Unde faci Revelionul?

35

Nicăieri. Păi, și cum petreci de Anul Nou? Nicicum. Eu sunt hipsteriță, prefer să sărbătoresc solstițiul.

Pentru că de cînd mă știu, pentru mine, noaptea de Revelion e doar o noapte ca oricare alta. Niciodată nu mi-am făcut planuri, nu m-am strofocat să găsesc cabane, să-mi cumpăr toalete, să umplu frigidere, la doar trei-patru zile de la marea îmbuibare de Crăciun, să rezerv mese la restaurante sau ce mai fac oamenii de lume când se apropie Anul Nou. Pe mine nu mă interesează, mi se pare o presiune socială pe care pur și simplu refuz să o resimt. Parcă nu am de-a face cu atîtea altele, unde nu am de ales, să mă bulucesc singură și la asta? Cu ce e deosebită noaptea asta de echinocțiu, de exemplu? Tot o măsură de timp e. Sigur, începe un nou an, dar nu văd în asta neapărat motiv să mă veselesc. Ne bucurăm ca proștii că trece timpul, de parcă nu din timpul nostru trece ci din al vecinului, ăla cu capra. Și sperăm că anul care vine o să fie mai bun, fără să ne prindem că nu unitatea de timp trebuie să fie cea care se schimbă ca să ne fie bine, ci noi.

Când se apropie Revelionul, oamenii simt că trebuie să se distreze. Că toată lumea o face, doar. E zi liberă de la Guvern. Eu mă distrez cînd îmi vine, nu aștept noaptea dintre doi ani ca să o fac. E prea mare înghesuiala la distracție, eu sunt agorafobă și mi-e și teamă că distratul ăsta e limitat, dacă dăm toți buzna și se termină și rămîn nedistrată?

Acasă, la mine în sat, erau niște tradiții de la care oamenii nu se abat nici astăzi, pentru noaptea asta. La 12 noaptea, era musai să fie mîncare pe masă și bani în buzunar, să nu te prinză noul an fără. Înainte de miezul nopții, ieșeam în fața porții cu toții și aruncam cu bani peste poartă, în curte. Curtea se umplea de bănuți metalici care înghețau pînă dimineața. Sau erau acoperiți de zăpadă, dacă ningea. Apoi intram în casă și mîncam ceva și ne culcam. Ăi mari mîncau și se uitau la televizor, apoi se culcau și ei. Dimineața ieșeam în ger să adunăm bănuții, să ne poarte noroc. Scurmam cu mînuțele în zăpadă, eu, sor-mea și vară-mea, să adunăm cît mai mulți bani pe care nici măcar nu îi cheltuiam, căci trebuiau ținuți pentru norocul ăla care nu venea niciodată. În casă, în anul nou, trebuia să calce prima dată bărbat, să fie un an bun. Apoi veneau copiii cu sorcova și lucrurile intrau pe un făgaș.

În foarte mulți dintre ani am lucrat de Revelion. În ăia în care nu, am stat acasă, în pijamale, m-am uitat la artificii și m-am culcat devreme. Într-un singur an am fost plecată din țară, dar nu special pentru asta, ci că atunci am avut concediu. Și anul ăsta voi sta în pijamale. Cu un pahar de vin roșu și o carte, cam ca în orice altă seară liniștită. Copiii o să fie la petreceri, o să ne sunăm la doișpe noaptea să ne spunem că ne iubim și că la mulți ani. O să mă culc devreme. Cînd mă voi trezi va mai fi trecut încă un an din viața mea. Cel mai bun, însă. Și mă voi pune pe așteptat echinocțiul de primăvară.

Articolul anteriorcolindele lui tata-mare
Articolul următornimenii
Click-ul pe care îl dați e fierăstrăul cu care faceți sternotomia mea. Îmi deschideți pieptul și umblați pe dinăuntru prin mine. Umblați ușor, rogu-vă, că mă doare. Nu atingeți, nu zgămîiați, nu etichetați. Nu parcați pe aortă, nu scuipați. Nu vă urcați încălțați cu cizmele pline de noroi. Mulțumesc.
Abonează-te
Notificare pentru
guest

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

35 Comments
Oldest
Newest Most Voted
Inline Feedbacks
View all comments
marian
26 decembrie 2013 10:41

te urmaresc de cand cu casierita ,ai mana buna ,cred ca o carte se impune !,dupa cum am citit ca ti ar fi si dorinta ,se va vinde repede si bine !…

