un poet cu cartea în mînă

(Vineri, la întîlnirea lui Teleșpan cu brașovenii, a venit și el, poetul Adrian Păpăruz, pe care îl știam doar de pe facebook. Cu un trandafir în mînă și multă sfială în ochi. I-am semnat cartea, am primit în dar două cărți de-ale lui. Nu mi-a cerut să facem o poză împreună, pentru că veniseră și alți oameni să îmi ceară autografe și nu a vrut să mă deranjeze. Un bun-simț și o inimă pe care rar le întîlnești. Dimineață, am primit de la el gîndurile din noaptea pe care nu a dormit-o citind cartea mea. M-au impresionat atît de tare că nu le-am putut ține pentru mine. Nici nu știe ce bucurie mare mi-a făcut și ce mult au însemnat vorbele astea pentru mine. Cum înseamnă fiecare cuvînt pe care mi-l trimit cei care au citit cartea mea și a rezonat în ei.

În altă ordine de idei, reiterez scurt, ca să nu mai plictisesc pe cei neinteresați, invitația la întîlnirea de la Cluj, joi, 5 iunie, la ora 19.00, Cărturești-ul din Iulius Mall. Evenimentul de pe facebook cu detalii e aici.)

n-ai cum să dormi cu „o să mă știi de undeva” în casă, pe noptieră, pe pat, în minte. pur și simplu nu ai cum. citești câteva pagini. încă nu ești acolo. te gândești la vremea imbecilă, la câți bani mai ai în portofel, dacă rușii vor lua ucraina, dacă băsescu se duce dracului odată de la cotroceni. orice. la carte nu te gândești încă. mai citești odată începutul lui vakulovski. cine mai e și ăsta? petronela rotar este o scriitoare care… bla bla bla… volumul are trei parti…bla…bla…bla… prima parte hani- dragoste, trecut, bla bla. partea a doua- o să mă știi de undeva, am mai citit asta pe coperta zici- un personaj pentru care scrisul este vital sinonim absolut cu trăitul. se aprinde ceva în creierul tău.un led mic, economic. partea treia-pi#da lirică-!!!!!???????!!!!!!????? da, ai citit bine nu este nici o greșeală. pi#da lirică- nu mai faci economie de leduri. ești pe halogen deja. ai uitat de vreme. chiar și de basescu. îți vine să treci direct la pi#dă-partea a treia. dar te gandești că e păcat să pierzi preludiul. și începi sistematic. acesta este locul unde petronela se despielițează, se descărnează, se jupoaie, se desface în bucăți să se dea ție, cititorului excitat brusc. apoi, încet, începi să intri, cu grijă te roagă petronela, cu delicatețe, iar dacă respecți asta puțin câte puțin deschizi de fapt sufletul unei femei autoironice, hipersensibilă, imperfectă, cum zice ea.cu toate defectele și câteva calități. te avertizeaza că nu este vorba aici decât de o pi#dă lirică.dacă ți-e frică, pleacă… dacă te crezi pudic, pleacă, dacă te crezi în stare, rămâi.

vine „hani” din petronela. ea discută cu hani, dar îți spune și ție despre toate trăirile, angoasele, fericirile, țipetele, uralele din viața și inima sa. despre buzele și sfârcurile nesfârtecate, despre finaluri, începuturi, iubire, moarte, despărțiri. o pi#dă șmecheră se resoarbe, rămîne cool, rece și te ajută să dormi mai bine zice petronela. aici se înșală. nu mai poți să dormi. dai pagină după pagină, găsești bucățile din ea, din poetă, din scriitoare, dintr-o femeie diapason.îi studiezi și tu “defectele” fără să vrei. dar aici te prinde. citești și descoperi o femeie altfel, o femeie care arde. se arde pe sine și cenușa ți-o dă ție, celui care citești. ai grijă unde o pui. există un singur loc unde ai putea să o păstrezi. chiar în tine.

„ce ai face dacă în spatele cuvintelor tale s-ar întrupa cineva perfect ție? un om care să-ți mângâie somnul. care să creadă că ești cea mai frumoasă ființă din univers…” citești… ce ar fi, te intrebi. te întrebi cine este aceasă pi#dă șmecheră lirică. citești iar. partea a doua- o să mă știi de undeva. începi să numeri. nu oi, ca să adormi. somnul nici nu mai există. numeri sentimente pe care poate, odată le-ai trăit și tu și nu ai știut să le urli cuiva, nici să le trăiești nu ai știut. acum poți. o aia de la protv pe lângă care ai trecut și ai fluierat, despre care ai zis că e arogantă, fără să știi nimic despre ea, te ajută. numără cu tine. nu te opri. unu, doi, trei, patru, până la paisprezece. respiri încet. te oprești și te întrebi cine ești.te întrebi de unde vii. dacă mergi undeva și de ce cosmeticiana care epilează fofoloance de dimineață până se înnoptează trimite toți banii pe care îi face fiului ei în germania, care a trecut demult de vârsta la care ar fi trbuit să se întrețină singur. te întrebi dacă prumbelul de pe cuierul cosmeticianei este nebun într-adevăr. poate este doar excitat, zâmbești. ajungi la partea a treia, partea care ți-a captat atenția acum o oră. poate două. poate trei. cui îi mai pasă.oricum e sâmbătă demult și plouă într-una. mâine poți să dormi. mâine poți să trăiești din nou. o pi#dă foarte lirică te-a trezit ca să poți dormi. citești „azi”, “căsuța celor trei fetițe”, “ascultă versurile”, „are we having fun yet?”, toate…toate… o vezi pe petronela goală pușcă cum își face unghiile la picioare și ascultă tom waits recitând bukovski.nu știi cine e bukovski. ai putea sa cauți pe net. ca să nu pari atât de incult. dar cui îi pasă.petronela e acolo goală în mîna ta și te descoperă pe tine. afli că nici o iubire nu trece de tot. te calcinează. că rămânem arși pe viață. tu cât de ars ești ?

și tu ești o matrioșkă.o păpușă în altă păpușă în altă păpușă. scormonește-te,râcâie-te și tu,fă-te că nu te doare. no pain.no gain.o să scot păpușile alea, o să le decojesc de vopseaua aia nouă, neverosimilă și o să le privesc așa cum sunt, dezgolite, cu sufletele la vedere, zice petronela rotar. tu poți?

închizi cartea. habar n-ai pe ce lume ești. auzi cocoșii cântând. nu-ți mai pasă de ploaie, de ruși, de băsescu.

îți spui doar că ai făcut cel mai mare chilipir din viața ta. cu 20 de lei ți-ai schimbat prioritățile, viața.

oricum, acum nu mai poți să dormi.

Adrian Păpăruz

(fotografie primită de la Camelia Wilkinson)