(5 august, Corbu)

2

Apusul coboară sub formă de ceață liliachie unde cerul se unește cu linia mării. O mare ca o baltă caldă și calmă. Suprafețe fluide de oțel topit. Oamenii se scaldă, un bebeluș rîde în hohote ori de cîte ori un val mititel îl stropește. O femeie grăsuță cu un colac de înot în jurul taliei înaintează în apa mică ținînd un telefon în mîini cu care filmează tot, de parcă și-ar documenta vacanța. Doi copii care au prins o meduză în găleată au uitat o doză de suc de țărm. Doza se hlizește colorat în nisip. Femeia aia a fost și ea copil cîndva. Tinerii de lîngă mine vor face și ei un copil. Oamenii din apă au fost toți copii și au făcut sau vor face copii. Specia nu e în pericol. Avem grijă de ea.

Din țarcul pescarilor răsare luna.

 

Articolul anteriorrămășițele verii
Articolul următor#vulnerabil
Click-ul pe care îl dați e fierăstrăul cu care faceți sternotomia mea. Îmi deschideți pieptul și umblați pe dinăuntru prin mine. Umblați ușor, rogu-vă, că mă doare. Nu atingeți, nu zgămîiați, nu etichetați. Nu parcați pe aortă, nu scuipați. Nu vă urcați încălțați cu cizmele pline de noroi. Mulțumesc.
Abonează-te
Notificare pentru
guest

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

2 Comments
Oldest
Newest Most Voted
Inline Feedbacks
View all comments
Poteci de dor
5 septembrie 2017 23:22

Cuvintele astea, prea puţine pentru pofta de-a te citi dar cu multă substanţă, mi-au mai alinat dorul de mare. Mulţumesc!