o iarnă frumoasă

8

A fost o iarnă frumoasă. O iarnă nouă. Așa o să îmi amintesc întotdeauna de ea. Cea mai frumoasă iarnă din viața mea de pînă acum, plină de ierni amare și rele pînă la ultima nuanță de gri. Nu te las fără pastile pînă la primăvară, obișnuia să îmi spună medicul, va fi o iarnă grea, să nu ai vreo cădere. Ierni purtate, lăbărțate, ponosite, rupte în coate și de atîtea ori țesute, durere peste durere, rană nouă peste cicatrice veche. Cîndva ceream măcar o dimineață nouă și lucioasă, pe care să o pot despacheta cu bucurie și uimire așa cum aș fi cerut unui cer mut să îmi trimită îngeri albi, necrezuți.

Și apoi a fost.

A fost o iarnă frumoasă și complet nouă în orașul și sufletul meu. Atîta soare. Atîta senin și albastru. Fără frig mare, care să îmi facă nufărul din pîntece să se ițească. Fără cer vînăt și greu, care să îmi apese pe cortex ca o cortină grea. A nins, cît să se albească pîrtiile, dar portocala fierbinte s-a cocoțat sisific în aproape fiecare dimineață pe muntele de vizavi ca să mă încălzească la trezire, în așternut. Mi-a aruncat lumini și umbre pe peretele iatacului, acolo unde atîrnă cele două cruci pictate de lemn. Inimioarele meșterite de bigudiul mic cînd era și mai mic flutură sub lampa de dantelă neagră și îmi desenează jucăuș tablouri amoroase, de care dau cu ochii de cîte ori mă trezesc. Și izbucnesc în mine. Astea sunt diminețile pe care le-am cerut, așa, într-o doară! Și mă mir și mă bucur și mă înfior. Tu îmi desenezi umbră de inimă de copil pe pereți, așa deodată, deși șiragul ăla lila atîrnă acolo, sub lampă de atîția ani și niciodată nu mi-a dat prin gînd să-l dau jos, de cînd mîna mică ce l-a făcut l-a agățat acolo? Ce-ți veni să-mi pui deodată inimi în ferestre luminate pe zid în fiecare dimineață? Ce semne de iubire atît de evidente îmi trimiți? Și eu, eu cum să le primesc mai bine, cum să mi le însușesc fără să îmi fie groază că într-o dimineață voi miji ochii și mi le vei fi luat? Spune-mi.

Așa că uneori, cu ochii țintiți în fotografia asta de umbre care dansează pe peretele meu, mă tem. Mă tem de lumina asta mare, să nu ascundă întunericimi la capete. Vezi tu, ochii mei nu sunt obișnuiți cu atîta soare. Mi-e teamă să nu mă orbească. Atîta lumină și toată mie?

Continuă să fie o iarnă îngrozitor de frumoasă. O iarnă lucioasă și complet nouă.

Abonează-te
Notificare pentru
guest

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

8 Comments
Oldest
Newest Most Voted
Inline Feedbacks
View all comments
ValetulDeTrefla
ValetulDeTrefla
10 februarie 2014 10:19

și asta e bine, de foarte bine.

acum știu ce-mi doresc, să ajung și eu la fraza asta: ”și apoi a fost”. mulțumesc!

Laura
Laura
10 februarie 2014 11:00

Citind randurile tale si vazand si dimineata de azi, care e superba, aproape ca m-am convins ca si eu am avut o iarna minunata. 🙂 Ce inseamna puterea sugestiei prin cuvant…
Tie iti doresc ierni, si primaveri, si veri, si toamne care sa iti aduca doar zambet pe fata si mult, mult soare cald in inima.Iti multumesc, draga mea..

Ramo
Ramo
11 februarie 2014 21:22

🙂 Foarte…liric! Daca stau sa ma gandesc…mi-am dorit o iarna si sarbatori pline de iubire! Si am avut! Doar pe perioada iernii! Dar sa ma uit numai la partea plina a paharului! Asa mi-am propus!
Cum zice cineva…”daca vrei sa fi fericit, fi! Gaseste un motiv si fi!”

Mihaela
Mihaela
2 martie 2015 19:28

De deparete favoritul meu!….articolul 🙂
Fi-ti-ar de bine sa-ti fie!

O admiratoare
O admiratoare
3 martie 2018 22:46

pentru ierni cu primaveri in suflete!
e, bine, fie, si pentru primaveri, care se fac ca-s ierni, poate de indragostite! 😀