KlauSt
KlauSt
26 decembrie 2013 11:41

Multumesc pentru articolul de azi…De vreo douaji’ de ani ma bantuie chestia asta…Dar erau amestecate gandurile mele…Nu intelegeam de ce trebuie musai sa tropaim ca apucatii pe parchetul eliberat de povara „persianelor” pentru simplul fapt ca a mai trecut un an…Le-ai aranjat si au iesit pe monitorul meu in ordinea corecta…Multumesc inca o data…

marian
26 decembrie 2013 12:08

nu m-am gandit la best-selling ca si obiectiv ci doar ca vor fi foarte multi interesati sa vada textele adunate !a se vedea si Iv cel Naiv cu prima carte publicata pe blog intai si apoi tiparita, pur si simplu s-a topit in cateva zile primul tiraj !la lansarea cartii tipul mi se pare ca nici nu a participat ….sunt convins ca nici el nu se astepta la asta ,dar nici nu s-a opus …) prima mea reactie la casierita si celelate pe care le-am citit a fost ce misto scrie tipa asta ,ar fi bine daca ar fi adunate… Citește mai mult

Noemi
Noemi
26 decembrie 2013 12:19

Exact asa simt si eu! Am lucrat de Revelion de o gramada de ori tocmai pe ideea ca e doar o noapte supraevaluata, cam ca la nunta: cat poti sa mananci si sa bei in 8-10 ore? Si mai ales, de ce? Anii trecuti m-am mai lasat induplecata sa mergem cu trupa de prieteni in locuri deobicei cu atmosfera lejera, dar anul asta am si gasit o modalitate buna de a trece hop-ul: pun muzica pentru niste oameni ce vor sa se distreze. In rest, Revelion e de cel putin 4-5 ori pe an cand ma nimeresc in locuri faine… Citește mai mult

hagar
hagar
26 decembrie 2013 19:26

P0t foarte usor sa ma identific cu tine , cu toate ca motivul nu este acelasi, azi imi dau seama mai mult decat oricand ca ai perfecta dreptate !!! Faptul ca in Israel nu se tine Revelionul si Craciunul m-au facut sa inteleg ca toate sarbatorile astea nu sunt decat niste date… Eu azi am muncit si maine la fel si de revelion la fel …. si nu simt ca sunt frustata…
Multumesc !

Andreea
Andreea
26 decembrie 2013 20:08

Dar totusi, de ce sa nu te simti bine in noaptea asta? De ce sa vezi lucrurile la modul „a mai trecut un an din viata” si nu „sarbatoresc trecutul, imbratisez ce va veni?” Ok, nici pe mine nu ma incanta si nu m-a incantat ideea de restaurante si lautari (doamne fereste), si eu simt presiunea sociala de „a te distra in noaptea aia”… Au fost ani in care am fost la munte, au fost ani in care am fost la vreun chef, au fost ani in care m-am culcat la 11 🙂 Si a fost ok mereu. Eu simt… Citește mai mult

dor
26 decembrie 2013 22:40

Si pe mine tot pijamalele or sa ma vada de revelion, si eu pe ele, voi blogui ceva probabil, si pe la 12 nani… M-a amuzat articolul tau, felicitari 🙂

ILUZIA
ILUZIA
27 decembrie 2013 09:40

ba eu o sa tropai de revelion. Nu stiu inca unde si nici cu cine dar cu siguranta o sa tropai. De ce? ca sunt fericita si bucuroasa. la fel o sa tropai si maine la munte si pe 2 ferbruarie si pe 12 martie etc. Orice motiv sa tropai este bun. Putea sa fie zi ‘ nasterea sfantului Thajil din Tanganica> , daca e rost de balamaul, dansat si sprit sa fie! La multi ani oricum si fie cum o fi sanatoasa si fericita sa esti 🙂 !

dojo
27 decembrie 2013 20:20

Anu’ asta imi voi duce burtoaca spre pat undeva dupa ora 12, ca oricum de alcoolizat nu pot si nici nus’ cu chef de distrat (nu ca as fi fost in alti ani). vom da niste telefoane, vom manca diverse, sa nu zica stomacul ca s-a spanzurat gura, apoi ne vom pupa in bot si vom trece la somn/vizionat diverse pe posturile de televiziune unde nu exista program de Revelion.

alina
alina
27 decembrie 2013 23:23

Eu, una ii inteleg si pe cei care prefera intimitatea caselor in locul unei petreceri la care nu s-ar simti bine, dar si pe cei de partea opusa. Multi ani am petrecut revelionul acasa, la masa, cu ai mei pana sa ajung la adolescenta cand au inceput „deplasarile” pe la petreceri, apoi din ce in ce mai mult imi doream sa plec de acasa sa nu cumva sa ma „prinda” revelionul in casa cu ai mei-nu stiu de ce-probabil simteam ca nu m-am supus „presiunii sociale”:P-acest lucru a avut si o parte buna acum 3 ani cand mi-am cunoscut actualul… Citește mai mult

