M-au luat așa, toate, pe dinainte și dinapoi, că nu mai știu pe ce lume trăiesc, ce zi e azi și de ce. Vineri m-am trezit la București că țineam cartea mea în mînă, că tremuram cu microfonul în mînă și că o mulțime de oameni veniseră să mă vadă, asculte și să țină cartea în mînă. Încă îmi e indigest sentimentul ăsta, sistemul meu nu știe cum să îl mistuiască. Cred că mă voi obișnui, că urmează imediat lansările de la Brașov, duminică și luni, iar dacă nu mă voi obișnui mă vor prinde neobișnuită. Oricum sunt o muiere neobișnuită, cumva, nu?
Deja primesc primele feedbackuri de la oamenii care au citit-o. Bune, calde, emoționante. Minunat a scris Ana despre ea. Despre mine. „O femeie goală este aceea care umblă cu inima la vedere. Și tot goliciune trupească se cheamă și asta. Numai că sunt două feluri de trup: ăla de din afară și necunoscutul, lăuntricul, cu viscerele lui știute și nevăzute.” Continuarea cronicii, aici.
A apărut și e-bookul, că am tot fost întrebată, iar cartea ajunge în librării săptămîna asta. Libris, Cărturești, Librarium, în toată țara. E-bookul poate fi comandat de aici, cartea imprimată de aici.
Între timp, am publicat textul ăsta în catchy, deși eu nu cred că trebuie să fim mai buni doar în posturi. Ci în fiecare zi. Eu asta fac sau încerc să fac. Să mă dezbar de tot ce e neghină, să cern cu sita cea mică, să rămînă doar grîu curat și să fac din el pîine caldă și bine mirositoare. Dar, cum spuneam și acolo, nu mă simt în măsură să dau lecții, încerc doar să le învăț pe ale mele.
În post de Paște, m-am apucat să recitesc Vechiul Testament. O experiență vag destabilizatoare, poate o să îmi adun gîndurile în cap și o să scriu despre asta. Nu îmi place Dumnezeul Vechiului Testament, prea îi seamănă lui Zeus, răzbunător, egoist și capricios. Am terminat și Cutia Neagră a lui Amos Oz și nu cred că voi mai citi altă carte a lui. Mi-a plăcut și nu mi-a plăcut, mai mult nu. Ideea de a scrie o carte din scrisori nu e nouă, Chris Simion are una la fel, din emailuri, Ce ne spunem cînd nu ne vorbim, însă scrisorile lui Oz încep să se confunde, ca stil, între ele, iar la final, același mod de a scrie, descriptiv, liric, al femeii, se ia la toți semnatarii scrisorilor, și la soțul rău, și la avocatul ironic, și la soțul bun, că nu mai știi care e substanța cui, iar personajele își pierd contururile, se diluează. În plus, cred că traducerea nu e tocmai reușită, că mi-au zgîriat retina niște stîngăcii cum sunt cele de folosire a timpilor verbului alandala, în aceeași bucată de text. Mie trebuie să îmi placă rău ceva să îmi placă, nu a fost cazul lui Oz. Senzația la final a fost că a irosit o poveste bună.
Altfel, pe brașoveni (dar nu numai), îi aștept duminică la 16 și 16 în Rockstadt, la lectura publică/lansare și luni, la 16.45 la Șt. O Iosif, în același scop. Gata.
Ne vedem luni! 🙂
abia aştept!
Petronela, acum vreo luna, poate doua, cautand ceva de citit care sa merite, te-am descoperit. Accidental. Sau nu. Si de atunci te citesc zilnic. Poate suna ciudat, but you make my day brighter. Esti o fiinta aparte! Felicitari pentru curaj! Te-am „dat” mai departe si prietenilor. Sunt la fel de incantati 🙂 De abia astept sa citesc cartea!!
Acestea fiind spuse, sper ca vei ajunge si in Timisoara! Am vazut ca e pe locul 3 in chestionar 🙂 It would be an honor and a pleasure!
absolut. Cluj primul, Bucureşti, apoi Iaşi şi Timişoara. deci ne vedem. şi mulţumesc!
A incercat si el o idee si tu-i aplici la temelie figuri de bo-tae.
Ce uameni 🙂
cui dragă, lui Oz? nu aplic nimic, asta e părerea mea, de cititor.
…sau de critic literar. D-ala cu gherutze.
Cind scrii cum faci de obicei, gherutzele produc cel mult mincarimi, nu zgirieturi. La aia normali, adeca 🙂
păi, în forul nostru, toţi suntem critici literari, atunci cînd ne place sau nu ceea ce citim. eu m-am şi suspectat că am citit cu ochiul scriitorului, nu cu cel al cititorului şi m-am supărat pe mine pentru asta, însă asta a fost senzaţia, că mai mult nu mi-a plăcut decît da.
In paralel cu Vechiul Testament am citit „Zelotul” de Reza Aslan, o experienta ca un dus rece… in miezul verii (credintei bineanteles). Pentru mine a fost o revelatie interpretarea faptelor conform lui Reza Aslan. (Ti-)o recomand sincer!
aşa am să fac!
Vreau sa se consemneze ca nu stiu din cap cit face radical din cinci da ma stradui.
Rezumat simplu
Vechiul Testament = omoara-i pe toti
Noul Testament = iubeste pe toata lumea
🙂
Sa zici te rog de Cluj, cand, unde …
sigur că spun, la timpul potrivit! după 1 mai va fi, dar anunţ eu cu surle şi trîmbiţe, de pe dealul Feleacului!
Te-am „gasit” In St. O. Iosif, repede, erai chiar la intrare, pe dreapta! Ai pile! 🙂 Chiar ma gandeam, oare cat de repede o sa o gasesc?
nu am pile, acolo pun ei noutăţile… eu nu m-am văzut, mi-au arătat fetele de acolo…
principesa, se da si de baut?
ma deranjeaza ca imi pare nickul cu majuscule. dintr-o falsa modestie vreau sa apara mereu „curly”. ma ajuti?
tu sa taci, nu ai venit nici data trecuta…cu nickul nu te pot ajuta, asa e tema asta…
Cred ca in Vechiul Testament nu este Dumnezeu asa, ci asa il fac oamenii (de atunci) sa para ca este. Acolo ni se arata adevarul despre plamadeala noastra, a naturii umane…in toti rarunchii ei. Si atunci imaginea lui Dumnezeu este mai mult proiectia unei constiinte corupte si razvratite. In Noul Testament ni se ofera o cheie prin Iisus care vine si spune “nu am venit sa schimb legea, ci am venit sa o implinesc”…adica nu am venit sa va schimb, ci sa va ajut sa va impliniti asa cum sunteti plamaditi. Astfel, prin invatatura Lui perceptiile oamenilor se schimba si… Citește mai mult
„Mie trebuie să îmi placă rău ceva să îmi placă” – de asemenea. si tu mi-ai foarte placut, daca mi-ai placut. nici nu stii cat de foarte. 😀
Amos Oz, „Poveste depre dragoste si intuneric” si „Intre prieteni”? Sper ca te-ai razgandit si ca ai continuat sa ii citesti cartile. Da, Cutia neagra nu e cea mai reusita carte a lui. „Poveste despre dragoste si intuneric” este preferata mea . Multumiri pentru recomandari si pentru generozitate.