Stau întinsă pe bucata asta de lemn, cu fiecare mușchi zvîcnind după efort. Mi-a lipsit să alerg prin pădurea mea. Deasupra, niciun petic albastru de cer, doar o pătura gri de nori cumulonimbus. Inspir-expir aerul ușor umid, de pămînt reavăn și ierburi amestecate. N-au înflorit încă teii și nici socul și totuși în aer stăruie un miros dulceag de floare trecută.
Am alergat încet întîi, cu atenție, apoi m-am lăsat purtată de poteci și șapca cachi și am alergat tare, cu bucurie. Am lăsat aminele să se reverse, să mă inunde. Am zîmbit copacilor bine-știuți și mierlelor și cintezoilor și tufelor de zmeură sălbatică.
Auzi cum foșnește umed pădurea deasupra mea, cum se ceartă și uguie păsările, unele ascuțit și strident, altele domol și cald, fiecare o altă vietate, alt destin.
De nicăieri nu se aude cucul.
fraierii pleaca la lucru !
🙂 exact.
scurt, frumos si, in plus, mi-a creat mie o problema cu aerul ala „umid”.
exista acest cuvant sau era „umed”? intreb umil, fara nici un alt scop in afara de a relaxa neuronul cu acel cuvant, adica deh, daca exista, am mai invatat ceva :))
bafta si….as vrea sa citesc mai mult, mai des din ce scrii, imi place.
sigur că există: http://dexonline.ro/definitie/umid, e forma mai elevată a lui umed, dacă vrei, mie îmi place nuanţa pe care o aduce în plus…
de citit mai mult, tocmai a ieşit cartea, e link în dreapta de unde se poate comanda, iar de săptămîna asta e şi în libării. 🙂
Aici teii au inflorit… 🙂 .. in Timisoara..
vin şi acolo. ţine-i să stea aşa!
si eu ador sa alerg in aer liber, numai am o problema cu calcatul pe gandacei si melci, care isi vad de drum linistiti. asa un sentiment de vinovatie si neputinta ma apuca, neputinta de a-i ajuta, de a-i salva, ca imi vine sa urlu si sa-mi cresc aripi, sa nu deranjez pe nimeni. chiar ma gandeam azi, ca e pacat ca nu exista si parcuri sterile, special pentru alergat, in care nu e nici urma de insecta. pana una-alta, ma multumesc cu mersul pe jos, mult si atent…asa ca nu te supara, daca trec pe langa tine fara sa… Citește mai mult