ziua mia

43

Numele meu de botez e Elena. Exact ca al celei mai frumoase muritoare, fiica lui Zeus. Tot atunci e și ziua mia. De naștere. Sunt doi în unu’ ca șamponu’ iar asta mi-a ridicat rezistența la frustrare. De cîte ori plec cu brațele pline de flori de la muncă, cineva se găsește să mă întrebe: a, și pe tine te cheamă Elena?! Și nu pot spune nu. Fiindcă mă cheamă. Doar că exact în ziua aia eu mai îmbătrînesc puțin. Sau poate doar mă înțelepțesc, doar am stabilit că sunt lejer nemuritoare, nu ca tiza mea din Sparta. Și e lumea plină de Elene. Toate primesc flori. Și nimeni nu se miră că ale mele sunt mai multe, mai frumoase (când am împlinit 27 de ani am primit 3 găleți de trandafiri, la propriu) doar eu sunt… mhm, specială. I-aș lua de gulere pe toți. Băi ăștia, azi e ziua mia, băi. Ziua mia, iar eu de ziua mia sunt prințesă. Zeiță sunt. Păi și ce facem aici, ne batem joc?! Gata, am închis frumos la Elenărie și am deschis la ziua mia, vă rog io să vă concentrați un pic. Hai că nu e greu! Se poate, trebuie doar să trageți un pic de voi.

Într-un an mi se pusese pata ha neagră. Împlineam douăjdeani. Vremuri imemoriale, cam prin cretacic, așa. Și am zis, gata, să nu aud pe careva că îmi zice la mulți ani. O ardeam eu depresivă, aaah, îmbătrînesc, viața oricum nu are rooost… și au zis toți, a, da? Bine. Și nu mi-a zis nimeni la mulți ani. Nici ai mei, nici colegii. Nimeni. Și stăteam eu așa. Și mă trezisem și aveam senzația aia de douăjdeani, azi e ziua mea, sunt specială, toată lumea trebuie să mă trateze ca pe o prințesă și nimeni nu mă băga în seamă. Și am zis, nuu, că se prefac. De fapt, îmi pregătesc o surpriză, fiindcă azi e ziua mia, a mia, a mia și măcar azi am voie să fiu prințesă. Dar m-au ascultat și eu am plîns că m-au ascultat. Ah, voi nu știți că uneori prințesele de douăjdeani spun nu care înseamnă de fapt da?!

Ziua mia obișnuia să fie o zi tristă. Așa, cam ca Crăciunurile. Prinsă în ițele vreunei relații imposibile, sfîrșeam singură cu un braț de flori trimise prin curier, drept iertare că nu a putut. Singură în pat, cu lacrimi dîre, înnodîndu-se în barbă, cam ca în filmele și cărțile proaste, așa.

În alt an, pe vremea cînd lucram la Pro, abia mă angajasem, șeful m-a trimis de ziua mea să socializez cu polițiștii și procurorii. A urlat la mine și mi-a zis că așa se fac sursele și să nu mă întorc fără 10 numere de telefon personale și promisiunea că mă vor suna de cîte ori va crăpa careva suspect. Am plecat plîngînd pe străzi. Nu știam cum să mă duc să fac una ca asta. Și mi se părea incredibil de nedrept să îmi facă una ca asta de ziua mia. Fiindcă oricît m-am străduit în toții anii ăștia să tratez ziua asta ca pe una oarecare, fiindcă e doar o zi ca oricare alta, tot m-am trezit cu așteptările umflate în dimineața cu pricina și simțindu-mă ah, specială. Așa că m-am învîrtit două ore pe străzi, tîrîndu-mi lacrimile și picioarele. 6 luni mai tîrziu ajungeam, cu sau fără voia mea, să aflu înaintea mortului de moartea lui.

În urmă cu 5 ani, bărbatul nesăbuit îmi promisese că va fi cu mine. Părea că înțelesese ce tragedie este ziua mia. Nu a fost. Nu a sunat, nu a venit. Mi-a fost rău de ziua mia, anul ăla. Am plecat acasă și m-au sunat colegele, că a venit un buchet de flori prin curier, sooooperb. M-am grăbit, sigură că e de la el, să îi dau un mesaj. Mulțumesc, am zis, bărbat nesăbuit, nu ai uitat. Cînd am ajuns înapoi la muncă, am văzut că florile aveau semnătură. Nu a lui.

