seri albastre

6

mi-am alergat pegașii pe drumuri înnoptate, mi-am alergat fricile pe câmpuri tremurate, mi-am alergat dorul de tine, le-am fugărit pe toate în frigul care s-a lăsat peste lume și mine. nici nu știi că mie mi-e mereu frig și că cel mai mult îmi înghit lacrimile și vorbele atunci cînd nu mai rămîne nimic de verbalizat.

e seară albastră, hani, uite, asta îmi amintește de cartea aia pe care o furam din biblioteca unchiului Bobi și o citeam înfrigurată, dar eu numai asta făceam, nu-i așa, citeam înfrigurată… iar asta nu m-a ajutat la nimic, ie?

nu a topit serile albastre, nu le-a topit, nu le-a…

iar albastrul nu e culoarea mea preferată. decît atunci cînd vine cu ochii tăi.

Abonează-te
Notificare pentru
guest

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

6 Comments
Oldest
Newest Most Voted
Inline Feedbacks
View all comments
DanielVoicescu
DanielVoicescu
27 mai 2014 13:04

MiculGolf?!?

DanielVoicescu
DanielVoicescu
27 mai 2014 20:29

pfuuu… brusc cele n zile pana la „gata cu examenele, gata cu scoala copiilor, hai la 2Mai!” au devenit nfactorial…

Radu
Radu
1 iunie 2014 22:56

Cind se aduna destule cuvinte neverbalizate urmeaza cite un Big Bang. Si un univers, ca asta pe care-l exploram noi.

O admiratoare
O admiratoare
13 martie 2018 17:08

cata suferinta a trebuit sa inghiti, ca sa ajungi diamantul de acum…. si ti-as lua-o, si parca nu prea. cred ca drama sta esenta ta de femeie.