E mișto clipul Taxi. E mișto și campania women against violence.
Personal, mi-ar fi plăcut să aud mult mai mult despre violența împotriva copiilor, că acolo sunt rădăcinile. Femeile abuzate de soți sunt cel mai adesea fostele fetițe abuzate de tați. Sau chiar de mame, uneori. Un copil violentat permite abuzul mult mai ușor la maturitate. Fiindcă a crescut cu el. Fiindcă aia e normalitatea lui. Știu, pare inacceptabil. Ai zice că dacă tatăl te-a bătut de te-a uscat când erai mică, nu o să mai permiți asta niciodată, nimănui. Că adultă fiind, o să cauți bărbați care să facă exact inversul. Adevărul e că doar un foarte mic procent de femei care au suferit un abuz în copilărie reușesc asta. Majoritatea zdrobitoare ajung statistici în violența conjugală. E un fel de codependență și asta.
Tatăl te lovește, palma cade grea peste cap, îți zdruncină creierii înăuntru. Tatăl tău, care te-a făcut și care ar trebui să te iubească și să aibă grijă de tine. Mama ta devine complice, atunci când nu pleacă de lângă el. Poate o bate și pe ea. Poate doar pe tine. Tu ești mic și știi că nu e bine, că nu așa ar trebui să fie, dar e singura ta realitate. Crești cu ea. Cu frica, cu durerea. Nu știi cum e să fii iubit, să fii mângâiat. Să ți se spună te iubesc. Îi învinovățești pe toți, dar mai ales te învinovățești pe tine. Ești mic și ajungi să crezi că nu meriți să fii iubit. Că nu meriți să fii tratat cu tandrețe și dragoste. Că e vina ta că tac-tu te bate. Că îți lipsește ceva, că nu ești de ajuns. Că dacă ai fi altfel, ar fi și el altfel cu tine. Cel mai adesea, te și insultă când te bate. Îți spune că nu ești bun de nimic, când găsește pretexte să se năpustească sălbatic asupra ta. Și ajungi să crezi că nu ești bun de nimic, că prea auzi asta des.
Fugi de tatăl tău. Devii om mare. Poate reușești să îl ierți, cine știe? Dar te trezești cumva că tot oameni care îți fac rău iubești. Răul are multe forme. Abuzul, la fel. Abuz e și gelozia excesivă. Controlul. De acolo, la violență fizică mai e un pas.
Sau te trezești că ești taică-tu. Victima care devine călău. E în toate cărțile de psihologie. Și de criminalistică.
Taților, iubiți-vă copilele. Spuneți-le cât sunt de frumoase și deștepte. Că sunt unice. Că merită ce e mai bun. Mamelor, nu vă lăsați soții să vorbească urît cu fetele voastre. Să le lovească. Să le insulte. Și nu vor ajunge niciodată ca femeile din clip. Pentru că vor ști să se respecte și să aleagă doar bărbatul care le va respecta.
Misto rau de tot scrii, femeie!!!
La Anca Florea intr-un share te-am gasit…
Pe curand 😉
astept cu nerabdare sa te citesc…
am plans pana mi-au secat lacrimile cand am vazut prima data clipul, urate amintiri
Eu am crescut cu violenta in familie si am jurat ca nu voi face niciodata asa ceva… la 40 de ani sunt inca manat de acelasi juramant. Nimeni nu trebuie sa accepte violenta.
mergand in sus pe firul cauzalitatii, totul pleaca de la baietei batuti. si despre asta trebuiea sa arunci 2 vorbe
nu stiu nimic despre baieti batuti. doar despre fete…
Ba da,Petronela…ne-ai povestit despre Istvan,bunica-sa si taica-su betiv…:(
lucrurile alea constituiau un normal care nu mira pe nimeni, din păcate, ani mulţi după am înţeles ce se petrecea, de fapt.