Singura mea zi de naștere cu adevărat frumoasă a fost cînd împlineam 28 de ani. Am stat tot weekendul ăla la Sighișoara cu un om despre care nu am scris niciodată. Ne-am plimbat pe străzile vechi, am vorbit. Am rămas o vreme tăcuți în biserica din deal. Nu a trebuit să fac nimic din ce nu mi-aș fi dorit să fac. Am răspuns la două telefoane date cu drag și atît. A fost cea mai frumoasă zi a mia din viața mia.

Anul trecut am vrut să fug de acasă de ziua mia. Să fug de acasă mi se pare singurul fel posibil de a-mi petrece ziua asta. Am fugit pe o insulă din sudul Greciei într-o lună de miere/fiere întîrziată care s-a dovedit numai bună să prevestească divorțul. De ziua mia nu am vorbit unul cu altul decît seara tîrziu. Nu mi-a vorbit, dar mi-a cules flori de pe insulă, leandri roșii, alb și roz și mi le-a așezat, fără vorbă, în balconul care dădea înspre livada de măslini și înspre păunii cumplit strigători. Spre seară mi-am pus rochia de mătase, mi-am șters lacrimile și am ieșit să tăcem în oraș. A fost o zi amară, ziua mia. Ca mirosul de leandri.

Anul ăsta nu am unde și cum fugi. Nu mai obișnuiesc să fug de mine, dar aș fugi de lume. Mi-ar plăcea să mă întîlnesc cu mine de ziua mia, numai eu cu mine, dar oricît m-am socotit, nu îmi iese, așa că mi-am dat randevu două-trei zile după. Nu o fi foc, nu mă supăr io pe mine pentru o așa mică întîrziere.

Măcar dacă aș suporta oleacă mai bine conveniențele, m-aș simți confortabil cu ideea că se apropie. Nu vreau să fac nimic din ce nu vreau să fac. Nu vreau să întind mese la job, unde sunt privită chiorîș cel mai adesea, unor oameni care se vor simți obligați să mă felicite fiindcă așa se obișnuiește, nu fiindcă așa simt. Nu vreau și nu voi face nimic din ce trebuie fiindcă, vorba mamei, așa e frumos. E ziua mia și de ziua mia contează doar ce vreau și simt eu. La fel ca și în restul zilelor mele, din care nu îmi voi mai irosi nici măcar o oră cu ipocrizii și trebuie-uri în care nu cred și pe care nu dau doi bani și jumate. E ca atunci cînd te măriți și zici că aia ar trebui să fie una din zilele cele mai frumoase din viața ta și sfîrșești prin a face orice numai să fii fericită nu mai apuci. Iar eu nici măcar nu am făcut nuntă, vreodată. Și tot nasol a fost în final.

Așa că o să fiu eu, din nou, și de ziua mia, chiar dacă asta nu o să placă tuturor. Știi că nu mi-am sărbătorit niciodată ziua în felul în care și-o sărbătoresc oamenii? Cu mese întinse, petreceri, prieteni, cadouri, cabane? Niciodată. Uneori au venit ai mei în vizită, cu o floare, un tort, un cadou, o mărgea. M-am întrebat dacă mi-ar fi plăcut să am lîngă mine oameni care să îmi organizeze și mie, ca în filme, petreceri surpriză. Nu am reușit să îmi răspund la întrebarea asta. Adică, să fiu prințesă de ziua mia nu a însemnat, niciodată, asta. Azi știu ce mi-am dorit de cînd mă știu de ziua mia. Să fiu iubită. Dar iubită pe bune și lăsată să fiu eu. Așa ursuză și fără chef de musafiri, dar cu chef de mers în cîmpul înflorit, să stau să miros margaretele și iarba crudă și să privesc cerul de mai cu norii lui oiță. Cu chichițele și contradicțiile mele. Așa scindată între nevoia de a fi băgată în seamă și nevoia de a fi lăsată în pace, ambele în același timp.

43
Lasă un mesaj

avatar
23 Discuții
20 Răspunsuri la discuții
0 Urmăritori
 
Comentariul cu cele mai multe reacții
Cele mai fierbinți discuții

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

  Abonează-te  
cele mai noi cele mai vechi cu cele mai multe voturi
Notificare pentru
mihai brad
Utilizator
mihai brad

sa fii iubita, om

TheTrooper
Utilizator
TheTrooper

Bai, totusi… prajiturile de la mama. Nu fii! Nu le refuza!
Uite, la schimb, eu promit ca nu iti zic „la multi ani”! Ce zici?

