghizată în călugăraș (ce le mai plăceau travestiurile!) iar cînd o vede, ficiorul pe loc o lasă pe mireasă și se cunună cu cea cu care trăise dezmierdările fierbinți. Așa că morala se cam schimbă, dacă ești tare în măiastră, își părăsește nevasta, adică iubirea învinge sau cam așa ceva.
Totuși, nici amorul conjugal nu e neglijat în basmele românești, Doamne ferește, chiar dacă mai sus am putut vedea cum Făt-frumosul alege amanta în detrimentul nevestei, o altă poveste le spune pe șleau copiilor cam cum ar trebui să se iubească doi soți, numai în rîsuri, glume și desfătări de tot felul să o țină : Pasămite ea fugise la mă-sa să-i spuie că Făt-Frumos trăiește cu nevasta ca doi porumbei, că la întoarcerea lui de la vînătoare, de la treburi, de oriunde, nici nu se mai uită pe unde calcă, că dă năglabie la dînsa, că o duc în rîsuri, în glume și desfătări de tot felul. (Făt-frumos și fata Crivățului)
Vă mai zic una și mă duc, despre Fata împăratului care avea sindromul Stockholm, căci poveștile astea te pregătesc bine pentru viață, nu glumă (și rîsuri). Doar că trebuie citite după 20 de ani, ca să înțelegi ce a vrut să transmită autorul. Cică în vremea în care se potcovea puricele cu nouăzeci și nouă de oca și tot îi sta călcîiul gol, era o fată de împărat pe care o furase ditai zmeoiul și o ținea captivă în castelul lui. Și după ani buni în care zeci de feciori și-au frînt gîtul încercînd să o salveze, ajunge un amărît de viteaz cu mîna cu totul și cu totul de aur, dar ea nu s-ar fi dat dusă de la zmeu, că mult îi plăcea seara cînd venea acasă și se dădea de trei ori peste cap și se făcea om. Și după ce o salvează cu de-a sila, viteazul dă să o ia și de nevastă, chit că fusese dezabuzată de zmeu, dar fata nu voia nici în ruptul capului pînă nu îi dovedea că e la fel de viteaz ca zmeul. Păi nu mai bine o lăsa la zmeu și-și lua o fată mare care să nu se gîndească la altul cu buzduganul mai mare și mai tare în noaptea nunții?
Proști feții-frumoși, făcuți grămadă, și rele de muscă măiestrele din poveștile românești. Gata, mă duc, dar nu mai încalec pe nicio șa, că vine una ca mine de citește și interpretează…
Esti dusa! 🙂 Si Creanga a ironizat basmele populare, numa’ ca el avea parul mai lung. Si facea politica! Foarte bine pica textul asta pentru o zi de luni.
Sper ca ai vrut sa scrii „părul”…:)))
Sintem o natie de iubareti…
Si de luptatori cu paloshul. Cel cu paloshul mai lung invinge. Si traieste fericit pina la adinci batrineti. Cum crezi ca i-a dovedit fetei ca e mai viteaz ca zmeul? Cu paloshu.
Cum se stie ,,viata bate filmul,, . Basmele sunt scrise si au fost transmise oral de oameni care s-au inspirat proabil tot din intimplari traite, de unii si de altii.. si la sat se intimpla da toate si se afla cam tot.
da ce mai zici de printul necrofil care o pupa-n gura pe Alba ca Zapada moarta?
Aia ori duc lipsa de femei, ori umblase ala prea mult prin padure.
Desi nu scrie nicaieri in poveste citi pitici avea printul.
genial – primele 3 commenturi vin de la masculi 🙂
apoi o pauza, iar mascul
… iar ca sa nu par mai intelept , hop si eu :))
(abia recent am invatat ce inseamna ” rea de musca” . toata viata am crezut altceva – naivul de mine. iar cel mai dragut : am aflat de la propria partenera 😀 )
…daca mai scriam o singura data „iar” frizam lobotomizarea. asa par doar tampitel simpatic.
Sa stii ca eu am vrut sa scriu
„Uite bah, unu, si printz, si deloc pretentios. Ar trebui trimisi toti sa se rataceasca prin padure. Da mi s-a parut ca suna putin ofensator…pentru ambele tabere 🙂
🙂
bag de sama ca fat-frumos asta apare in mai toate basmele, ba cu ileana, ba cu fata imparatului, ba cu zana din padure. amu’, nu stiu ce sa zic: „bravo, bai, fat-frumos ca te tine! ce alimentatie ai?” sau asta este prima incercare de a le explica fetitelor ca „barbatii e porci”?
Mai apare si Harap Alb pe ici pe colo;mereu ma intrebam si incercam sa contabilizez in copilarie totusi cine e cu Fat Frumos din Lacrima,cine cu Harap Alb sau Praslea cel Voinic; peste ani mi-am dat seama ca oricum nu conteaza,ca deh…oricum toata lumea, e la un punct cu toata lumea… 🙂
Cred ca ma apuc de citit iar basme romanesti…….in interpretarea asta o bat pe Sandra Brovn :))))
:)) place
Pana pe la 1945 sexualitatea era considerata ceva normal. Apoi, cand a fost nevoie de o natiune fricoasa, primul lucru asupra caruia s-a actionat a fost sexualitatea. Iar gura lumii te punea la punct, te alegeai cu etichete daca o pomeneai. E momentul sa dam cartile pe fatza, si sa recitim din intelepciunea populara.
Lasa, draga Petronela, ca tot lume a fost lumea de cand este! Daca avem impresia ca generatiile anterioare au fost chei de biserica ne cam inselam!
De foarte multa vreme nu am mai ras cu atata pofta :))))
Domne,ce sa mai vorbim!?..adevarat feudalism obscen cu maiestre si pinguini!….şprintar popor domne!
”dar cum de l-au văzut au simţit aşa, ca o mîncărime în măiastră şi au fugit la cortul lui. Ce căutau nişte zîne sfioase şi binecrescute în cortul ficiorului de împărat, să îmi spuneţi domniile voastre. ” Doamneeeee…. ce zapacita esti :)) ( in sensul bun, desigur :* )
Daca e cum se spune, cum ca in fiecare poveste se ascunde un sambure din realitate, ma intreb ce mister nedezvaluit avem in „Tinerete fara batranete si viata fara de moarte”. Trebuie sa o recitesc neaparat :)))
Sa mor, io! Petronela, tu sigur esti asa cum scrii! Ma duc direct la biblioteca la aia mici sa iau ceva povesti…Ia sa vad, daca vad ce vezi tu…
Ahhh de aceea femeia cu minte nu-si arata maestria de la inceput…Maestria cu experienta se dobandeste…si asta ar insemna ca a frant multe paloshe? Conteaza cate paloshe a frant? Sau cate mai frange de cand e cu tine? Sau nu conteaza nici trecutul nici viitorul…ci doar momentul prezent? hmmmm…
:))))
femeia cu minte aşa face?
Eu imi amintesc de o poveste citită în copilărie care era forate LGBT, așa…din păcate nu-mi amintesc volumul, sau cine a cules-o. Oricum, era clasica situație în care bătrânul rege nu avea băieți, doar fete, așa că, atunci cînd împăratul al cărui vasal regele era cere un băiat la curtea lui, una dintre fiicele lui se deghizează în bărbat și merge ea. Acolo, evident, fiica împăratului se amorezează taman de flăcăiașul cel gingaș, și după o intrigă lungă și complexă pe care nu mi-o mai amintesc foarte precis (era și un rival, și niște probe de voinicie), fata deghizată se… Citește mai mult
Păi da, fix așa e.
:))