scrisoare de adio

34

Mi-e teribil de greu să mă despart de tine.

Ai fost cel mai bun dintre toți. Și nu au fost puțini. Cîteva zeci. Dar tu… Tu ai fost peste. Cel mai tare. Cel mai generos. Cel mai plin de surprize. Cel mai smintit. Cel mai fecund. Cel mai viril. Cel mai bun la toate. Da, chiar la toate. Mi-ai împlinit toate dorințele. Ai venit și m-ai dat pe spate. Am zis: wow, se poate una ca asta? Mie? Și să știi că, deși au mai fost mulți alții înaintea ta, tu ai fost primul așa. Știu că toate femeile spun asta, dar eu ți-o zic dead serious.

M-am îndrăgostit ca o servitoare de tine încă de la început. Mi-am zis că tu vei fi al meu și ai fost. Mi-ai umplut diminețile cu emoții și nopțile cu tandrețuri. Ți-am rîs și te-am provocat, ia, poți să-mi dai mai mult? Și mi-ai dat. Nu-i vorbă, ai și cerut. Ți-ai luat tainul; ți l-am dat zîmbind.

Am știut că mă vei face să și doară. M-a durut, dar infinit mai puțin decît am rîs și plîns de fericire cu tine. M-ai obosit, m-ai stors, cu pretențiile tale. M-ai amețit. Mi-ai dat tot, dintr-o dată, tot ce nu am avut niciodată. Firește c-am amețit.

Am știut și că vei pleca. Că îți voi spune bun-rămas cu inima și grea și ușoară. Că îmi va fi teamă că, devreme ce ai fost tu atît de minunat, următorul nu o să poată ajunge pînă la tine. Dar fie, și dacă rămîi singurul de pînă acum, tot voi fi recunoscătoare toată viața că te-am avut. Sunt foarte norocoasă.

Mai avem puțin timp împreună. Timpul ăla pe care nu l-am iubit niciodată. Ultima noastră lună se scurge. Am încredere în tine că, deși ai pecit-o puțin cu boala asta, o să mă faci să suport luna decembrie. Și toate luminițele și toată atmosfera de sărbătoare care mi-au repugnat și m-au durut întotdeauna. Dacă cineva poate, tu ești ăla. Dă-mi mîna și hai să o terminăm frumos, pînă la capăt.

Da, o să fiu tristă cînd vei pleca. Dar o să îl aștept pe următorul cu sufletul larg deschis. Nu te întrista, nu fi gelos… oricum ar fi cei ce vor veni, tu vei rămîne toată viața primul și cel mai bun an din toată viața mea.

Iar asta, te asigur, nu e deloc puțin lucru. Fiindcă vezi tu, sunt destul de purie.

Articolul anteriortoxiinfecția de Moș Nic
Articolul următoracasă
Click-ul pe care îl dați e fierăstrăul cu care faceți sternotomia mea. Îmi deschideți pieptul și umblați pe dinăuntru prin mine. Umblați ușor, rogu-vă, că mă doare. Nu atingeți, nu zgămîiați, nu etichetați. Nu parcați pe aortă, nu scuipați. Nu vă urcați încălțați cu cizmele pline de noroi. Mulțumesc.
Abonează-te
Notificare pentru
guest

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

34 Comments
Oldest
Newest Most Voted
Inline Feedbacks
View all comments
Gina Bradea
9 decembrie 2014 09:34

Frumos 🙂

eleni
eleni
9 decembrie 2014 11:23

cateva erori de gramatica/ scriere (poate neatentie la editare) 🙂

Gabriel Popescu
Gabriel Popescu
11 decembrie 2014 08:28
Reply to  Petronela

poate in viziunea ei e gresit ce e scris , poate o vrut sa ne faca sa recetim, poate e treaba aia care se traduce cam asa: ce sa stie metrosexuala ce-i aia arhaism!?

paparuz
9 decembrie 2014 12:03

(2014 ora zero dintâi) ….3 2 1 0 cineva fericit (sau poate nu) iubit (sau poate nu) numără sonor implacabil şi ireversibil secundele unui sfârşit de-nceput artificii şampanie euforie goală de la etajul 1000 al minţii tale totul pare mic mai jos mult mai jos respirările curg la fel (poate puţin ruginite de ţevile vechi) – un slow motion ireal prin care nu mai ai nici un rol oamenii râd oamenii plâng unii pentru alţii alţii pentru unii nu mai ştii daca Piaf a existat je ne regrette rien (nici nu-ţi mai aminteşti dacă ai avea ce) dansezi tăcută în… Citește mai mult

Ovana
Ovana
9 decembrie 2014 18:14
Reply to  paparuz

Frumos 🙂

ComiCultural
9 decembrie 2014 16:07

Scrisoare de (la un) bun nevenit

Mi-e teribil de greu să nu-ți ies în cale.
Chiar dacă știu că risc să calc pe urmele tuturor bărbaților ignorați de tine.

Și știu dinainte că vei fi melancolică, atunci când eu vivace.
Și știu că eu voi fi romantic atunci când tu locvace.
Și știu că vântul prin păru-ți vorbește, când respirația-mi tace.

Și știu că tu vei ști când eu neștiutor.
Și asta pentru că n-aștepți bărbatul așteptărilor.

Și pentru că sunt încă/deja tim-puriu.
Ca un fel de dragoste mereu refuzată pe viu.