TheTrooper
Utilizator
TheTrooper

Tac, da? Imi musc buzele, da’ tac! 🙂

mihai brad
Utilizator
mihai brad

…si acum , ceva al meu :

🙂

(cred ca te-am intalnit/vazut ieri prin oras. am intepenit , intre dorinta de a iti ceva si frumusetea acelei fete care te-a lasat in lumea ta cand te-a vazut, langa mare, respectand/iubind fara a fi intruziva. am ales cu ea 🙂 – mi-a fost tare draga atunci)

ILUZIA
Utilizator

‘nafara ca-ti spusei ca si eu sunt Nutica, vreau sa-ti mai spun ca de cand ma uit la pozele tale au inceput sa-mi placa rochiile lungi. Ai cele mai frumoase rochii lungi sau doar le porti bine nu stiu dar un lucru e clar: eu nu am purtat una decat la nunta, ca ziceam ca nu-mi sta bini, ca sunt micuta si in plus e pacat ca am picioare misto, da’ de cand ma tot uit la tine incep sa cred ca am pierdut ceva!

Daniel Ionescu
Utilizator

Pai daca te cheama si Elena si numele Petronela nu-ti place, de ce nu-ti zici/nu ti-ai zis pana acum Elena?

Daniel Ionescu
Utilizator

te inteleg. dar am o poveste cu un prieten pe care il cheama numele mici St… si Mi… . Pana la liceu toata lumea ii zicea St… . Intr-o zi s-a hotarat ca el nu mai vrea sa se indentifice cu St… ci cu Mi… . Eu l-am cunoscut dupa facultate si habar n-aveam ca-l mai cheama si St… . Deci se poate. 🙂
Dar cel mai bine e daca ai acceptat, ba chiar ai reusit sa-ti si placa (alchimisto) 😀 . Iar acu’, c-ai ajuns si artista celebra, nu prea mai ai loc de-ntors 😉 .

Radu
Utilizator
Radu

Daca o tii tot asa incepi sa creezi dependenta…si io n-am d-astea. Un soi de dependenta periculoasa, ca nu stiu de unde s-o iau. Si sa stii ca daca exagerezi, ma vad nevoit sa gasesc vreo religie care interzice cititul, niste extremisti care stau cu capul in nisip, sau umbla legati la ochi 🙂

Leea Alina
Utilizator
Leea Alina

Fata iubita, „in lume”, te asteapta!
Cel putin, un colt de Elvetie, cu siguranta! 🙂 Hai in Locarno. Cheia de la apartament ti-o inmanez personal si nimeni nu te va deranja, nici macar eu! 🙂 Datoria ma cheama.
Te astept cu drag! 🙂
Sunt convinsa ca, oriunde sufletul tau s-a asternut ca plasturele pe rana, doua brate (cel putin) te asteapta larg deschise!
…pentru ca esti in sufletul tuturor celor pe care sufletul tau i-a atins!

Leea Alina
Utilizator
Leea Alina

Eu iti multumesc! Vino…oricand!

vlad voinescu
Utilizator
vlad voinescu

N-am inteles oamenii care se bucura si petrec de ziua lor, poate ca asa-i normal..dar eu sunt trist sau doar melancolic de ziua mea. Si daca s-a intimplat sa o petrec la treaba sau pe munte ori la vinatoare mi-a fost mai bine.Pina la urma adevarul e ca in fiecare zi a ta mai mai retezi o bucata din viata.

Ella
Utilizator
Ella

hmm.. nu prea apare comentariul meu anterior si nu imi dau seama de ce..

Ella
Utilizator
Ella

ce bine ai descris, eu ma simt la fel… oare o fi de la.. zodie?! tu pe 21, eu pe 24 si evident, si pe 21, sunt cu ziua numelui… unicul… dar apropo de fac doar ce vreau, nu si ce trebuie, anul asta sunt decisa sa imi inchid telefonul si pe 21 si pe 24. presimt ca toate urarile alea, poate cateva din suflet, dar restul sigur doar fiindca asa se face, de la oameni care te suna doar cand e ziua ta… m-ar deprima teribil… plus ca eu… well… schimb prefixul si taaaare nu-s pregatita. tu ai fost?

antonia
Utilizator
antonia

E clar: El nu e Barbatul nesabuit! Corect?