Rzone
Rzone
11 aprilie 2014 17:17

Io acu am ajuns la postul asta…solstitiul de primavara? 🙂 🙂

doru
doru
30 aprilie 2014 23:49

Imi place despre tine. Ar fi frumos din partea mamei natura sa fiti multe multe femei frumoase in felul asta, in felul tau, pe fata pamantului. O sa fac rost de cartea ta de undeva. Cred ca esti bogata din absolut toate punctele de vedere si ma bucur pentru tine. Primavara asta e frumoasa de felul ei, si e putin mai luminoasa si din cauza textelor tale, asa ca multumesc si gata, ca sa nu te naclaiesti in atatea siroape. .

gabriela
gabriela
11 decembrie 2014 10:14

am crezut ca e ceva in neregula cu mine, de gandesc asa… constat ca nu! imi esti draga de mor… 😉

melania
melania
11 decembrie 2014 10:35

Sincer, articolul tau este un amestec de „nu stiu ce” . Mutam revelionul, nu ne mai distram, ne batem cu timpul, propui un nou stil de a ne petrece seara dintre ani, esti suparata pe ceva, nu mai avem timp sa citim si tre sa citim in acea seara etc etc?????
Sincer, nu am inteles nimic. Lipseste poezia, ori coerenta. Buna oricare dintre ele.

Monica
Monica
11 decembrie 2014 11:52

Tot incerc sa comand pe pagina editurii pachetul promotional :D, si nu ma lasa sa finalizez comanda :(. Imi vine sa planggggggg.

Apare treaba asta, desi am completat toate campurile:

Prenume este un câmp obligatoriu.
Nume este un câmp obligatoriu.
Adresă livrare este un câmp obligatoriu.
Localitate este un câmp obligatoriu.

paparuz
paparuz
11 decembrie 2014 13:03

mie, toata luna decembrie, mi se pare extrem de trista….iar toata agitatia si fanfaronada amplificata pana la dementa de media (publicitatea, in general) despre sarbatorile de iarna, luna cadourilor, Craciun , revelion…etc, imi repugna… un alt motiv de betie pentru unii, un alt motiv de chiolhanuri pentru altii…de parca nu ar fi destule prin calendarul ortodox….Craciunul ar trebui sa insemne altceva…mult mai profund si mult mai spiritual…din pacate, cred, ca acel ALTCEVA a pierit de foarte multa vreme in constiinta generala…. ///////////////////////////////// îmi vine să trăiesc la fiecare aniversare a câte unui veac de singurătate nu poţi scăpa decât cu… Citește mai mult

Mihai
Mihai
12 decembrie 2014 11:02

iata cate lucruri avem in comun !
niciodata n-am putut sa-mi explic de ce sunt un pic trist de revelion.
sa fie chestia cu „trecerea timpului”?
oricum, eu sunt un pic nostalgic , cand eram copii era mult mai fain de revelion.
bunicii, tata ,…mda.

Septimiu
Septimiu
9 decembrie 2015 21:28

Ai perfecta dreptate.
Daca nu simti in suflet sarbatoarea, atunci ea nu exista.
Revelionul este doar o trecere, de la un an calendaristic la altul. Putem gasi motive de petrecere ori de cate ori simtim nevoia si putem s-o facem.

Theos
Theos
10 decembrie 2015 00:30

Pai hai cu 1 ianuarie pe partie!
De ceva ani ma simt atat de bine de una singura pe Lupului cand toata lumea doarme beata sau mahmura pe vreo canapea sau in sectia de Urgente la Judetean… damn it! Iubesc Revelionul, romanul se intrece la beutura si mancare si-si uita limitele.
Iarna cu multa zapada sa avem!

Paul G
10 decembrie 2015 20:28

Nicio zi nu are nimic special sau diferit față de celelalte, putem să nu sărbătorim nimic în nicio zi. 🙂

O admiratoare
O admiratoare
28 februarie 2018 00:58

„de parcă nu din timpul nostru trece ci din al vecinului, ăla cu capra” – ca bine zici :))

Mihai Leontescu
Mihai Leontescu
30 decembrie 2019 15:45

Totally agree. Revelionul ar trebui de fapt să fie zilele noastre de naștere. N-a mai trecut un an din viața noastră, ci pur și simplu a mai trecut un an.

Gen
Gen
31 decembrie 2019 20:13

Te-am descoperit recent, și de atunci te citesc zilnic, și zilnic ești un răspuns la întrebările, temerile, dilemele mele! La multi ani! Ma bucur ca exiști și ca ești!