uneori,

0

cînd mașina alunecă pe șosea și soarele ți se așază pe față prin parbriz ca o mîngîiere din vîrful degetelor, atunci poți crede că pleci oriunde. ești instalat confortabil în scaun, peisajul se derulează cu repeziciune, drumul se întinde în față, ți se așază sub pneuri cuminte, să îl calci, nu există destinație, doar călătoria.

atunci îmi place să cred că mă voi opri doar acolo unde drumul sfîrșește în ape. și acolo, pe mal, mă așteaptă liniștea, înfășurată în văluri albe și moi.

Lasă un mesaj

avatar

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

  Abonează-te  
Notificare pentru