Rexy
Utilizator
Rexy

Narcisssssssss;)

mona
Utilizator
mona

De ziua ta iti doresc ce iti doresti! Ma regasesc in vorbele tale. Eu una ma multumesc cu o floare mica,draguta si un zambet din ochi.
Nu am nici o amintire de vreo ziua ” mia” cu mese intinse pt ca nu fac tamtam. Chiar asa simt si eu cateodata, vreau toata atentia sau liniste deplina, doar eu cu mine.

Petronela
Utilizator
Petronela

La multi ani! Sa te bucuri de viata si de copiii tai!
Dupa cum bine vezi si pe mine ma cheama Petronela (chiar daca nu era numele dorit de parintii mei) insa l-am capatat pt ca m-am nascut in zua de Sf Petru si eram sa mor la nastere….si datorita faptului ca am trait am fost „botezata” astfel de catre cadrul medical din maternitate 🙂 Si asa a ramas si pe certifiacatul de nastere…. Si sa stii ca imi poarta noroc…iar Dumnezeu mi-a dat cate un pic din toate… Asa cred ca ti-a dat si tie 🙂
Numai bine!
Petro 😉

Elena
Utilizator
Elena

La multi ani, om frumos!

Roxi
Utilizator
Roxi

A, si eu sunt doi in unul, dar de Sf. Petru. Si la mine se impart urarile (din partea celor care si-aduc aminte), dar nu importa. Sa fim sanatosi cu totii si sa ne bucuram de cat mai multe zile de nastere si de nume! 🙂

Florian N.
Utilizator
Florian N.

La Multi Ani!

Getuța
Utilizator

Apropo de zilele astea de naștere, eu cred că fiecare individ în parte se simte ,,special,, chiar dacă nu sărbătorește regește, nici eu n-am întins mese sau să merg la local undeva, dar undeva în adânc am simțit cum trece viața prin mine, pe lângă…, prin oglinda plină de riduri…, mda ,,c*est la vie,, 😉

Getuța
Utilizator

…, și La mulți ani fată dragă…, uitasem de ce-am intrat aci :))

kiki
Utilizator
kiki

Nu inteleg ce este cu acest …,,.mia.”.. si ,,nu fii „…..

ionela
Utilizator
ionela

Uite cum m-a pus kiki să citesc acest text de două ori în aceeași zi să caut acel „nu fii”. Dacă-l citesc și a treia oară, oare apare în text??? 🙂

ionela
Utilizator
ionela

Eu care sunt obsedată de greșeli de scriere și îmi sar în ochi de zici că le caut înadins, m-a surprins că ar fi găsit cineva o astfel de greșeală la o persoană la care eu n-am găsit niciuna în tot blogul ))) Nu că aș fi căutat, dar nu mi-a scos niciuna ochii, îi am pe amândoi, ai observat și tu 🙂
Și mai ales la o persoană care și ea e, cred eu, la fel de obsedată ca și mine de scrierea corectă 😉

ionela
Utilizator
ionela

Te înțeleg perfect cu ” doi în unu’ ca șamponu’ „. Și eu sunt născută în zi de sărbătoare, de unde mi se trage primul nume, dar spre deosebire de tine, mie îmi place al doilea nume, dar în afară de profa de franceză din liceu și o colegă din facultate, nu mi-a zis nimeni niciodată pe acel nume 🙂 Eu am două prietene foarte apropiate care sunt născute în aceeași zi cu mine și purtăm același nume și ne-am făcut așa un obicei de ne sunăm la 00:00 și ne urăm la mulți ani X 2 🙂 În afară… Citește mai mult

Misu
Utilizator
Misu

Ziua mia = a mia zi ? Adica l-ai depasit pe Matusalem ? 🙂 OK, am citit comentariile, am inteles, dar pune macar un semn ca nu e ce scrie, ca se intelege altceva si e pacat. Ma gandeam sa-ti spun ca nu-ti functioneaza tasta „U”, gandindu-ma ca o fi vorba despre „ziua miau” :))

O admiratoare
Utilizator
O admiratoare

iubita esti…si inca cum… 🙂

eu de niste ani buni o tratez pe a mia ca pe una obisnuita, fara asteptari, si cam tot de atunci a inceput sa nu-mi displaca, iar uneori sa fie chiar faina, cu cate un musafir surpriza si un stat la povesti surprizator de placut. cred ca asteptarile sunt buba. 🙂