Mihaela
Mihaela
9 decembrie 2014 16:53

Ce-ar mai fi de zis? sublim!Cred că niciodată, un an n-a mai avut parte de o așa declarație! Păcat că are mai multe fețe și nu tuturor ne-o arată pe cea bună! Eu încă-l mai aștept pe cel viril! 🙂

Mihai
Mihai
12 decembrie 2014 11:27
Reply to  Mihaela

:))

andree
andree
9 decembrie 2014 19:17

🙂

Raj
Raj
9 decembrie 2014 21:07

Io suport luna dec. Porcu, Ignatu, ma face so suport.. Vie bine dna Petro ?

gigel
gigel
10 decembrie 2014 07:30

Idealul tău în viața e Mihaela Rădulescu.cu asemenea orizonturi.. nu poți să ai așteptări… adică tot ce scrii tu sunt niște fîsuri… nu rupi gura tîrgului cu nimic… sper că nu ai pretenția asta! fii sinceră cu tine și recunoaște că acesta e nivelul tău… unul mediocru și ca limbaj și mai ales ca idei… unde aproape că nu ai nici una. Nu te uita la aștia de pe aici care spun … cît de frumos scrii…mai sunt 10 miii care scriu mai bine ca tine… despre aceleași subiecte… chiar dacă publici textele astea într-o mie de cărți asta nu… Citește mai mult

ComiCultural
10 decembrie 2014 14:55
Reply to  Petronela

Păi de ce crezi că și-a zis ”Gigel” anonimu’? De la un Gigel, când vine o critică distructivă, e o laudă, in fect. Dacă era cât de cât inteligent, indica și el măcar un pretext de eroare – de ex., exprimarea ”Timpul ăla” – o mică ”pul…ă”fonie nevinovată, dar în contextul unei despărțiri pentru totdeauna de Anul mascul, ți se acceptă o ultimă copulare, măcar de Revelion. Scrii bine în majoritatea covârșitoare a textelor, cu toată tânjala pe care aluneci, uneori, blogoristic. Nu e o critică, o pățesc și cei mai importanți scribi online. Ți-o zice unul din cei mai… Citește mai mult

ComiCultural
11 decembrie 2014 10:44
Reply to  Petronela

am constatat deja diferența 🙂

ComiCultural
11 decembrie 2014 10:45
Reply to  Petronela

diferența dintre blog și carte, I mean…

Agitate
Agitate
10 decembrie 2014 20:07
Reply to  gigel

Viata este atat de simpla: iti place, citesti si revii! Nu-ti place, treci mai departe!

Mihai
Mihai
12 decembrie 2014 11:32
Reply to  gigel

Duamne fereste, …. ia repede un diazepam.

Irina B
Irina B
23 ianuarie 2015 23:38
Reply to  gigel

…@Gigel
Sigur ca mai sunt 10 mii care scriu bine…Slava Domnului. Petronela s-a luat la tranta cu viata asta de zi de zi, cu „fasurile” cum le zici tu si uite ca i-a iesit ceva grozav. E dura, masculina, autentica, fioros de vie atunci cand scrie. Probabil ca te-a enervat cand ai vazut cat de bine manevreaza cuvintele. Si ce emotie stoarce din ele, cu minimum de artificii. Eu m-am invelit cu textele ei atunci cand mi-a fost greu sau rau. Poti zice orice despre cum scrie fata asta, dar ca e mediocra….hai las-o balta!

Raj
Raj
10 decembrie 2014 14:51

Gigel contra…

Mihaela
Mihaela
10 decembrie 2014 17:27

De ce și-or băga unii nasul în CUR…tea altuia (a alteia, în cazul de față), nu știu. Dacă n-ai ceva bun de zis, mai bine taci! iar dacă-ți displace atât de mult scriitura, n-o mai citi. E chiar atât de simplu, frustrată făptură! Iar noi, ”ăștia de pe-aici”, nu doar spunem cât de frumos scrie, ci și cumpărăm ceea ce scrie! Cred că asta te cam validează ca scriitor, nu?

Raj
Raj
10 decembrie 2014 18:18

Io creca lu Gigel nu i se mai scoala. Nici mie, dar io nu ma iau de dna Petro, ci imi bat sistematic pisica…

Robert
Robert
10 decembrie 2014 20:06
Reply to  Raj

Am aflat rostul pisicilor pe lume asta!

alunelu
alunelu
22 decembrie 2014 10:19

Mi-a placut mult. Sper sa ai parte de unul si mai ..

Ioana
Ioana
15 februarie 2015 00:14

maine merg sa caut cartile. Si sa le cumpar. Toate. Asa de mult imi place.

ionela
ionela
20 februarie 2015 18:30

Citesc de doua zile pe blog si nu ma pot opri…in orele cat sunt la munca ma gandesc sa ajung acasa sa continui de unde am ramas 🙂 Ador ce scrii si cum scrii, ma regasesc in unele povestiri, triste sau vesele. Imi pare rau ca nu am stiut de existenta ta si a blog-ului tau pana acum, chiar daca locuim in acelasi oras 😉 Voi merge sa iau si cartile si poate candva o sa vrea cineva de acolo de sus ( stie ea la cine ma refer 🙁 ) sa te pot intalni si sa am „tupeul” sa… Citește mai mult

O admiratoare
O admiratoare
22 martie 2018 09:41

la inceput, simtind ca e o capcana la mijloc, m-am gandit ca e o scrisoare de dragoste fata de un obiect, de un Jack Daniel’s, ceva, apoi, ca totusi e fata de ultimul iubit…si abia spre final, ma prinsesem ca de an e vorba. faina rasturnare. sper ca de atunci ai avut cel putin unul mai bun. 🙂

iti las ceva pe subiect cumva, ce poate fi luat si metaforic, si nu.

http://www.youtube.com/watch?v=NqGQIO2m3YQ

Laurentiu Smadea
Laurentiu Smadea
11 decembrie 2018 11:50

Foarte frumos! La fel de actual, la fel de optimist, acoperind cu un zâmbet greutăţile, privind nerăbdător pe cel care va veni. 🌹🌹🌹