o cafenea în zori

17

piața era pustie la ora aia matutină. simțeam pînă la piele prin haine vîntul care îmi hăulise pe terasă, toată noaptea. așa e în zilele vîntoase, auzi șuieratul ca în preerie. cafeneaua era goală. galantarul plin de croissante, prăjituri și foietaje. bruneta de la casă mă privea condescendent cumva în timp ce îmi comandam caffe-latteul. apoi am auzit-o pe Katie cîntînd și am simțit o moleșeală în spatele genunchilor. eram singură în cafeneaua aia din piață, cu cafeaua cu lapte și Katie Melua, era aproape bine, eram aproape fericită de întîmplare și totuși tristă, cumva, nu era nimeni pe străzi, nici porumbeii. oamenii dormitau în casele lor aburinde, era ora la care începea weekendul lor, îi simțeam întinzîndu-se leneș, corpuri calde în paturi albe și tot aerul mirosea a cafea cu lapte și scorțișoară. stăteam în cafeneaua aia, foarte singură și prea aranjată, nimeni nu ieșea și nimeni nu intra. nicăieri. orașul se pixeliza ușor cum îl priveam pieziș și împăienjenit. nu-i nimic, mi-am spus și am mai sorbit o gură de cafea, nu-i nimic, am mai stat singură în cafenele goale, simțindu-mă turist în propriul oraș. era martie, mă tem, tot vînt, tot frig, tot piele și suflet zgribulite, mai tîrziu o să se deschidă la Cărturești și poate o să îi rog să mă primească cu chirie acolo, mereu mi-am dorit să locuiesc într-o librărie, mai ales una cu ceai și caffe-latte cu scorțișoară. între cărți nu mai ești niciodată singură, sunt toți iubiții tăi cu care ți-ai deflorat neuronii, dendrită cu dendrită.

(acest text face parte din volumul O să mă știi de undeva)

0 0 vote
Article Rating
Abonează-te
Notificare pentru
guest

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

17 Comments
Oldest
Newest Most Voted
Inline Feedbacks
View all comments
Lauar Driha
2 decembrie 2013 10:20

Piesa aceea a lui Katie Melua am descoperit-o cand implineam 22 de ani si senzatia ca ma simt ca la 17 ani era perfect asemanatoare cu ceea ce traiam la momentul ala. In anul ala ma indragosteam iremediabil de cel care este astazi fauritor cotidian de zambete, toate ale mele, in fiecare zi, niciodata identice.
De cate ori o ascult imi amintesc ce potrivire nebuna intre versurile ei si amintirile care ma leaga de piesa!
Daca primesc in chirie la Carturesti poate ai nevoie de o colega de camera…
Sa ai o saptamana frumoasa Petronela!
Te imbratisez!

Codrut
3 decembrie 2013 00:00

Bre, nu ziceai ca te-ai lasat de fumat?
Ori te-ai lasat din martie?

curly
curly
3 decembrie 2013 15:41
Reply to  petronela

wow!ce scuza slaba!!
de ce nu recunosti ca esti vicioasa, dear? as simple as that…

jessica
jessica
6 martie 2014 10:44

Incredibil! Multa spontaneitate si gimnastica intelectuala! Spuneai ca esti nascuta sub semnul Gemenilor?

Mario
Mario
9 aprilie 2014 22:15

True story : Cand eram mai mic, in perioada vacantei de vara stateam la bunicii mei, un sat pierdut – cum am mai zis – pe langa Fagaras, in inima Ardealului. Pasionat fiind de carti, inca de mic copil, am cerut voie invatatoarei din sat sa ma lase la biblioteca ca sa imi iau o carte de citit (pe la 10 dimineata). Pe la 4-5 dupa amiaza o aud pe bunica mea cum ma striga de mama focului. Eu am iesit pe geamul de la biblioteca si am intrebat foarte mirat de ce ma cauta. Dupa ce si-a tras sufletul… Citește mai mult

Alin
Alin
16 mai 2014 14:23

Negruto, traversa peste vinisoare semnifica o traire sau un apelativ vocativ?
Acum, intreb, pentru ca mi-ai spus tu de numele nesabuit 🙂

Alin
Alin
16 mai 2014 14:56
Reply to  Petronela

Scuze, sunt si eu geaman deci sucit

Alive sau Aline 🙂

Alin
Alin
16 mai 2014 15:44
Reply to  Petronela

Stiu, te citesc inca de la zeama primordiala da am vrut sa ma dau si eu mare ca te-am vazut la TM si arati la fel de bine precum scrii
Still, ai uitat sa faci atacul de panica…

O admiratoare
O admiratoare
24 februarie 2018 17:38

hehe, misto!
chiar, oare nu exista hoteluri-biblioteci, unde totul e din cuvant, din carte, pana si mini-barul? 😀