Am fost altoita constant toata adolescenta. Mi-am jurat ca nu o sa-mi bat copilul si m-am tinut de cuvant. Mi-am jurat ca nu o sa accept violenta de nici un fel din partea sotului si am avut parte de un barbat deosebit. Dar, suferintele copilariei si-au pus amprenta asupra mea fara sa-mi dau seama. Am iertat dar n-am uitat si cand imi amintesc ma doare. E gresit sa faci educatie cu pumnul . Eu mi-am folosit argumentele si uite ca am un copil minunat , fara frici, spaime si limite impuse. Cu dragoste si rabdare poti contrui lucruri minunate. O… Citește mai mult
aşa este, Ana.
petronela, sunt tată de fată şi rezonez cu toate fibrele trupului şi sufletului meu la spusele tale. ai o dreptate a dracului de perfectă, dacă „perfect” ar accepta grade de comparație colocviale. doar că avem o problemă. una mare: textul tău ajunge la oricine, mai puțin la copii şi femeile victime ale violenței domestice. sau prea puţin! iar aici intrăm în cercul vicios care se va învârti necontenit cît îi lumea, carusel ameţitor în care intâlneşti preponderent oameni din categorii sociale defavorizate, care nu au acces la civilizaţie în general, darămite la internet & stuff. ştiu, este trist. dar nu… Citește mai mult
o să scriu, aprofundat şi aplicat, despre asta.
Dar de abuzul prin incest al unui tata vitreg ce spui ? Si ideile pe care ti le baga in cap cum ca asa isi invata tatii fetitele? Si daca nu faci ca el, e cam nasol…ca el e capul familiei ? Si spaima cu care te impresoara ca „ma-ta daca afla se omoara ?” Si ce sa vezi ca mama, dupa ce a aflat nu numai ca nu s-a omorat, dar nici nu l-a parasit de focul banilor… Iar acum aceeasi mama se intreaba de ce oare m-am indepartat de ea ? WTF, iti trebuie dictionar ? Textul scris… Citește mai mult
ăsta mi se pare cel mai cumplit abuz care poate fi exercitat asupra unui copil. îmi pare foarte rău și înțeleg, chiar dacă nu sută la sută, cît de greu îți e și ți-a fost. nu știu ce să spun, mă blochează atîta barbarie. cred că oamenii ăștia ar trebui castrați, pe viu. sunt singurii față de care nu pot avea milă sau iertare. dar poți fi bine, să știi. mai bine. ține bine de omul tău care te iubește și fii bine!
Doamne cata barbarie exista in lumea asta! Acesta este subiectul preferat de catvea luni incoace. L-am dezbatut cu oameni intre 18 si 50 ani. Absolut nici unul dintre ei n-a scapat de diferite forme de abuz ale parintilor. Evident ca ma feresc de clasificari, niciodata nu voi spune ca eu am suferit mai mult sau mai putin decat alt copil. Desi…, daca ma gandesc bine, la mine n-a fost chiar asa rau. Doar ca educatia mea s-a limitat la „N-ai voie.” din partea mamei, indiferent de subiect si „Tu sa taci ca esti mica si esti proasta.” din partea tatei.… Citește mai mult
Complet de acord cu tot ce ai spus. Noi suntem oricum nişte generaţii de oameni mutilaţi, nici eu nu ştiu pe nimeni să fi crescut ok… Altfel, greşeli în educaţia copiilor am făcut şi noi. Eu am să îmi imput şi mie o mulţime…
Eu as face-o doar in functie de efectul produs. Pentru ca, oricum, am crescut si trait destul cu culpabilizari cretine si mutilante. Si e greu asa, atunci cand Bunutul nu ti-a daruit imaginatie si, deci, visele nu exista sau nu-ti le ingadui ca sa te aperi.
Dar tu esti asa frumoasa… in sine, incat copiii tai trebuie sa fie minumi si mai frumoase.
adevarat. toate formele de abuz au de-a lungul vietii ecouri amare, unele de nesuportat.