poziția Mișului

17

Aproape 150.000 de oameni au citit Crăciunul Casieriței. Mi-am auzit cîte și mai cîte. Că am plagiat un text slăbuț, scris acum câțiva ani din perspectiva unei casierițe, că sunt o casieriță care își merită soarta, că sunt frustrată și multe, multe altele . Cel mai mișto mesaj a fost unul care spunea așa:

„Conversation started Saturday
12/28, 9:04pm
Porumb Dragos
Ei madam Petrone!a, ceia care vrei sa pari dășeaptă, i-a nu-ți mai plânge atâta soarta, că nu te tine nimeni cu forța, să freci….produsele prikn fața unui cititor….iar dacă consideri că ai un trântor acasă, trimitel la sapă. Cât despre maicăsa pe care tu nu o suporți, țin sa te anunț ca sa ști și tu, ca orice băiat își iubește mama, pentru ca e cea care la crescut și sa sti ca e bine sa-ți iubești părinții, dar după felu în care vorbești se pare ca tu nu-i iubești nici pe ai tăi.
sent from Zalău, România”

De la el și-a tras numele Mișu și așa a apărut continuarea.

– Mișule mamă, dar fata asta nu deretică prin casă? Că sarmale nu vrea să facă, de gătit gătește numai garnituri că e fandosită din asta, vegetariană, și mai e și casieriță, de mi-e rușine să le spun doamnelor din bloc. Ieri a fost doamna Popescu la mine și mă întreabă, doamna Porumb, cum e fata asta de s-a încurcat Mișu al dumitale cu ea și mi-o crăpat obrazul de rușine, mamă, cum să-i spun că lucrează la magazin, că mă știe lumea de femeie cu educație. Am zis că e cu facultate și am schimbat vorba, ce să fac. Mă, Mișule, mamă, mie îmi pare cam îngălată, uite frigiderul ăsta e nedezghețat, mamă, și e Crăciunul, să știi că mie nu-mi place deloc!

– Deretică, mamă, când are și ea vreme, că-i la magazin tot timpul, ce să facă?

– Păi, să-și caute o slujbă mai bună, dacă nu, să o lași! Că nu e de nasul tău o casieriță! Tu ești băiat educat, acuși o să te faci avocat, îți deschide mama cabinet, cum să stai cu o casieriță?

– Mamă, dacă nu ar avea slujba aia, din ce am trăi? Ea plătește chiria și mîncarea și știi doar că…

– Lasă, Mișule că nu ai tu nevoie de chiria ei, te muți înapoi acasă! Ce dacă ai 30 de ani, ai camera ta, nu te deranjează nimeni, tu studiezi, eu îți gătesc ce îți place, las-o, Mișule, și hai, mamă, acasă, că eu te învăț de bine, sunt maică-ta, când ți-am vrut eu răul, mamă? Tu nu știi că cine nu ascultă de părinți plânge cu lacrimi fierbinți? Acuși o să intri în barou, îți găsești fată pentru tine, avocată, de familie bună, n-ar fi rău să aibă și ceva zestre. Tu știi că mie nu îmi place deloc de asta, eu sunt sinceră, mamă, nu e de tine și gata!

– Mamă, așa ai zis de toate prietenele mele, niciuna nu e destul de bună pentru mine, e vreuna să-ți fi plăcut?

– Acum, eu sunt de vină că te-ai încurcat cu toate curviștinele? Mișule, eu pe tine te-am crescut să profite de tine orice rapandulă care nu știe să facă o sarma și vinde la supermarket? Păi, tu ești băiat frumos și deștept, mânca-te-ar mama, toate doamnele din bloc îmi spun, doamna Porumb, Mișu al dumitale are viitor, o să fie om mare! Și eu să te las să stai în chirie cu o vânzătoare care nu dezgheață frigiderul de Crăciun? Femeie e aia? Păi, eu, mamă, roboteam până la două noaptea, veneam de la servici și mă apucam de trebăluit, toată noptișoara găteam și spălam și dezghețam frigiderul, cu peria în genunchi spălam linoleul, lună era casa, de puteai să lingi pe jos, nu ca asta a ta, mie să nu-mi spui că nu are timp, să nu doarmă dacă muncește prea mult!

– Mamă, oprește-te puțin, eu ies, mă duc până jos, până nu se închid magazinele, că nu i-am luat nimic de Crăciun, o să vină acasă și o să se supere că nu găsește nimic sub brad, măcar o ciocolată să-i iau…

– Să nu-i iei nicio ciocolată, Mișule, că se îngrașă și aia-i mai lipsește, după ce că nu e bună de nimic, să mai fie și grasă! Ce cadou îi trebuie, nu ești tu destul cadou? Să își facă cruce și să zică mersi că te uiți la ea, nu să aștepte cadouri! Auzi, să îi ia cadou, că se supără, sclifosita. Vai de mine, mamă, dar să nu ieși așa afară, că ți-e frig, du-te și schimbă bluza aia urîtă, parcă ai fi homosexual din ăla, ea îți cumpără hainele ăstea urîte? Ptiu! Păi, când te îmbrăcam eu, Doamne, ce frumos erai!, ca un brad, mă opreau doamnele pe scară: doamna Porumb, ce băiat frumos ai, o să frîngă toate inimile, de creștea sufletu în mine, și acum uite la tine cum umbli, să schimbi acum bluza aia și blugii ăia rupți, că ne supărăm! N-ai și tu niște pantaloni de stofă frumoși, că e sărbătoare, mă faci de râs, numa’ să ajungă acasă vânzătoarea ta, că o să îi zic eu vreo două, îi dau eu cadou, de nu se vede! Haide, mamă, nu te duce nicăieri că e frig, îți pune mama încă un păhărel de vin, mâncăm o sărmăluță, mai povestim, îți fac pătuțul, dacă te ia somnul, o aștept eu când vine și plec, nici nu mă simți, știi că mie nu îmi place să mă bag așa, să te deranjez, hai, stai cu mama, așa, lasă că îi iei altă dată cadou, mai întâi să merite și după aia să aibă pretenții. Și mai gândește-te la ce ți-am zis, mamă, acum nu, că sunt sărbătorile, dar după anul nou, las-o și hai acasă, îți găsește mama alta mai bună, nu vegetariene din astea de te țin cu frunze, parcă ai și slăbit și te-ai tras la față de când stai cu ea!

