plecări și alte avioane

16

Îmi place să plec. Ah, cât îmi place să plec. Aș trăi șase vieți plecând. Tot plecând. Acum plec iar. Așa că fac bagaje, deși nu îmi place să fac bagaje. Mereu îmi iau prea multe lucruri, inutil, deși bagajele mele nu sunt niciodată prea mari. Eu fac bagaje și bigudiului mic îi strălucesc ochii. Auzi, știi ce îmi place mie cel mai tare când pleci? Că dau iama în toate dulapurile tale și mă îmbrac cu chestii pe care nu mi le-ai da în vecii vecilor. Chiar ai de gând să îți iei și bluza asta nouă care îmi stă așa de bine?

Îmi place să plec. Îmi plac camerele de hotel. Avioanele și trenurile. Plecatul e voluptatea mea cea mai mare. Să bat la pas până nu mă mai duc picioarele locuri noi, să mă minunez sau să mă înfior, să strâng înăuntru instantanee și clipe. Oameni.

Dacă aș avea bani, nu m-aș opri din călătorit niciodată. Aș veni doar ca să plec iar. Mi se strânge inima când mă gândesc că sunt atâtea orașe în care nu am călcat niciodată. Plaje și ceruri nevăzute încă.

De avioane mai întâi nu mi-a fost frică, apoi mi-a fost foarte frică iar apoi nu mi-a mai fost, iar. Cel mai adesea mă doare când mă uit la cerul brăzdat de avioane în care eu nu mă aflu. Găsesc asta foarte nedrept.

Prima oară m-am urcat într-un avion când aveam 20 de ani. Când am văzut norii lăptoși, ca o plapumă de spumă sub mine, am simțit un impuls nebunesc să sar, să mă tăvălesc, și apoi să cad lin, la pământ, cu spumă albă în păr și pe haine.

Apoi mi s-a făcut frică de avioane. O frică inexplicabilă, care mă paraliza. Aș fi făcut orice numai să nu urc într-un avion. Așa că m-am supus la lungi călătorii cu trenul și mașina, numai ca să nu fie nevoie să zbor.

A venit și o zi în care nu am mai putut evita avionul. Zburam la Roma și era furtună cu turbulențe îngrozitoare. Cerusem niște whiskey, gândindu-mă că mă relaxez. Greșeality. Mintea mea s-a blocat într-un loop cumplit, mă uitam la ceas continuu și secundarul nu se mișca deloc din loc, iar eu nu mai ajungeam la destinație, eram suspendată la 10.000 de metri înălțime, fără fir de pământ sub picioare, gândindu-mă ce caut eu acolo, Roma mi-a trebuit mie, uite stewardesa că șușotește la telefon, acum o să anunțe că avionul se prăbușește, praf o să mă fac până jos, nici după amprenta dentară nu o să mă recunoască nimeni, deci ne prăbușim sau?

Apoi am zburat singură până în Caraibe, 13 ore dus, 13 ore întors. Nici măcar mie nu mi-a reușit un atac de panică de 26 de ore, cu escală la Paris, oricât m-am străduit. Așa că am citit, am mâncat, am dormit și m-am minunat că citesc, mănânc și dorm și până am terminat cu toate astea îmi trecuse și frica de avion.

Eu de ce nu primesc o rentă viageră? Sau măcar un job din ăsta. Să călătoresc și să scriu, să călătoresc și să scriu. Jur că aș învăța să îmi placă să fac până și bagaje.

Abonează-te
Notificare pentru
guest

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

16 Comments
Oldest
Newest Most Voted
Inline Feedbacks
View all comments
rexy
rexy
18 noiembrie 2013 09:00

like;)

Paciu
Paciu
18 noiembrie 2013 15:15

Pai si nu ne spui unde pleci?… Sau era doar importanta ideea plecarii?

Se spune ca cineva calatorea foarte mult. Si pe un vas de croaziera, un alt pasager l-a intrebat ” Ce va place mai mult? Localitatea de unde ati plecat sau cea catre care va indreptati?”. Raspunsul melancolic a venit dupa scurt timp”Mie…imi place sa calatoresc…”.

ILUZIA
20 decembrie 2013 16:11

de doua zile de cand te tot citesc am gasit milioane si alte zeci de similitudini (camere cu pereti colorati, parazitii, tatuaje,scrisul, sedinte, copii, vama veche,ea….) dar aici nu ma pot opri sa nu comentez; daca maine as castiga la loto nu mi-as cumpara NIMIC, dar absolut nimic . Cu cardul in buzunar si aparatul foto in mana as face fusul orar sa nu mai stie cum il chema si cat e ceasul!

Conteaza?
Conteaza?
12 februarie 2014 22:33

Calatorie frumoasa!

Bogdan Fottescu
Bogdan Fottescu
13 februarie 2014 08:29

„Gandeste-te bine ce-ti doresti, caci s-ar putea sa ti se intample”! In cazul tau, sunt convins ca daca asta vrei, vei avea!
Nici eu NU POT sa stau locului si nici sa fac mereu aceeasi activitate, drept pt. care schimb/rotesc mereu ritmul, activitatea, locul, oamenii…si e foarte bine asa 😉

Borgia
Borgia
13 februarie 2014 10:13

Placut si transpus in „febra” plecarii tale.. Astept continuarea.

"Zoro"
"Zoro"
13 februarie 2014 14:10

Ma identific perfect 🙂

doina
doina
13 februarie 2014 23:04

Doamne, parc-am scris eu! Sigur nu mi-ai scanat creierul? Daca s-ar fi inventat meseria de TURIST, as fi aplicat non-stop. Este placerea vietii mele.

doina
doina
13 februarie 2014 23:05

Ma identific in fiecare cuvintel asternut aici.

Erika
Erika
30 decembrie 2014 11:02

Calatorie placuta si distractie maxima!!

ram
ram
30 decembrie 2014 18:57

antologic
„Nici măcar mie nu mi-a reuşit un atac de panică de 26 de ore, cu escală la Paris, oricât m-am străduit. ”
da, n au murit laudatorii
multi ani, om.

O admiratoare
O admiratoare
23 februarie 2018 23:19

draga de tine! 😀