0 0 vote
Article Rating
Articolul anteriornimenii
Articolul următorrezoluții pentru la anul
Click-ul pe care îl dați e fierăstrăul cu care faceți sternotomia mea. Îmi deschideți pieptul și umblați pe dinăuntru prin mine. Umblați ușor, rogu-vă, că mă doare. Nu atingeți, nu zgămîiați, nu etichetați. Nu parcați pe aortă, nu scuipați. Nu vă urcați încălțați cu cizmele pline de noroi. Mulțumesc.
Abonează-te
Notificare pentru
guest

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

17 Comments
Oldest
Newest Most Voted
Inline Feedbacks
View all comments
andreea lavinia
andreea lavinia
30 decembrie 2013 17:33

:))) nu a zis nimeni sa nu ti iubesti părinții, dar soacra intra la categoria ” iei vaca cu tot cu vitel” … :)))

caragea
30 decembrie 2013 17:33

imi aduce inevitabil in fata ochilor, poza aceea cu importanta gramaticii „mai bine sa fi regulat decat sa fii regulat… ” :))) un veritabil maimutoi. am zis.

Victor F ( :) )
Victor F ( :) )
30 decembrie 2013 19:50

Daca ne-am opri la toti idiotii, prin creatia noastra, am fi ca un Ferrari care da rateuri si are franele unse cu vaselina, plus o remorca de pamant dupa el.
Acuma, atata timp cat Victor F (Frankenstein 🙂 ) te : stimeaza, apreciaza, respecta, citeste, … doreste(in secret 🙂 )-(vezi interpretare … ca la anterioara te-ai speriat sau simtit jignita = ceea ce nu era cazul ! ), poti sta linistita si scrie superb in continuare . Cu aceeasi Stima, Respect si Consideratiune, … sternotomatu’

mishu
31 decembrie 2013 00:04

ma bucur ca ai devoalat identitatea misului. eu dupa prima parte ma cam simteam cu musca pe caciula, si nu doar de la potrivirea de nume cu personajul 🙂

keep up the good work, fanii asteapta romanul foileton „the life of misu”!

RAIDER
31 decembrie 2013 07:47

Mda, cum treci Mesesu` si cobori spre Zãlau (cum ii zic bastinasii), se lasa ceata peste ortografia romaneasca. Am remarcat asta in repetate randuri da` nu despre asta vorbim acuma. „Sti si tu” ca nu toti barbatii au complexu` lu` Oedip. Daca nu „sti” asta, afla…si ar trebui sa afle asta si onoratu` domn zãlãuan pre numele sau agricultural, Dragos P. Chestie de optica, imaginea mamei e o chestie care insoteste puberul pana la varsta cand acesta realizeaza ca a iesit dintr-o gaura si toata viata va incerca sa se intoarca in alta. Succesul acestor incercari defineste atasamentul ulterior fata… Citește mai mult

RAIDER
31 decembrie 2013 08:13

A se citi „grozav!”
Multumesc:)

carbon14
carbon14
31 decembrie 2013 13:19

Am urcat blogu de la „sedinte cu parintii” pana la „tot iarna”. mii de chestii faine…
„misu” nu-mi suna beat asa c-am sarit peste.
pen’ ca totul e extraordinar, m-am intors la Misu asa am cazut de-a berbeleacu pana la casa. cu carucioru’ plin.
asta, desi normal ca are stil, pare (in mic) un text de revelion pt Stela Popescu.
Nu tipa, te rog, ma dreg cu ceva „rezolutii” si plec.

Marilena
Marilena
5 ianuarie 2014 18:56

Draga mea, m-ai salvat de la o depresie sigura avand in vedere ca am picat dintr-o criza de hernie de disc in alta…taman inainte de Craciun. Deci te-am „intalnit” intamplator (sau nu ?!) cand tocmai ma pregateam sa ma umflu de plans. Cred ca ti s-a mai spus: creezi dependenta! Inca mai fac terapie cu tine!Desi intre timp…am iesit din criza! Iti multumesc!

Eduard
Eduard
18 ianuarie 2014 07:26

Mda, interesanta relatarea, spusa cu talc si parfum de ironie!
Nu sunt un fan al blog’urilor si nici un mare cunoscator al scrisului dar trebuie sa recunosc ca in tipatul tau de disperare ai reusit sa tragi un semnal de avertizare pt generatia actuala care candva vor deveni mamici si ele (cu sau fara voia lor pe sistemul „lasa’ma imi place”).
Poate nu aici trebuia sa postez, dar cred ca am ajuns aici din link in link.
Poate ce ai postat tu e doar o fictiune!
Dar mi-a placut si te felicit.

Cu stima,
Un cititor

O admiratoare
O admiratoare
28 februarie 2018 21:38

:)) haios